Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1173/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1173/CA/2008
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta - SRL împotriva deciziei civile nr.738/03.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate
Instanța față de actele de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin decizia nr.738/03.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- a fost admis recursul declarat de A împotriva sentinței nr.1/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba și pe cale de consecință a fost modificată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta - împotriva pârâtei A și menținută în întregime Decizia de impunere nr.278/10.07.2006.
Pentru a se pronunța această decizie s-a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii prin prisma temeiurilor de fapt și de drept prin care reclamanta a înțeles să stabilească limitele cadrului procesual.
Deși reclamanta a solicitat anularea obligațiilor de plată impuse prin actul de control și decizia de impunere, cauza juridică a acțiunii sale nu viza nelegala stabilire a impozitului pe veniturile administratorilor, ci un fapt ulterior acestei obligații, și anume, impactul pe care această obligație l-ar avea asupra impozitului pe profit, în sensul că dacă s-ar considera că acest impozit pe venit este o cheltuială deductibilă la determinarea profitului impozabil, impozitul pe profit al reclamantei ar fi diminuat cu 55.671 lei, ceea ce ar conduce la o compensare a obligației de a vira la bugetul de stat impozitul pe venitul administratorilor cu cea de restituire de la bugetul de stat a sumei de 55.671 lei impozit pe profit nedatorat.
În speță, pentru a analiza legalitatea instituirii obligației de plată a impozitului pe venitul obținut de administratorul italian nerezident în România pentru activități prestate pe teritoriul României, se impunea a fi aplicată Convenția privind evitarea dublei impuneri încheiată între România și Italia, ratificată prin Decretul nr.82/1977 (incidentă pentru perioada în litigiu), care la art.17 prevede că "participarea la beneficii, jetoanele de prezență și alte retribuții asemănătoare pe care un rezident al unui stat contractant le primește în calitate de membru al Consiliului de administrație sau al Comitetului de cenzori al unei societăți rezidente a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat".
Prin urmare, sumele încasate de administratorul italian cu titlu de indemnizație de administrare pentru activitatea sa în Consiliul de administrare al reclamantei - persoană juridică română, în România, se impun de Statul Român.
Deci, reclamanta avea obligația de a calcula și plăti Statului Român impozit pe îndemnizația administratorului nerezident, astfel că,în mod corect și în temeiul art.43 din Legea nr.571/2003 pentru anul 2004 și art.57 din OUG nr.138/2004 pentru anul 2005, organele de control fiscal au determinat baza de impozitare prin includerea indemnizațiilor pe anii 2004 și 2005 la 295.676 lei și cuantumul impozitului pe venit la 68.209 lei. Aferent acestei sume s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere.
În ce privește caracterul deductibil sau nedeductibil al impozitului pe venit la determinarea impozitului pe profit, în speță sunt aplicabile prevederile art.21 alin.4 lit.a din Legea nr.571/2003 și art.38 din Normele Metodologice aplicabile prin HG nr.44/2004, potrivit cărora "sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profil, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă plătite în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România". Această prevedere vizând în mod special impozitul pe venit al nerezidenților se aplică în speță, înlăturând aplicarea art.55 lit.f Cod fiscal.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire - SRL P solicitând admiterea cererii și pe cale de consecință, ca efect al rejudecării, să se schimbe în tot decizia atacată, în sensul respingerii recursului
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că instanța de recurs nu a ținut cont în soluționarea recursului de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și anume raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expertul numit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și a completărilor la raportul de expertiză contabilă judiciară din data de 16.04.2007, prin care s-a stabilit un prejudiciu de 116 lei datorat de către societate, prejudiciu care nu a fost declarat cert de către autorul expertizei contabile depuse la dosarul de recurs nr-.
În mod greșit s-a reținut de către instanța de recurs faptul că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.55 lit.f din Legea nr.571/2003, conform cărora cheltuielile cu îndemnizația de administrator sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
Instanța de recurs nu a făcut aplicabilitatea prevederilor art.201 Cod pr.civilă, neținând cont de expertiza și completarea la expertiză, singurele documente contabile care ar fi putut fi luate în calcul pentru stabilirea obligațiilor de plată și a legalității documentelor solicitate a fi anulate ca nelegale și netemeinice, în speță Decizia de impunere nr.278/2006 și Raportul de inspecție fiscală nr.417/7.07.2006.
În drept invocă art.322 pct.2 Cod pr.civilă.
Analizând cererea formulată de către revizuentă, se constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
În fapt, prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Alba - SRL a solicitat anularea Deciziei nr.738/CA/2008 pronunțată în dosar nr- prin care a fost admis recursul declarat de A și respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 278/10/07.2006.
Temeiul de drept invocat de către revizuentă este art. 322 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În acest sens facem mențiunea că revizuirea este o cale de retractare ce poate fi folosită în condiții restrictive stabilite de art. 322 Cod procedură civilă. Pe cale de consecință se poate reveni asupra hotărârii a cărei revizuire se cere în împrejurări noi invocate de revizuent.
din text susținute de revizuentă sunt acelea că instanța de recurs nu a ținut cont în soluționarea recursului de înscrisurile depuse la dosar și anume raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expertul judiciar numit de către parchetul de pe lângă Judecătoria Alba -I și a completărilor acestuia.
Ori așa după cum se poate observa instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs și temeiurile legale aplicabile acestei spețe, în mod special faptul că sumele încasate de către administratorul italian cu titlu de indemnizație de administrare pentru activitatea sa în Consiliul de administrație al revizuentei - persoană juridică, în România se impun de Statul Român în temeiul art.43 din Legea nr. 571/2003 pentru anul 2004 și art.57 din nr.OUG 138/2004 pentru anul 2005
Ceea ce se pretinde de fapt de către revizuentă este împrejurarea că nu s-a luat în calcul influența acestei operațiuni asupra rezultatului financiar și în principal asupra impozitului pe profit.
Ori, așa cum am arătat pe tot cursul acestui proces, caracterul deductibil sau nedeductibil al impozitului pe venit la determinarea impozitului pe profit, în speță sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. 4 lit. a din Legea 571/2003 și art. 38 din Normele Metodologice aplicabile prin nr.HG 44/2004, potrivit cărora " sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă plătite în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România.
Punând în discuție modalitatea de apreciere a probatoriului în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, prin "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății.
Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de toate celelalte, ce pot fi formulate de părți în proces, constă în aceea că, prin pronunțarea asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare - dispozitivul.
In speță nu există nici un dubiu în privința soluționării cererii de investire a instanței, deoarece s-a acordat numai ceea ce s-a cerut, respectiv aplicarea corectă a legislației în materie fiscală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de către reclamanta - P împotriva deciziei nr.738/03.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./15.12.2008
Jud.contestație în anulare - -, -, -
Jud.recurs -,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu