Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1178/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1178
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, jud. D, în nume propriu și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 748 din data de 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Comuna, județ D și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, intimatul-reclamant și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, că s-a depus prin Serviciul Registratură al Instanței întâmpinare din partea intimatului-reclamant, prin care a solicitat respingerea recursului și că recurenta-pârâtă a solicitat prin cererea de recurs aplicarea dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată că procedura este legal îndeplinită, ia act că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.748 din data de 3 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 5441 lei reprezentând taxă înmatriculare autoturism.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 5441,00 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca AUDI tip BE//A4, înmatriculată sub nr. -, cu chitanța TS 3A nr. -/3.03.2008; autovehiculul fiind dobândit prin cumpărare, conform certificatului de înmatriculare partea a II -a din Germania, deja înmatriculat sub nr. - PP 712, prima înmatriculare fiind efectuată la 14.10.2002, așa cum reiese din copia acestui certificat.
A constatat că la înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.2141-2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare, dar conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, și în consecință taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 6554 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea în totalitate a acesteia și pe cale de consecință să se respingă acțiunea formulată de reclamant.
În motivarea recursului se arată că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la 1 iulie 2008, emițându-se ulterior Hotărârea de Guvern nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a acesteia.
Susține în continuare că art.11 din OG nr.50/2008 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicare prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Astfel procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa de specială pentru autoturisme și taxa de poluare este reglementată la Capitolul la Capitolul VI, secțiunea I, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008.
Menționează că prin aceste reglementări legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe și nu restituirea integrală a taxei, astfel prin prisma celor anterior precizate consideră că obligarea statului român la restituirea în totalitate a taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant, este nelegală și netemeinică, în contradicție cu precizări exprese, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.
Față de cele arătate mai sus, învederează instanței faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție, și cea specială, prevăzută de art.90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art.148 alin.2 din Constituție prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Mai arată că dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne și existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestor taxe.
Ca atare, pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât fiind în discordanță cu prevederile Constituției României ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce au adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice, care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.214 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut că însăși încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal însă, față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia indiferent de calea pe care reclamantul înțelege să o folosească.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiile Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislațiilor comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteaptă eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art.304 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, jud. D, în nume propriu și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 748 din data de 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Comuna, județ D și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier,
- --
Red. /
2 ex./ 24.10.2008
ds. fond. Tribunalul Dâmbovița
jud. fond
Operator de date cu caracter personal; Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
