Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- -21.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1252
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de recurenta împotriva sentinței civile nr.812/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul Municipiului A, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta lipsă avocat în sub.av. -, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de substituire av. - și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei. Depune concluzii scrise și chitanță privind onorariul de avocat.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Constată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad în data de 14.04.2009, reclamanta - l-a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI A, solicitând instanței anularea certificatului de urbanism nr. 308/03.03.2009 emis de Primarul Mun. A; obligarea primarului Mun. A de a emite un alt certificat de urbanism fără mențiunea "parcela nr. top. 8108.8109/2290/etc./A/3 nr. CF 67000 A în suprafață de 115 mp pentru care solicită construire garaj, cameră cu mansardă este neconstruibilă ( nr. 525/96 art. 30)" cum a menționat pârâtul la cap. 3 - Regimul tehnic al certificatului de urbanism atacat și fără să mai solicite "acordul legalizat al proprietarilor învecinați pentru împrejmuire teren"; obligarea Primarului Mun. A la emiterea autorizației de construire pentru construire garaj auro și cameră cu mansardă, precum și pentru realizare împrejmuire pe parcela de teren pe care o deține reclamanta în proprietate individuală la adresa din A,-; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată cu nr. 6570 din 09.02.2009 a solicitat emiterea unui certificat de urbanism pentru construire garaj, cameră cu mansardă și realizare împrejmuire parcelă. Prevederile Certificatului de urbanism nr. 308/03.03.2009 îi încalcă dreptul de proprietate pe care îl garantează atât Constituția României republicată, cât și o serie de alte legi. Astfel, ocolindu-se dispozițiile art. 44 al Legii fundamentale, care interzic exproprierea fără o justă și prealabilă despăgubire, prin certificatul de urbanism atacat s-a realizat o adevărată expropriere, reclamanta fiind vitregită de atributele de folosință și de dispoziții ale dreptului său de proprietate asupra terenului pe care îl deține la adresa din Municipiul A,-. Astfel, reclamanta nu poate întrebuința terenul în scopul pe care l-a dobândit în proprietate exclusivă, pe motiv că parcela de teren ar fi neconstruibilă. Pârâtul nu a avut în vedere la emiterea certificatului de urbanism atacat faptul că parcela de teren, pe care dorește să edifice construcții, a dobândit-o în proprietate individuală, în urma sistării apartamentării, dezmembrării, reapartamentării și ieșirii din indiviziune a cotelor părți asupra imobilului înscris în CF nr. 63.018 A, dispusă prin sentința civilă nr. 5497/25.11.2003, a Judecătoriei Arad (dosar nr. 7954/2003), rămasă irevocabilă. Prin refuzul de a autoriza edificarea construcțiilor solicitate pe parcela de teren pe care o deține în proprietate individuală, pârâtul nu a lipsit de efecte o hotărâre judecătorească irevocabilă, ceea ce este inadmisibil. Acesta nu a avut în vedere că, potrivit prevederilor art. 585 din Codul civil, orice proprietar are dreptul de a-și îngrădi proprietatea. Atâta timp cât reclamanta a solicitat construirea împrejmuirii pe proprietatea exclusivă a sa, solicitarea "acordului legalizat al proprietarilor învecinați pentru împrejmuire teren" este abuzivă. Din certificatul de urbanism rezultă că pentru construirea unei împrejmuiri pe terenul proprietate a sa, îi este necesar "acordul legalizat al proprietarilor învecinați",indiferent de caz,pârâtul nefăcând diferență între situația în care împrejmuirea se construiește "pe mezuină" sau exclusiv pe terenul proprietatea reclamantei. Pârâtul pretinde în mod eronat că ar fi incidente dispozițiile art. 30 din HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, republicată, care reglementează operațiunea de parcelare, fără a avea în vedere că reclamanta nu a solicitat certificatul de urbanism în scopul efectuării unei astfel de operațiuni, ci pentru executarea unor lucrări de construcții pe care i le conferă dreptul de proprietate pe un teren parcelat anterior, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile. Prin interpretarea pe care a dat-o textului art. 30 alin. (3) din HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, republicată, pârâtul a încălcat inclusiv dispozițiile art. 44 din Constituția României - republicată, referitoare la dreptul de proprietate privată, cât și cele ale art. 20 din Legea fundamentală, prin raportare la art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Co0nvenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin care este consacrat și protejat dreptul de proprietate. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Buchen contra Cehiei - 2002, noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică.
În drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 5 alin. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale; art. 1 alin. (5), art. 20, art. 44 alin. (1) - (3), art. 73 alin. (3) lit. m), art. 108 alin. (2) și art. 115 alin. (6) din Constituția României - republicată; Anexa 2 Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) și (3), art. 11 și art. 12 din Legea nr. 554/2004; art. 2 pct. 1 lit. d) art. 5, art. 109 alin. 1 și art. 112 Cod procedură civilă; art. 30 din nr.HG 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, republicată; Decizia Curții Constituționale nr. 1189/06.11.2008.
Pârâtul Primarul Municipiului A, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că în Regulamentul General de Urbanism aprobat din HG nr. 525/1996 sunt prevăzute condițiile necesare atât pentru parcelare, cât și pentru construire. Autorizarea executării parcelărilor este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte se respectă cumulativ următoarele condiții: front de stradă de minim 8 pentru clădirile înșiruite și de minim 12 pentru clădirile izolate sau cuplate, suprafața minimă a parcelei de 150 pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate, adâncime mai mare sau cel puțin egală cu lățimea parcelei. Reclamanta nu are asigurat accesul la drumul public (direct sau prin servitute de trecere). Întrucât parcela de teren pe care reclamanta o deține în suprafață de 115 mp. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 30 din nr. 525/1996, s-a emis certificatul de urbanism nr. 303/2009 prin care s-a adus la cunoștința beneficiarului imposibilitatea realizării construcției (garaj și cameră cu mansardă)
Prin sentința civilă nr.812/14 mai 2009 pronunțată în dosarul nr.1484/-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI A, a anulat parțial certificatul de urbanism nr. 308/03.03.2009 emis de Primarul Mun. A, și anume mențiunea de la punctul 4.2. privitoare la "acordul legalizat al proprietarilor învecinați pentru împrejmuire teren" și obligă Primarul Municipiului A la emiterea unui nou certificat de urbanism fără această mențiune, dar cu precizarea că împrejmuirea se realizează exclusiv pe terenul proprietatea reclamantei înscris în CF nr. 67000 A, a respins cererile reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unui certificat de urbanism fără mențiunea "parcela nr. top. 8108.8109/2290//A/3 nr. CF 67000 A în suprafață de 115 mp pentru care se solicită construire garaj, cameră cu mansardă este neconstruibilă ( nr. 525/96 art. 30)", precum și la emiterea autorizației de construire.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Conform sentinței civile nr. 5497/25.11.2003 a Judecătoriei Arad, a anexei la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 7954/2003 în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească de mai sus și a CF nr. 67000 A (depuse în copie la filele 13 - 17), prin sentința civilă nr. 5497/2003 s-a constatat că asupra terenului de 900 mp din A, Calea -, nr. 64, înscris în CF nr. 63018 A sunt coproprietari reclamanta în cotă de 344/900 și pârâții din acel proces - și, în cotă de 556/900; a fost sistată apartamentarea și s-a dispus dezmembrarea, reapartamentarea construcției și ieșirea din indiviziune, prin formarea a trei parcele, după cum urmează:
- nr. top. 8108; 8109/2290/etc/a/1 compusă din teren intravilan în suprafață de 600 mp cu casă asupra căruia s-a păstrat coproprietatea celor 3 părți;
- nr. top. 8108; 8109/2290/etc/a/2 reprezentând teren intravilan viran în suprafață de 185 mp ce a devenit proprietatea numiților și;
- nr. top. 8108; 8109/2290/etc/a/3 reprezentând teren intravilan viran în suprafață de 115 mp ce a devenit proprietatea exclusivă a reclamantei, înscrisă ulterior în CF nr. 67000
Schița imobilului - anexă la raportul de expertiză ce a stat la baza sistării coproprietății de mai sus relevă faptul că ultimele două parcele nu au ieșire la calea publică, fiind separate de Calea - de prima parcelă.
La cererea reclamantei a fost emis certificatul de urbanism nr. 308/03.03.2009 de către Primarul Municipiului A (depus în copie la filele 8, 9) referitor la imobilul situate în A,-, jud. A, înscris în CF nr. 67000 A nr. top. 8108.8109/2290./A/3. Reclamanta solicitat autorizarea construirii unui garaj, a unei camere cu mansardă și a împrejmuirii unei parcele. În privința regimului tehnic, certificatul respective constată faptul că împrejmuirea poate fi realizată pe limitele laterale și posterioare, putând fi opacă sau transparentă, cu materiale de construire tradiționale sau similar omologate, urmând a fi încadrată în ansamblul arhitectural, fără a fi afectate proprietățile învecinate. În privința parcelei nr. top. 8108.8109/ 2290/etc/A/3 în suprafață de 115 mp pentru care se solicită autorizarea construirii garajului și a camerei mansardate, a certificat faptul că este neconstruibilă, conform art. 30 HG nr. 525/1996. Astfel, certificatul de urbanism a fost eliberat doar pentru întocmirea documentației în vederea obținerii autorizației de construire pentru împrejmuirea terenului, impunând reclamantei obținerea acordului legalizat al proprietarilor învecinați (pct. 4, lit. 2 al certificatului).
Prin adresa nr. 12769/A1/03.04.2009 a Serviciului Construcții și urbanism din cadrul Primăriei Mun. A (depusă în copie la fila 10), I s-a comunicat reclamantei răspunsul autorității administrative la plângerea prealabilă a acesteia formulată împotriva certificatului de urbanism, invocându-se condițiile pentru autorizarea executării parcelărilor prevăzute de Regulamentul general de urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996, faptul că parcela reclamantei are doar suprafața de 115 mp, împrejurarea că emiterea autorizației de construire astfel cum dorește reclamanta constituie contravenție, conform art. 24 lit. i alin. 3 din Legea nr. 50/1991 republicată. De asemenea, se arată că în cazul în care împrejmuirea se realizează pe linia de mezuină este necesar acordul vecinilor, iar din cererea reclamantei nu rezultă explicit dacă cere realizarea gardului pe mezuină sau exclusiv pe proprietatea ei.
Potrivit art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 Republicată privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, autorizația de construire constituie "actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor" și se emite de către primarul municipiului pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora. Conform art. 6 din aceeași lege, certificatul de urbanism este "actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, care sunt informații de interes public, potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite prin documentația tehnică - în funcție de specificul amplasamentului, lista cuprinzând avizele și acordurile necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții, potrivit prevederilor art. 5, alin. (1), inclusiv obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, cu privire la evaluarea inițială a investiției și stabilirea necesității evaluării efectelor acesteia asupra mediului în vederea obținerii actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului" și se emite de către aceleași autoritate abilită să emită autorizația de construire, adică de către primarul municipiului în cazul terenurilor din interiorul municipiilor.
Regulamentul general de urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996 se aplică în proiectarea și realizarea tuturor construcțiilor și amenajărilor, amplasate pe orice categorie de terenuri, atât în intravilan, cât și în extravilan, cu excepția celor cu caracter militar și special, care se autorizează și se execută în condițiile stabilite de lege, conform art. 2. Art. 24 din același regulament permite stabilește regulile de amplasare a construcției în interiorul parcelei, de a căror respectare depinde autorizarea executării construcțiilor, și anume: astfel încât să fie respectate distanțele minime obligatorii față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, conform Codului civil, precum și distanțele minime necesare intervențiilor în caz de incendiu, stabilite pe baza avizului unității teritoriale de pompieri. Art. 25 prevede autorizarea executării construcțiilor numai dacă există posibilități de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinației construcției, astfel încât să permită intervenția mijloacelor de stingere a incendiilor, cu excepția cazurilor în care deși nu sunt îndeplinite cerințele pentru accesele carosabile există avizul unității teritoriale de pompieri. Art. 27 impune condiționarea emiterii autorizației de construire de existența posibilității racordării la rețelele publice de apă, la instalațiile de canalizare și de energie electrică, cu excepția cazului în care sunt soluții de echipare în sistem individual care să respecte normele sanitare și de protecție a mediului sau beneficiarul se obligă să racordeze construcția, potrivit regulilor impuse de consiliul local, la rețeaua centralizată publică, atunci când aceasta se va realiza.
Art. 30 din Regulamentul general de urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996, invocat de pârât în certificatul de urbanism pentru neacordarea posibilității ridicării construcției, stabilește regulile de parcelare a unui teren ce trebuie respectate în cazul în care se urmărește ridicarea unor construcții. Astfel, condițiile cumulative pentru realizarea unei parcelări sunt: existența unui front la stradă de minimum 8 pentru clădiri înșiruite și de minimum 12 pentru clădiri izolate sau cuplate; suprafața minimă a parcelei de 150 mp pentru clădiri înșiruite și, respectiv, de minimum 200 mp pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate; adâncime mai mare sau cel puțin egală cu lățimea parcelei.
Din extrasul CF nr. 67000 A și anexa la raportul de expertiză realizat în dosarul nr. 7954/2003 al Judecătoriei rezultă cu claritate faptul că parcela reclamantei nu îndeplinește primele două condiții de mai sus, neavând decât o suprafață de 115 mp și neavând front stradal.
Emiterea certificatului de urbanism cu mențiunile a căror înlăturare o dorește reclamanta nu îi încalcă acesteia dreptul la proprietate și nu conduce la o expropriere de fapt a terenului, întrucât deși inserarea acelor mențiuni nu permite emiterea autorizației de construire decât pentru împrejmuire și deci nu permite ridicarea construcției dorite de reclamantă, nu împiedică folosirea terenului în alte scopuri, cum ar fi grădinărit sau pentru vânzarea terenului unui vecin - proprietar unic al terenului alăturat. Astfel, eliberarea certificatului de urbanism nu lipsește de efecte sentința civilă nr. 5497/2003 a Judecătoriei Arad și nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, având în vedere faptul că sistarea coproprietății realizată prin hotărârea judecătorească nu s-a realizat cu scopul exclusiv al ridicării unei construcții pe cea de a treia parcelă ce a revenit reclamantei, căci în cazul existenței unui astfel de scop, s-ar fi ținut cont de prevederile art. 30 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 525/1996, ce nu ar fi permis parcelarea.
Alineatul 1 al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului consacră dreptul oricărei persoane la respectarea bunurilor sale și instituie posibilitatea exproprierii doar pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internaționale, cu precizarea la alineatul 2 că prima dispoziție nu aduce atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.
Astfel, restrângerea dreptului de proprietate, mai precis a dreptului reclamantei de execuție a lucrărilor de construcții (definit în Anexa 2 la Legea nr. 50/1991 republicată privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, ca fiind dreptul real sau, după caz, dreptul de creanță privind imobilul, care conferă titularului dreptul de a obține, potrivit legii, din partea autorității competente, autorizația de construire sau de desființare) este permisă în cazul de față, în condițiile în care aceasta este reglementată legal. Astfel, Conform art. 3 din Legea nr. 50/1991 republicată construcțiile civile se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, deci și a prevederilor HG nr. 525/1996 Republicată pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism. Acest din urmă act normativ urmărește un interes general, și anume ridicarea construcțiilor în concordanță cu normele destinate protejării mediului, a asigurării bunei vecinătății și a respectării dreptului de proprietate al vecinilor, precum și a servituților de care beneficiază aceștia (de vedere, a distanței dintre construcții, a scurgerii ploilor, de trecere a zidului și șanțului comun astfel cum sunt reglementate de Codul civil), a protecției împotriva incendiilor, dar și în vederea asigurării îndeplinirii scopului pentru care au fost ridicate construcțiile (prin accesul la utilitățile publice).
Obținerea acordului legalizat al vecinilor cu privire la realizarea împrejmuirii terenului își are originea în caracterul dreptului de proprietate comună și perpetuă asupra gardului ce desparte două proprietăți consacrat de art. 606 din Codul civil, cu excepția cazurilor în care se dovedește contrariul sau doar una dintre proprietăți este îngrădită. Astfel, dacă reclamanta urmărește ridicarea gardului exclusive pe proprietatea ei, iar nu pe linia de mezuină, aceasta nu mai are nevoie de acordul vecinilor pentru realizarea împrejmuirii.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a constat că certificatul de urbanism nr. 308/03.03.2009 emis de Primarul Mun. A este corect întocmit cu respectarea normelor ce guvernează emiterea lui în ceea ce privește refuzul aprobării construcției, dar nu și relativ la condiționarea realizării împrejmuirii de obținerea acordului vecinilor raportat la obligația asumată de reclamantă de a ridica gardul exclusiv pe proprietate ei, ce urmează a fi inserată în certificatul de urbanism, astfel că, în baza art. 18 din Lege nr. 554/2004 va admite în parte acțiunea și va anula parțial certificatul de urbanism nr. 308/03.03.2009 emis de Primarul Mun. A, și anume mențiunea de la punctul 4.2. privitoare la "acordul legalizat al proprietarilor învecinați pentru împrejmuire teren", sens în care va obligă Primarul Municipiului A la emiterea unui nou certificat de urbanism fără această mențiune și va respinge solicitarea reclamantei de anulare a aceluiași certificat cu înlăturare mențiunii "parcela nr. top. 8108.8109/2290/etc./A/3 nr. CF 67000 A în suprafață de 115 mp pentru care solicită construire garaj, cameră cu mansardă este neconstruibilă ( nr. 525/96 art. 30)".
Celelalte cereri ale reclamantei sunt neîntemeiate în condițiile în care cererea de anulare a certificatului de urbanism referitor la înlăturarea mențiunii privitoare la parcelă a fost respinsă, astfel că, potrivit principiului accesorium sequitur principale, urmează a fi respinse ca neîntemeiate cererile de emitere a certificatului de urbanism fără mențiunea privitoare la parcela din CF nr. 67000 A și ridicarea garajului, precum și a camerei mansardate, dar și cea de obligare a primarului Mun. A de a emite autorizația de construire pentru construcțiile de mai sus.
De asemenea, instanța a respins și cererea reclamantei de obligare a primarului Mun. A de a emite autorizația de construire pentru împrejmuire, având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă refuzul acestuia de a emite autorizația, în condițiile în care reclamanta nu a invocat un refuz al autorității administrative raportat la obținerea acordului vecinilor, ci a cerut doar emiterea în mod generic a autorizației de construire. Or, certificatul de urbanism a fost emis la 03.03.2009, iar eliberarea autorizației de construire este condiționată de obținerea acestui certificate dar și de întocmirea documentației prevăzute de art. 7 din Legea nr. 50/1991 republicată, documentație despre care reclamanta nu a susținut că ar fi finalizată, cu excepția acordului legalizat al vecinilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii astfel cum a fost formulată, prin anularea certificatului de urbanism nr.308/2009 și eliberarea unui alt certificat fără mențiunea că parcela pentru care se solicită eliberarea acestuia este neconstruibilă, conform art.30 din HG nr.525/1996; obligarea pârâtului intimat la eliberarea autorizației de construire pe parcele respectivă a construcției reprezentând garaj auto și cameră cu mansardă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că în mod nejustificat prima instanță a respins pretențiile reclamantei privind emiterea unui certificat de urbanism prin care să se constate posibilitatea de a construi pe terenul respectiv, apreciind că parcele respectivă nu are acces la drumul public, dar fără să țină seama însă că reclamanta este titulare dreptului de proprietate și asupra parcelei alăturate celei în litigiu și care permite accesul astfel la drumul public.
Prima instanță prin hotărârea recurată a încălcat principiul ierarhiei actelor normative câtă vreme a pronunțat o hotărâre judecătorească în temeiul HG nr.525/1996 fără a ține seama însă, de actele normative cu forță juridică superioară, respectiv Constituția și Codul civil. Or, potrivit Constituției, proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege în acest sens fiind și art.1 din primul protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin respingerea acțiunii reclamantei aceasta este vitregită de atributele de folosință și dispoziție ale dreptului său de proprietate asupra terenului din A,-, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului include și dreptul de construire. Prin refuzul de a i se elibera autorizația necesară în vederea executării lucrărilor solicitate a fost încălcată supremația Constituției fiind afectat un drept fundamental și anume dreptul de proprietate privată care are un caracter absolut și inviolabil conform codului civil, fiind opozabil tuturor terților care sunt obligați să nu facă nimic de natura a-l încălca.
Recurenta mai menționează faptul că refuzul autorității la eliberarea autorizației de construire nu poate fi fundament pe prevederile HG nr.525/1996 întrucât acest act normativ nu poate modifica sau adăuga la lege și ca atare nu poate veni în contradicție cu prevederile constituție și ale codului civil.
Se mai arată că prima instanță nu a avut în vedere nici practica Curții de APEL TIMIȘOARA care prin decizia civilă nr.291/12.04.2007 a anulat un certificat de urbanism identic și a obligat același intimat la eliberarea unui certificat de urbanism în vedere autorizării lucrărilor pe un teren în suprafață similară cu cel deținut de reclamantă, recurenta apreciind că hotărârile judecătorești pronunțate ar trebuie să asigure o practică unitară în acest domeniu.
În drept s-au invocat art.299 și urm. Cod procedură civilă, art.1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenție, Codul civil, Constituția României, HG nr.525/1996.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, după cum urmează:
Prin certificatul de urbanism nr.308/3.III.2009 eliberat la cererea reclamantei s-a precizat că parcela pentru care se solicită construire garaj și cameră cu mansardă este neconstruibilă conform art.30 din HG nr.525/1996. La plângerea prealabilă înregistrată împotriva acesteia intimatul a răspuns prin adresa de la fila 10 dosar fond, indicând dispozițiile HG nr.525/1996 privind regulamentul general de urbanism care conține condițiile necesare pentru parcelare și construire arătându-se că pentru autorizării executării de construcții trebuiesc îndeplinite mai multe condiții printre care și aceea privind asigurarea accesului la drumul public, asigurarea echipării tehnico-edilitare necesare, forme și dimensiuni adecvate, precum și condițiile pentru executarea parcelărilor privind frontul stradal, suprafață minimă a parcelei și adâncimea acesteia.
În mod corect prima instanță a reținut că pârâtul nu poate fi obligat la emiterea certificatului de urbanism în forma cerută de reclamantă, întrucât nu sunt respectate condițiile din HG nr.525/1996.
Susținerea recurentei potrivit căreia prin această soluție i se aduce o atingere nepermisă dreptului său de proprietate asupra terenului, drept care include și dreptul de construi pe terenul respectiv, nu poate fi reținută de către instanța de recurs întrucât dreptului de proprietate asupra unui termen i se poate alătura și dreptul de a construi pe acest teren, dar cu condiția impetoasă ca realizarea construcției să fie în conformitate cu prevederile legale în această materie. Dreptul de proprietate asupra terenului nu-i conferă reclamantei un drept absolut de a construi în orice condiții pentru că aceasta ar însemna ignorarea cu bună-știință a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr.50/1991, precum și în HG nr.525/1996 privind regulamentul general de urbanism. Acesta din urmă, stabilește în aplicarea legii, regimul de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor reprezentând un sistem unitar de norme tehnice și juridice care stau la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, planurilor urbanistice și a regulamentelor locale de urbanism, iar conform art.2 din HG nr.525/1996, regulamentul general de urbanism se aplică în proiectarea și realizarea tuturor construcțiilor și amenajărilor amplasate pe orice categorie de terenuri atât în intravilan, cât și în extravilan. Ca atare, în măsura în care reclamanta intenționează să construiască pe terenul proprietatea sa, este obligată a se supune prevederilor cuprinse în acest act normativ, fără ca prin aceasta să i se aducă o atingere dreptului de proprietate asupra terenului întrucât în litigiul de față nu se discută proprietatea asupra terenului, ci dreptul reclamantei de a construi pe acest teren cu respectarea normelor legale în vigoare, chestiune diferită de caracterul absolut a dreptului de proprietate așa cum este el reglementat prin Constituția României, Codul civil sau art.1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenție.
Curtea constată astfel, că mențiunile cuprinse în certificatul de urbanism 308/3.03.2009 prin care s-a precizat că parcela de teren aparținând reclamantei este neconstruibilă, reflectă dispozițiile art.30 din HG nr.525/1996 și ține cont de caracteristicile tehnice ale parcelei respective care nu are acces la drumul public, conform planului de situație aflat la fila 14 dosar fond și nici nu are dimensiunile adecvate pentru executarea unei clădiri amplasate izolat, garaj și cameră cu mansardă. Susținerea recurentei potrivit căreia accesul la drumul public este asigurat prin aceea că deține în proprietate comună parcele de teren interpusă între parcela în litigiu și drumul public este nerelevantă, întrucât pe de o parte, refuzul eliberării certificatului de urbanism în forma cerută de reclamantă nu are la bază exclusiv acest aspect.
Instanța nu poate reține nici argumentația recurentei privind existența unei practici a Curții de APEL TIMIȘOARA în acest sens (decizia civilă nr.291/12.04.2007), întrucât practica unitară și constantă trebuie să vizeze același mod de interpretare a dispozițiilor legale în situații similare, or, în speță, este vorba despre aprecierea concretă a unor situații de fapt diferite.
Refuzul autorității pârâte la eliberarea certificatului de urbanism în forma pretinsă de reclamantă poate fi sancționat de către instanță numai în măsura în care se dovedește a fi un refuz nejustificat respectiv întemeiat pe excesul de putere, adică pe exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice cu încălcarea limitelor competenței stabilite prin lege sau a drepturilor și libertăților cetățenilor. În speță, instanța nu poate reține un asemenea refuz nejustificat, întrucât certificatul de urbanism a fost corect motivat pe incidența art.30 din HG nr.525/1996, iar câtă vreme parcela de teren deținută de reclamantă nu întrunește cerințele legale pentru aprobarea executării unei construcții, prin dimensiunea și poziționarea acesteia, dispozițiile legale în materia executării lucrărilor de construire nu pot fi înlăturate pe ideea respectării dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului.
De asemenea, în mod corect a fost respins și petitul privind obligarea pârâtului la obligarea autorizației de construire pentru garajul auto și camera cu mansardă, soluționarea acestei cererii fiind în strânsă legătură cu cererea privind eliberarea certificatului de urbanism în forma pretinsă de reclamant. Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta ar fi obținut eliberarea unui certificat de urbanism care să-i fi permit realizarea construcției, autorizația de construire nu putea fi eliberată, decât după depunerea documentației și a actelor necesare, conform Legii nr.50/1991.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și disp.art.312 alin.1 teza II-a Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - împotriva sentinței civile nr.812/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul Primarul Mun.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER - -
Red.-23.XI.2009
Tehnored. /23.11.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
