Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1090/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1090
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, împotriva sentinței nr. 277 din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta, pârâta intimată Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.290/1993 de pe lângă Prefectura B și reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că, apărătoarea reclamantului intimat a depus la fila 17 dosar o cerere de acordare a unui nou termen de judecată motivat de faptul că nu i-au fost comunicate motivele de recurs.
Instanța respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată și constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani la data de 30.06.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr.290/2003 și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul de aplicare a Legii nr.290/2003, anularea Dispoziției nr.892/29.05.2008 și a Hotărârii nr.321/2007 și obligarea pârâtelor la acordarea de compensații bănești pentru bunurile dobândite de autorii săi și, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat reclamantul că prin cererea nr.787/25.12.2006 a solicitat Comisiei Județene acordarea despăgubirilor pentru bunurile imobile ce au aparținut defunctului, în calitate de moștenitor testamentar al numiților și.
Că, în susținerea cererii a depus certificatul de calitate succesorală nr.10/15.02.2007, procesul verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf al defunctului, precum și acte de vânzare/cumpărare din care rezultă dreptul de proprietate a tatălui testatorului asupra bunurilor revendicate.
Consideră reclamantul că atâta timp cât testamentul olograf nu a fost atacat în instanță de vreun eventual moștenitor legal al defuncților și, acesta este valabil și produce efecte juridice, iar certificatul de calitate succesorală depus de reclamant face dovada calității sale de moștenitor al defunctului.
A apreciat că, în mod abuziv pârâtele nu au luat în considerare nici probele cu înscrisuri depuse și nici declarațiile martorilor autentificate.
În susținerea cererii a depus probe cu înscrisuri solicitând și admiterea probei testimoniale.
Pârâta Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr.290/2003 a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive cu motivarea că, având în vedere dispozițiile art.17 al.(3) din nr.HG1120/2006 coroborat cu art.8 al.5 din Legea nr.290/2003 numai hot rârile sunt supuse controlului judecătoresc, dosarul cu întreg probatoriul fiind trimis acestei instituții.
Pârâta prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În cuprinsul întâmpinării menționează pârâta că prin Hotărârea nr.321/26.10.2007 Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.290/2003 a respins cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor pentru bunurile deținute de autorii și întrucât nu s-a prezentat nici o probă referitoare la succesiunea lui și, proprietarii bunurilor la momentul refugiului, nefiind depuse nici cerificatele de deces ale celor doi, nici vreun certificat de moștenitor al numitului după tatăl său și cea de a doua soție a acestuia, nefiind dovedit că testatorul este unicul moștenitor al proprietarilor bunurilor.
A menționat, de asemenea, pârâta că nu s-a făcut dovada că la momentul refugiului autorii aveau în proprietate bunurile pentru care reclamantul a solicitat despăgubiri, fiind depuse doar actele de dobândire a acestora în perioada 1907 - 1937.
Prin sentința nr.277 din 25.02.2009, Tribunalul Botoșania admis acțiunea reținând că petentul și-a dobândit îndreptățirea de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.290/2003 cu cerificatul eliberat de Serviciul de Stat de Arhivă al M, înregistrat cu nr.24-12/3326/23.12.2008, testamentul olograf întocmit de și certificatul de calitate succesorală nr.10/15.02.2007.
Împotriva sentinței a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților arătând în esență că prin actele de proprietate depuse la dosarul format la Consiliul Județului B nu se poate face dovada că autorii reclamantului aveau în proprietate bunurile respective la momentul refugiului, actele fiind datate din perioada 1907 - 1937, astfel încât era nevoie și de chitanțe de plată a impozitelor sau extrase din cărțile de imobil. În ce privește înscrisul eliberat de Arhiva Națională a M, recurenta arată că acesta a fost depus tardiv și nu poate fi luat în considerare.
Recurenta arată de asemenea că petentul nu a făcut dovada calității de unic moștenitor, bunurile fiind la momentul preluării proprietatea soților și, că nu s-a făcut dovada cu privire la decesul autorilor testatorului, că certificatul de moștenitor depus de reclamant nu face dovada că bunurile erau proprietatea defunctului.
Recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând acele dosarului, Curtea constat că petentul s-a aflat între puținele persoane " norocoase ", a ăror autori au păstrat documentele de achiziționare a bunurilor, înscrisuri autentice în cazul de față, pentru toate bunurile pentru care solicită despăgubiri. Mai mult decât atât, prin certificatul eliberat de Arhivele Naționale ale M, se atestă preluarea bunurilor de la autorul petentului, așadar se face dovada că acestea se aflau în proprietatea autorului în chiar momentul deposedării.
În aceste condiții, a cere petentului să depună dovezi de plată a impozitelor, înscrieri în cartea de imobil este mai mult decât excesiv, este o ofensă adusă caracterului reparator al Legii nr.290/2003. Aceasta pentru că dovada proprietății nu o constituie înscrisul eliberat de Arhivele Naționale ci actele de proprietate depuse în termen de petent, proba unei eventuale înstrăinări a bunurilor revenind, în conformitate cu disp. art.1169 Cod proc. civilă, celui ce afirmă, nu celui ce ( probatio incumbit ei qui dicit, non qui negat ) și nu este inutil a observa că de fapt, cerința dovedirii proprietății la " momentul refugiului " adaugă la lege ( art.2 alin.1 din Regulamentul aprobat prin nr.HG1120/2006 ), în măsura în care este interpretat în sensul că sarcina probei existenței dreptului de proprietate în patrimoniul autorului sau solicitantului la momentul refugiului aparține petentului. În fapt, așa cum rezultă din disp. art.1 din Legea nr.290/2003, petenții trebuie să facă dovada proprietății în persoana lor sau a autorilor, o eventuală probă contrară aparținând celui care o alegă. Iar dacă această probă poate fi făcută la nevoie cu martori, cu siguranță, că a fost făcută în prezenta cauză cu înscrisurile depuse la dosar de petent.
În ce privește dovada calității de unic moștenitor a petentului, Curtea observă din nou un exces de zel din partea autorităților. Astfel, petentul prezintă un testament prin care este instituit unic legatar pentru bunurile în discuție și un certificat de calitate de moștenitor, iar autoritatea contestă această calitate fără a produce vreo probă - o eventuală cerere din partea altui pretins moștenitor, și fără a contesta elementele formale ale acestor două înscrisuri, astfel încât susținerile sale sunt din nou lipsite de suport probatoriu.
În consecință, constatând legală și temeinică soluția primei instanțe, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 Cod proc. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, împotriva sentinței nr. 277 din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/24.06.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Dana, Artene
