Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1086/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1086
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta cu sediul în B, sector 1,., nr. 2, Parter,. 2, împotriva sentinței nr. 676 din 8.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL SECTORULUI 1 cu sediul în B, sector 1,--9 și - cu sediul în B, sector 1,-.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței nr.-/2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta
reclamantă - SRL reprezentat de avocat - din Baroul București, intimatul pârât Primarul Sectorului 1 reprezentat de avocat din Baroul București și intimata Romano B reprezentată de avocat și din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata Romano B prin avocat
și, depune la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri, respectiv: plângerea penală nr. 1915/01.09.2008, Monitorul Oficial din 07.08.2008 și Decizia nr. 299/R/C din 07.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ce au fost comunicate și părților și adverse.
La solicitarea instanței, reprezentanții părților pe rând arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul avocat - pentru recurenta -
SRL, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de intimata Romano B și trimiterea cauzei la ribunalul Dâmbovița pentru a se pronunța pe fondul cauzei, întrucât în mod greșit instanța de fond a admis excepția de inadmisibilitate a cererii. Apreciază că cererea recurentei este admisibilă având în vedere caracterul provizoriu al măsurilor dispuse,
schimbându-se temeiurile de fapt ale suspendării, reclamanta fiind îndreptățită să solicite reexaminarea măsurii și încetarea efectelor ei.
Mai arată că după pronunțarea hotărârii au apărut situații noi care justifică reexaminarea măsurii.
Instanța de fond atribuie nepermis recurentei susțineri, demersuri pe care aceasta nu le-a făcut și nici nu a intenționat să le facă, în schimb instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce recurenta a susținut prin cererea de chemare în judecată.
Temeiul de drept al acțiunii recurentei este cel prevăzut de art. 15 din
Legea nr. 554/2004, a căror interpretare trebuie făcută în sensul corespunzător rațiunilor care au determinat adoptarea lor.
Față de aceste situații solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la ribunalul Dâmbovița pentru a se pronunța pe fondul cauzei, potrivit art. 312 alin.5 pr.civ.
Având cuvântul avocat pentru intimatul pârât
Primarul Sectorului 1, arată că lasă aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
Avocat cuvântul avocat pentru intimata Romano B, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele considerente: recurenta prin cererea introductivă a solicitat instanței de fond să se constate încetarea efectelor unei hotărârii definitive și irevocabile, care produce efecte până la soluționare pe fond a cauzei, așa cum a dispus Tribunalul Dolj prin încheierea din 10.07.2007, pronunțată în baza dispozițiilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004.
Arată că instanța de fond, nu a făcut decât să analizeze cererea reclamantei prin prisma temeiurilor de drept invocate de aceasta din urmă. În procedura derogatorie de la dreptul comun instituită de art. 15 din Legea 554/2004 a Contenciosului Administrativ, hotărârea executorie de drept pronunțată cu privire la suspendare este, dar legiuitorul a prevăzut în mod expres și imperativ până când își produce efectele această hotărâre. Art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede în mod expres că: "instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei".
Criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.8 pr. civ. sunt nefondate, instanța de fond nu a schimbat natura și nici nu a atribuit vreun înțeles actului juridic dedus judecății.
Avocat pentru intimata Romano B, arată că instanța de fond nu poate cenzura o hotărâre irevocabilă.
Față de aceste considerente și motivele expuse pe larg în întâmpinare solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate.
Nu solicită cheltuieli de judecată, urmând să se adrese instanței pe cale separată pentru recuperarea acestora.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 676/8.05.2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Romano și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de recurenta - SRL în contradictoriu cu pârâții Primarul Sectorului 1 B și Romano, privind încetarea efectelor încheierii din 10.07.2007 a Tribunalului Dolj, confirmată prin decizia nr. 4809/21.09.2007 a Curții de Apel Craiova, constând în încetarea suspendării autorizației de construire și a măsurii de oprire a lucrărilor, pentru motive noi apărute după pronunțarea acestor hotărâri.
Pentru a hotarî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamantă se întemeiază pe disp. art. 15 din Legea 554/2004 privind Contenciosul Administrativ, care prevăd posibilitatea suspendării actului administrativ unilateral doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții care nu sunt îndeplinite deoarece încheierea din 10.07.2007 a Tribunalului Dolj nu este un act administrativ în înțelesul Legii 554/2004 a Contenciosului Administrativ și ea a fost atacată cu recurs potrivit art. 3 civ. recurs ce a fost respins prin decizia nr. 4809/2007 a Curții de Apel Craiova, devenind astfel irevocabilă, astfel că este inadmisibilă cererea formulată de către reclamantă privind schimbarea unei soluții judecătorești.
Se mai reține prin hotarâre, că nu este admisibilă acțiunea întemeiată pe disp. art. 581 civ. pentru că în materia contenciosului administrativ, există o reglementare specială dată de disp. art. 14 și 15 din Legea 554/2004, care exclude reglementarea comună dată de art. 581 civ. și nici întemeiată pe disp. art. 300 al. 5 civ. o asemenea suspendare nu se poate obține pentru că nu există identitate de situații: revenirea instanței asupra măsurii suspendării se poate realiza doar când aceasta judecă ca instanță de recurs și nu ca instanță de fond, cum este cazul în speță, considerente pentru care prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii reclamantei și a respins ca inadmisibilă cererea.
Impotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - SRL, criticând hotarârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 8 civ.aratând că în mod greșit prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată a încercat să obțină schimbarea unei hotarârii judecătorești prin atacarea pe calea contenciosului administrativ, în cuprinsul cererii cu care a fost investită prima instanță nu se face o astfel de afirmație de către recurentă și nu se arată în cuprinsul cererii că temeiul de drept ar fi reprezentat disp. art. 581 civ.
Arată recurenta că prev. art 581 civ. au fost invocate prin interpretarea prin analogie, pentru a se evidenția că măsurile luate în temeiul art. 15 din Legea 554/2004 sunt în aceeași măsură provizorii și trebuie să se întemeieze pe existența probată a cazului justificat și a pagubei iminente, iar în cazul în care acesta nu mai exista, se poate reveni logic asupra respectivelor măsuri.
In ceea ce privește invocate prevederilor art. 300 al. 5 civ. arată recurenta, instanța de fond dă o interpretare total eronată cererii, deoarece invocarea acestui text s-a făcut numai pentru evidențierea unei alte situații în care fiind vorba despre executarea unei hotarârii definitive și executorii, este prevăzută expres posibilitatea revenirii asupra măsurii suspendării a acesteia, deci arată recurenta, dacă într-o atare
situație, legiuitorul a prevăzut posibilitatea revenirii asupra măsurii suspendării executării, cu atât mai mult se poate reveni asupra unei măsuri care are un caracter esențialmente vremelnic.
Este evident, arată recurenta, că nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 300 al. 5 civ. ea nu a afirmat aceasta, dar respectivele prevederi au fost invocate pentru rațiuni de interpretare teleologică și prin analogie.
Temeiul de drept al cererii formulate de recurentă, arată aceasta, este reprezentată de disp. art. 15 din Legea 554/2004 a căror interpretare trebuie făcută în sensul corespunzator rațiunilor care au determinat adoptarea lor, în aceeași măsură în care cazul justificat și iminența pagubei pot impune lurea unor măsuri provizorii, încetarea existenței cazului justificat și a iminentei pagube, în speță măsura revenirii se impune cu atât mai mult cu cât ea nu numai că nu mai are utilitate pentru vreuna din părți dar produce efecte negative fără o justificare pentru recurentă.
Se solicită admiterea recursului, respingerea excepției de inadmisibilitate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța asupra fondului cererii.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Critica recurentei cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea 554/2004 privind Contenciosul Administrativ, dispoziții în temeiul cărora ea și-a întemeiat acțiunea cu care a fost investită prima instanță, este nefondată.
Prin cererea formulată de către recurentă, la instanța de fond, aceasta a solicitat încetarea efectelor încheierii din 10.07.2007 a Tribunalului Dolj, confirmată prin decizia nr. 4809/21.09.2007, a Curții de Apel Craiova, constând în încetarea suspendării autorizației de construire și a măsurilor de oprire a lucrărilor pentru motive noi apărute după pronunțarea acestor hotarâri.
Cererea formulată de recurentă la instanța de fond, este întemeiată pe disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, așa cum rezultă din cuprinsul cererii, dispoziții care prevăd posibilitatea suspendării actului administrativ unilateral doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Incheierea din 10.07.2007 a Tribunalului Dolj, nu este un act administrativ emis de autoritate publică, la care se referă disp. art. 2 pct. 1, lit. c din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul adminsitrativ, ca să poată fi atacat la instanța de contencios administrativ, această încheiere a fost atacată cu recurs potrivit art. 3 civ. recurs ce a fost respins prin decizia nr. 4809/2007 a Curții de Apel Craiova, rămânând irevocabilă, astfel că este inadmisibilă o cerere prin care se solicită schimbarea unei soluții judecătorești, prin atacarea ei pe calea contenciosului administrativ, asimilând-o unui act administrativ, considerente pentru care sentința primei instanțe prin care a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, este legală și temeinică.
Critica recurentei că în mod greșit prima instanță a considerat că și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 581 civ. este nefondată.
În considerentele sentinței recurate nu se reține de către instanța de fond că cererea formulată de către recurentă se întemeiază pe disp. art. 581 civ. ci instanța a arătat în considerentele sentinței că în materia contenciosului administrativ
există o reglemntare specială dată de disp. art. 14 și 15 din Legea 554/2004, care exclude reglementarea dată de disp. art. 581 civ. exact ceea ce susține și recurenta reclamantă în cererea cu care a fost investită prima instanță.
Critica recurentei cu privire la greșita reținere a instanței de fond că temeiul de drept al acțiunii formulată de recurentă ar fi disp. art. 300 al. 5 civ. este nefondată.
Instanța de fond în sentința recurată, nu reține că temeiul de drept al acțiunii formulate de către reclamantă sunt disp. art. 300 al. 5 civ. ci se arată că nu se poate obține suspendarea solicitată de către recurentă în acțiune deoarece nu există identitate de situație, revenirea instanței asupra măsurii suspendării se poate realiza doar când aceasta judecă ca instanță de recurs și nu ca instanță de fond, cum era cazul în speță.
Pentru toate aceste considerente, motivul de recurs invocat de recurentă întemeiat pe disp. art. 304 pc.t 8 civ. nu este fondat, instanța de fond neschimbând natura și neatribuind un alt înțeles actului juridic dedus judecății, ci instanța de fond în mod legal și temeinic a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă în raport de disp. art. 15 din legea 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Așa fiind, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul art. 312 al. 1 civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta cu sediul în B, sector 1,., nr. 2, Parter,. 2, împotriva sentinței nr. 676 din 8.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL SECTORULUI 1 cu sediul în B, sector 1,--9 și - cu sediul în B, sector 1,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier
Red. EC/DD
2 ex/29.09.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
-
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Dinu Florentina Preda Popescu
