Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1255/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--21.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1255
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.912/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura, instanței întâmpinare din partea reclamantului-intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepțiilor invocate prin recurs, cât și pe fond.
Reprezentanta reclamantului-recurent solicită respingerea recursului atât în privința excepțiilor cât și pe fond, cu cheltuieli de judecată 1000 lei. Depune chitanță reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice A și a cerut obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și vehicule în sumă de 2.822 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
În motivarea acțiunii arată că a achiziționat în cursul anului 2008 din Italia un autovehicul second-hand, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească în contul bugetului de stat suma de 2.822 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule percepută în temeiul art.2141-2143Cod fiscal, reglementare care contravine Tratatului Comunității Europene, care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiului tratatului.
Prin aceste reglementări reclamantul consideră că este încălcat principiul discriminării produselor importate față de produsele interne, din analiza aplicării taxelor rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
Mai arată reclamantul că a formulat către pârâtă cerere de restituire a sumei achitate și la plata dobânzilor legale, dar pârâta i-a respins atât cererea de restituire cât și contestația formulată împotriva refuzului de restituire.
Alături de restituirea taxei speciale achitate, pârâta trebuia să suporte și prejudiciul cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsă între data efectuării plății și data restituirii acesteia și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice Aac erut respingerea acțiunii, parțial ca neîntemeiată și parțial ca fiind fără obiect.
Pârâta a considerat că acțiunea reclamantului este fără obiect în ceea ce privește restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule așa cum prevede art.11 din nr.OUG50/2008 care a intrat în vigoare la 01.07.2008, care stabilește că se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență aprobate prin nr.HG686/2008 și care face trimitere la art.117 din nr.OG92/2003.
Pentru suma care nu se restituie și care reprezintă taxa pe poluare, pârâta consideră că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, taxa pe poluare fiind instituită prin nr.OUG50/2008, tocmai ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Mai susține pârâta că nr.OUG50/2008 este rezultatul discuțiilor și analizelor dintre Guvernul României și Comisia Europeană.
Prin sentința civilă nr.972/10 iunie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.822 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu dobânzi calculate conform art.124 din nr.OG92/2003 și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a importat în luna ianuarie 2008 un autovehicul marca Opel, an de fabricație 2004 și pentru înmatricularea acestuia în România în temeiul art.2141- 2143Cod fiscal a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 2.822 lei (fila 9).
În privința reglementării interne, este de remarcat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 și se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerate la art.2141Cod fiscal.
Întrucât s-a apreciat că prin aceste reglementări au fost încălcate prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, România a fost supusă procedurii de infrigement datorită acestei taxe, iar instanțele de judecată constatând nelegalitatea acesteia au dispus restituirea ei.
Tocmai datorită acestor considerente de nelegalitate a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin nr.OUG50/2008, prevederile art.2141- 2143Cod fiscal, au fost abrogate, ordonanța de urgență intrând în vigoare la 1 iulie 2008, iar prin art.11 din această ordonanță s-a dispus restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitate de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Ca modalitate de restituire, art.11 din nr.OUG50/2008, stabilește că taxa specială se restituie ca diferență rezultată între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, după procedura stabilită în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Normele metodologice au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Ca urmare, instanța va reține că taxa specială a fost plătită de reclamant în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Acțiunea reclamantului este tocmai o acțiune în restituirea unei taxe achitate fără temei legal, care își are temeiul de drept pe dispozițiile art.21 (4) și 117 (1) lit.d din nr.OG92/2003.
În aplicarea acestor prevederi și a Ordinului nr.1899/2004, reclamantul s-a adresat organului fiscal cu cerere de restituire, cererea fiind respinsă pe considerentul că la data formulării cererii prevederile art.2141din Legea nr.571/2003 sunt în vigoare și nu sunt îndeplinite condițiile cerute de pentru restituirea taxei (fila 9).
Ori, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de a reține o parte din taxa încasată anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia instituit nelegal taxa specială.
În condițiile în care reclamantul nu datorează taxa pe poluare, iar pârâta nu a identificat și comunicat instanței alte obligații fiscale de natura celor prevăzute de art.116 (1) din nr.OG92/2006 pentru a putea opera compensarea, de precizat fiind și aspectul că taxa pe poluare nu este o creanță administrată de Ministerul Finanțelor Publice, deci nu poate face obiectul compensării, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la restituirea integrală a taxei speciale.
Pentru aceste considerente admis acțiunea și în temeiul art.117 (1) din nr.OG92/2003 și a obligat pârâta la restituirea reclamantului a sumei de 2.822 lei taxă specială pentru autoturisme și autovehicule cu dobânzi calculate conform art.124 (1) și (2) din nr.OG92/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Administrația Finanțelor Publice A solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Astfel, în motivare se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în sensul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Se arată astfel că acțiunea reclamantului este inadmisibilă câtă vreme chitanța de plată a taxei de primă înmatriculare nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.43 alin.3 Cod procedură fiscală iar în lipsa actului administrativ nu se poate vorbi despre un litigiu de contencios administrativ.
Prin motivele de recurs s-a invocat și lipsa calității procesual pasive a A în condițiile în care taxa de primă înmatriculare a fost instituită de Statul Român și nu de instituția pârâtă. Astfel, instanța de fond a motivat hotărârea raportat la nelegalitatea stabilirii prin legea internă a taxei speciale care ar încălca art.90 din Tratat fără să se exercite rolul activ în stabilirea calității procesual pasive a recurentei.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că prima instanță a încălcat limitele generale de competență, depășind atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care nici o lege în vigoare nu permite unei instanțe judecătorești de drept comun să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
Pe fondul cauzei se arată că prima instanță este nelegală și netemeinică în condițiile în care autoritățile naționale au competență luării măsurilor corespunzătoare pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Se mai arată faptul că prin intrarea în vigoare a nr.OUG50/2008 acțiunea reclamantului a rămas parțial fără obiect întrucât dispozițiile legale în prezent în vigoare reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.4, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică arătând că în mod corect Tribunalul Arada reținut aplicarea directă a prevederilor art.90 alin.1 din Tratat, sub acest aspect jurisprudența națională fiind unanimă. Se mai arată că disp. art. 11 din OUG nr. 50/2008 nu sunt aplicabile prezentului litigiu întrucât taxa de poluare este în vigoare din 01.07.2008 iar intimata a achitat taxat de primă înmatriculare în aprilie 2008 și nu se poate vorbi despre o compensare între sumele achitate anterior și cele datorate în temeiul OUG nr. 50/2008 întrucât cele două impuneri au naturi diferite.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.972/10.06.2009 a Tribunalului Arads -a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu A, și a fost obligată pârâta la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 2822 lei actualizată cu dobânda legală conform OG nr.92/2003.
Motivul de recurs legal de încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă nu poate fi reținut în cauză, considerentele recurentei legale de faptul că instanțele judecătorești de drept comun nu se pot pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale fiind nepertinente. Aceasta deoarece prima instanță în mod corect a reținut aplicarea directă a Tratatului în ordinea juridică internă întrucât odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la 01.01.2007 Tratatul face parte din ordinea internă de drept a României iar compatibilitatea legilor interne cu dispozițiile cuprinse în tratatele comunitare se analizează de însăși judecătorul național care este primul judecător comunitar.
În consecință, nu se poate reține motivul de recurs reglementat de art.304 pct.4 Cod procedură civilă privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și ca atare nu se impune casarea sentinței recurate conform art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția privind lipsei calității procesual pasive a A în analizarea acesteia Curtea reține că este neîntemeiată întrucât chiar dacă taxa specială a fost instituită de legiuitorul român prin dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal în fapt aceasta a fost încasată de către pârâta recurentă A conform chitanței existente la fila 9 dosar fond și în condițiile în care se solicită restituirea taxei față de care se apreciază că a fost încasată în mod nelegal, calitatea procesual pasivă aparține instituției ce a încasat taxa respectivă, mai precis recurentei - pârâte, astfel încât instanța va respinge această excepție.
Referitor la excepția privind inadmisibilitatea acțiunii pe considerentul inexistenței unui act administrativ în condițiile în care adresa eliberată reclamantei reprezintă doar un răspuns de in formare ce nu este de natură a produce efecte juridice din partea organului fiscal și care nu îmbracă natura unui act administrativ fiscal și în consecință de vreme ce nu există un act administrativ nu se poate vorbi despre existența unui litigiu de contencios administrativ, instanța urmează a respinge această excepție reținând că taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant prin chitanța seria - 4A nr. -/20.05.2008 emisă de A pentru suma de 2822 lei, iar la data de 06.04.2009 reclamantul a înregistrat o cerere de restituire a acestei taxe la care pârâta nu a emis nici un răspuns. Taxa a fost achitată conform procedurii prevăzută de Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor în România nefiind posibilă fără plata acestei taxe. Or, în aceste condiții Curtea reține că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismelor, iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamantul nu-l poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe. Raportat la această stare de fapt, Curtea reține că la demersul prealabil al reclamantului privind restituirea taxei A nu a emis un răspuns de refuz privind restituirea taxei respective aspect ce este de natură a conferi acestei situații caracterul unui act administrativ atipic de vreme ce se constată lipsa răspunsului autorității recurente la cererea reclamantului, cerere ce a fost emisă în aplicarea dispozițiilor art. 214 ind.1 - 214 ind. 3 Cod fiscal și care produce efecte juridice în sarcina pârâtei astfel încât sunt întrunite caracteristicile prevăzute de art.2 alin. 2 Legea 554/2004, fiind asimilate actelor administrative unilaterale și fapta de a nu răspunde solicitantului în termenul legal și care atare, ne aflăm astfel în prezenta unui litigiu de natură fiscală competența aparținând instanței de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei Curtea retine ca potrivit disp.art.90 al.1 din Tratatul CE. nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ca atare prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă de natură similară. Art. 90 din Tratat se referă la o discriminare determinată de o diferența între impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natură care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale UE în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Statului Este de necontestat că taxa de primă înmatriculare s-a plătit de către toți particularii care procedau la înmatricularea pentru prima data în România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, însă taxa de prima înmatriculare s-a aplicat numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Cu toate acestea taxa stabilita de art. 214 ind. 1 Cod fiscal nu s-a perceput in cazul reînmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România dar s-a perceput în cazul înmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al E decât România. Ori, in aceste condiții se constată o diferență de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din E aduse în România în scopul reînmatriculării cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență față de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxă.
Se mai observă că discriminarea operează și între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 când Statul Raa derat la UE și au intrat în vigoare disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007 și în consecință instanța constată ca art. 90 din Tratatul CE este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză.Disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu disp.art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune menținerea soluției de obligare a pârâtei la restituirea acestei taxe.
Instanța națională este primul judecător comunitar și este abilitata să analizeze dispozițiile legislației interne prin raportare la prevederile dreptului comunitar. Potrivit art. 148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne iar autoritatea judecătoreasca este obligată să aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din aceste prevederi, ținând cont și de principiul efectului direct a art.90 al.1 din Tratatul CE pentru ordinea juridică internă a României.
Mai este de observat astfel, conform practicii constante a CJCE (cauza Simmenthal nr. /77 din 9.03.1978) ca "judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lăsând la nevoie neaplicata orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Ca atare față de practica constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, tribunalul reține ca instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin a dreptului comunitar, la însăși înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții naționale contrare.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 teza a II-a c Cod Penal instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimat, în baza art.274 și urm. Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocațial, achitat conform chitanței nr.36/23.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A împotriva sentinței civile nr.972/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER - -
Red.-10.XI.2009
Tehnored. /20.11.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
