Alte cereri. Decizia 1084/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1084
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Popescu Preda
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta domiciliată în Câmpina,-, -.4,. B,. 1,. 7, Județ P, împotriva sentinței nr. 243 din data de 6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă PREFECTURA P PRIN PREFECT cu sediul în P,--4, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat stagiar reprezentând recurenta, lipsă fiind pârâta Prefectura P prin Prefect.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că la fila 10 dosar se află o cerere din partea recurentei privind lipsa de apărare, după care:
Având cuvântul, avocat stagiar reprezentând recurenta, arată că recurenta renunță la cererea privind lipsa de apărare, alte cereri nu mai are de formulat și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Prefectura P repunerea în termenul legal privind depunerea solicitării acordării de măsuri reparatorii, în sensul Legii nr. 290/2003.
A arătat aceasta că motivele ce au împiedicat-o să formuleze o astfel de cerere au fost independente de voința sa și nu îi sunt imputabile. Astfel, încă din anul 2004 soțul său în vârstă de 77 ani suferă de demență Alzheimer, boala sa agravându-se continuu, având nevoie în permanență de supraveghere și îngrijire de către familie, reclamanta devenind însoțitorul său în conformitate cu dispozițiile OG794/2002.
A susținut reclamanta că starea de sănătate a soțului său, spitalizările și supravegherea permanentă au împiedicat-o în mod obiectiv să efectueze orice demers în depunerea cererii sale de acordare de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 110/9.10.2008 a Judecătoriei Ploieștis -a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II sub nr-.
Pârâta deși legal citată nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant și nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat sentința nr. 243/06 mai 2008 prin care a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Prefectura P prin Prefect.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că reclamanta s-a rezumat doar la a depune acte de stare civilă și acte medicale privind temeinicia cererii de repunere în termen. - mult a reținut că termenul limită până la care s-au putut depune cererile de acordare a compensațiilor a fost potrivit disp.art.5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 data de 1 mai 2007, iar potrivit disp. art. 19 din Decretul 167/1958 repunerea în termen presupune în esență existența unor cauze temeinic justificate care l-au împiedicat pe titularul dreptului subiectiv să acționeze în cadrul termenului de prescripție.
Tribunalul a mai reținut în ce privește cauzele temeinic justificate ca acestea trebuie să se ivească în cursul termenului de prescripție și să fie exclusive de culpă. Sub acest aspect, din înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada unei astfel de situații, întrucât împrejurarea că reclamanta ar fi fost obligată încă din anul 2004 să se ocupe cu predilecție de soțul său ce suferea de o boală în continuă agravare nu reprezintă un motiv de nedepunere în termen a unei cereri, aceasta nedovedind împrejurarea că în toată această perioadă nu a mai luat legătura cu nici o autoritate, nu a mai părăsit imobilul și s-a aflat într-o situație de izolare completă.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că aceasta nu a făcut dovada existenței cauzei de împiedicare pe parcursul termenului de depunere a cererilor de acordare a compensațiilor în baza Legii nr. 290/2003, constatând că în cauză nu sunt incidente disp.art.19 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva sentinței nr. 243/06 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios II a formulat recurs reclamanta la data de 13 iunie 2008, criticând sentința pronunțată prin aceea că instanța de fond în mod surprinzător și nejustificat i-a respins cererea, studiind în mod artificial și fără a da atenția cuvenită probelor administrate în cauză, respectiv înscrisurile medicale ce atestă atât diagnosticul și desele spitalizări ale soțului său, cât și situația sa medicală, din care rezultă cu certitudine faptul că în permanență a fost și este însoțitorul acestuia.
A susținut recurenta în motivele de recurs că solicitarea instanței privind dovedirea imposibilității de deplasare sau de izolare apare ca nejustificată și superficială având în vedere situația gradului avansat al bolii soțului său ce necesită o îngrijire permanentă precum și situația precară a stării sănătății sale.
A mai arătat recurenta că motivarea primei instanțe că nu a făcut dovada faptului că este o persoană îndreptățită la formularea cererii de acordare de compensări și despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003, nu ține de caracterul cererii, aceea de repunere în termenul legal, ci doar de fondul cauzei.
A solicitat admiterea recursului, și pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată și repunerea în termenul legal prevăzut de Legea nr. 290/2003.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1 din Legea 290/2003, ersoanele p. îndreptățite vor depune cereri proprii, până la data de 1 mai 2007, la comisiile constituite în cadrul prefecturilor, în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la la 7 septembrie 1940, republicată. Cererile trebuie însoțite de acte doveditoare, certificate de autorități, sau de declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate.
În condițiile art. 103 alin.1 pr. civ., decăderea nu operează atunci când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să săvârșească actul de procedură în termen.
Pentru a se putea dispune repunerea în termen, partea care nu a săvârșit un act de procedură înăuntrul termenului legal imperativ trebuie să facă dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului.
Este nefondat motivul de recurs privind situația soțului recurentei ce a determinat depășirea termenului legal, având în vedere practica instanțelor care a statuat în mod constant că, faptul de a se afla într-o altă localitate, unde s-a ocupat de îngrijirea unei rude apropiate, nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința părții, în măsură să determine admisibilitatea cererii de repunere în termen, deoarece partea avea posibilitatea să angajeze un avocat sau să solicite sprijinul unei persoane din familie.
Nefondate sunt și celelalte două motive de apel privind imposibilitatea de deplasare, având în vedere, așa cum am arătat mai sus, că simplul fapt de a avea în grijă o persoană suferindă nu este suficient în lipsa unor dovezi care să ateste efectiv imposibilitatea de deplasare și de contactare a unei alte persoane pentru a îndeplini acțiunea respectivă.
Pe de altă parte, nici susținerea recurentei că la rândul său s-a aflat sub tratament și supraveghere medicală nu este de natură a demonstra împrejurare mai presus de voința ei să săvârșească actul de procedură în termen.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente în cauză motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta domiciliată în Câmpina,-, -.4,. B,. 1,. 7, Județ P, împotriva sentinței nr. 243 din data de 6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă PREFECTURA P PRIN PREFECT cu sediul în P,--4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Popescu Preda
- - - - - - -
GREFIER,
Red. DF
Tehnored.Fl.
2.ex/2.10.2008
.Fond - - - Tribunalul Prahova
Jud.fond -
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Dinu Florentina Popescu Preda
