Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1256/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1256/R-CONT
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, cu sediul în -.V, str.G-ral nr.17, județul V, atât în nume propriu, cât și al unității subordonate ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLCE A MUNICIPIULUI RÂMNICU V, cu același sediu, precum și recursul declarat de chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în, nr.294 Corp A, sector 6, împotriva sentinței nr.1155 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în -.V,-,.3,.B,.6, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu V, reprezentate prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin compartimentul registratură, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul recurentelor precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Instanța, analizând înscrisurile de la dosar, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora, urmând ca reprezentantul recurentelor - pârâte să precizeze dacă chemata în garanție putea fi obligată direct față de reclamant.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentele - pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu V, apreciază că nu poate fi obligată chemata în garanție direct față de reclamant, ci doar în solidar.
Susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea acestuia și, pe fond, respingerea acțiunii. De asemenea, apreciază că acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamantul s-a adresat direct instanței. Taxa de poluare se colectează direct de stat.
Cu privire la recursul declarat de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, precizează că este de acord cu admiterea în parte.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 11.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele V și -.V, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei nr.1/11.02.2009 și adresei nr.65214/2.12.2008 emise de -.V, și să oblige pe pârâta să-i restituie suma de 2.769 lei, reprezentând diferența dintre contravaloarea taxei speciale pentru autovehicule, în cuantum de 3.698 lei, și cuantumul taxei de poluare, în cuantum de 929 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plății efective și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat din Germania un autoturism Opel Vectra - C pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligat să achite, la data de 27.08.2007, taxa specială de primă înmatriculare de 3.698 lei.
Potrivit OUG nr.50/2008 și HG nr.686/2008, persoanele care au plătit taxa de primă înmatriculare au dreptul să recupereze diferența dintre suma achitată cu acest titlu și cuantumul taxei de poluare instituită de actul normativ respectiv.
Din interpretarea art.6 din OUG nr.50/2008 și art.6 din HG nr.686/2008, diferența dintre cele două taxe sus-arătate se restituie contribuabilului care a înregistrat pentru prima dată autovehiculul în România.
Deși reclamantul se încadrează perfect în dispozițiile legale sus-arătate, Var efuzat restituirea diferenței de bani cu motivarea că reclamantul a înstrăinat autoturismul și, ca atare, nu mai poate beneficia de restituire. Prin adresa nr.65214/02.12.2008, Var espins solicitarea reclamantului cu motivarea că reclamantul nu poate prezenta originalul certificatului de înmatriculare potrivit art.6 alin.4 din HG nr.686/2008 pentru a i se putea restitui diferența. Prin Decizia nr.1/11.02.2009 aceeași pârâtă a respins contestația administrativă a reclamantului cu motivarea că acesta "nu mai este proprietarul de drept al autovehiculului, iar prin vânzarea autovehiculului după înmatricularea lui în România proprietarul plătitor al taxei și-a recuperat sumele alocate realizării înmatriculării".
Considerentele organului fiscal sunt nelegale și netemeinice întrucât reclamantul este cel care a înregistrat pentru prima dată autovehiculul în România fiind fără relevanță că la data de 18.10.2007, după achitarea taxei de înmatriculare la data de 27.08.2007, reclamantul a vândut autoturismul către cumpărătorul pentru un preț de 13.700 Euro. Prețul, potrivit art.1303 Cod civil, reprezintă valoarea efectivă reală a autoturismului în care nu este inclusă valoarea taxei de primă înmatriculare sau valoarea cheltuielilor contractului. Interpretarea dată legii de către organele fiscale este străină voinței părților contractului de vânzare-cumpărare. De altfel, cumpărătorul nu a depus o astfel de cerere de restituire a diferenței de taxă, fapt din care organele fiscale trebuiau să constate că acesta nu a plătit către vânzător și contravaloarea taxei de primă înmatriculare.
Pârâta Vai nvocat excepțiile lipsei de interes a reclamantului, inadmisibilității cererii de chemare în judecată și lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând în subsidiar respingerea cererii și ca neîntemeiată.
Totodată, pârâta Vaf ormulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, solicitând să fie obligată să o despăgubească cu suma de 2.769 lei reprezentând taxă de poluare, în cazul în care pârâta va fi obligată la restituirea acesteia către reclamant. În motivarea cererii, pârâta a arătat că taxa de poluare se plătește într-un cont distinct cu numele Administrației Fondului de Mediu și se face venit la bugetul Fondului de Mediu, gestionat de către chemata în garanție, potrivit art.1 din OUG nr.50/2008.
Chemata în garanție a depus întâmpinare arătând că taxa de poluare nu poate fi restituită reclamantului, întrucât nu contravine normelor comunitare, respectiv art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Prin sentința nr.1155/13.10.2009 Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ a respins excepțiile invocate de pârâta V și a admis atât cererea reclamantului, cât și cererea de chemare în garanție, anulând Decizia nr.1 emisă de -.V și obligându-le pe pârâtele V și -.V, precum și pe chemata în garanție să restituire reclamantului suma de 2.769 lei, cu dobânda legală aferentă din momentul achitării taxei și până la restituirea integrală, cu 39,30 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în calitate de contribuabil și ca atare, nu are importanță faptul că ulterior a înstrăinat autoturismul. Reclamantul justifică un interes actual și legitim, a efectuat procedura prealabilă prevăzută de lege, iar pârâta V are calitate procesuală pasivă.
Acțiunea reclamantului este admisibilă, întrucât acesta a plătit taxa de primă înmatriculare potrivit dispozițiilor Codului fiscal și potrivit unei calculații emise de Ministerul Economiei și Finanțelor. Ca atare, obligația de plată a taxei există chiar în absența unui act administrativ care să o conțină.
Taxa specială de primă înmatriculare în cuantum de 3.698 lei, plătită de reclamant, a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea art.90 alin.1 și a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la UE.
Cererea reclamantului de restituire a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare se înscrie în dispozițiile art.11 din OUG nr.50/2008.
Tribunalul a mai reținut îndeplinirea condițiilor prev.de art.60 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâta V, atât în nume propriu, cât și în numele pârâtei -.V, și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
1. V, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând următoarele:
Reclamantul nu a justificat un interes personal și direct în promovarea acțiunii sale, întrucât a înstrăinat autoturismul pentru care solicită restituirea diferenței de taxă.
V nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu este emitentul Deciziei nr.1/11.02.2009, calitate având doar -.
Acțiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât acesta nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de art.209 alin.2 Cod procedură fiscală, ci s-a adresat în mod direct instanței de judecată.
Pe fondul cauzei, în mod greșit a apreciat prima instanță că dispozițiile art.11 din OUG nr.502/008 contravin dreptului comunitar.
2. Recurenta Administrația Fondului pentru Mediu, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât taxa de primă înmatriculare nu a fost făcută venit la bugetul Fondului de Mediu, iar restituirea diferenței dintre această taxă și taxa de poluare nu poate fi pusă în sarcina.
Acțiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât acesta nu a uzat de mijlocul legal reprezentat de excepția de nelegalitate prevăzută de art.4 din Legea nr.554/2004, și nu a contestat legalitatea perceperii taxei pe care a plătit- În speță, organele fiscale au emis un act administrativ reprezentat de decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, care reprezintă un titlu de creanță fiscală contestabil în condițiile art.205 și următoarele Cod procedură fiscală. Reclamantul, însă, nu a contestat un astfel de act administrativ.
Taxa de poluare, instituită prin OUG nr.50/2008 tocmai în urma incompatibilității taxei de primă înmatriculare prevăzută de Codul fiscal cu dispozițiile art.90 alin.1, nu contravine dreptului comunitar.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursurilor ca nefondate și arătând că în mod corect prima instanță a dat eficiență dispozițiilor dreptului comunitar.
Examinând sentința prin prisma recursurilor formulate, Curtea constată că recursurile formulate de V și Administrația Fondului pentru Mediu sunt fondate, iar recursul declarat de V pentru -.V este nefondat.
1. Curtea constată că reclamantul justifică un interes legitim personal și actual în promovarea acțiunii de față, atâta vreme cât a plătit taxa de primă înmatriculare și a realizat prima înmatriculare a autoturismului în România.
Împrejurarea că, ulterior, acesta a vândut autoturismul nu presupune concluzia că a "înstrăinat" și calitatea sa de contribuabil îndreptățit la restituirea unei sume de la bugetul de stat. Organele fiscale nu au prezentat argumente juridice și de fapt care să îndreptățească aprecierea lor că prețul cu care reclamantul și-a vândut autoturismul a inclus și valoarea taxei de primă înmatriculare ori a taxei de poluare.
Curtea constată că cererea de chemare în judecată este admisibilă din punctul de vedere al parcurgerii procedurii prealabile. Astfel, reclamantul a solicitat restituirea diferenței de taxă de la -.V la data de 20.11.2008. Prin adresa nr.65214/2.12.2008, -.V i-a negat dreptul de restituire. Împotriva acestui act reclamantul a formulat contestație administrativă, soluționată în sensul respingerii ei de către aceeași instituție prin Decizia nr.1/11.02.2009. Adresa prin care a comunicat reclamantului că nu are dreptul la restituirea diferenței de taxă constituie un act administrativ fiscal în sensul art.2 lit.c) din Legea nr.554/2004. Împotriva acestuia a fost formulată contestație administrativă care, potrivit art.209 alin.2 Cod procedură fiscală, a fost soluționată de organul fiscal emitent prin Decizia nr. 1/2009.
Curtea constată că pârâta V nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitenta vreunui act administrativ contestat în cauză ori executantul unei operațiuni administrative. Prin urmare, nu se poate adopta o soluție în contradictoriu cu o persoană care nu are legătură cu pretențiile reclamantului și nu i se poate impune acesteia o obligație care nu îi este proprie. Ca atare, sub acest aspect, recursul acestei pârâte este fondat.
În raport cu recurenta -. V, în plus față de cele sus arătate, Curtea constată că prima instanță nu a statuat că dispozițiile art.11 din OUG nr.50/2008 contravin dreptului comunitar, ci doar dispozițiile Codului d e procedură fiscală care instituiau taxa de primă înmatriculare.
2. În ce privește Administrația Fondului pentru Mediu, Curtea constată că aceasta nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, nici ca pârâtă, pentru a fi obligată la o prestație directă către reclamant, nici în calitate de chemată în garanție, pentru a fi obligată la o prestație către partea ce a formulat cererea de chemare în garanție.
Astfel, în mod greșit prima instanță a dispus obligarea la restituirea diferenței de bani cerută de reclamant direct către acesta, deși nu a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă.
De asemenea, în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite dispozițiile art.60 din Codul d e procedură civilă, deși între și pârâta -.V nu există obligație de garanție legală sau convențională. Potrivit art.6 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, aprobate prin HG nr.686/2008, diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare se plătește de la bugetul de stat, iar nu din Fondul pentru Mediu sau din alte surse administrate de către Administrația Fondului pentru Mediu.
Reținând cele de mai sus, Curtea apreciază ca fiind de prisos examinarea celorlalte motive de recurs invocate de.
Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile formulate de V și și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamantului față de V, precum și cererea de chemare în garanție formulată de V împotriva, înlăturând obligația de restituire a sumei de 2.769 lei, cu dobândă, instituită în sarcina acestora.
Va menține în rest sentința și va respinge recursul -.V, formulat prin
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V - în nume propriu, cu sediul în -.V, str.G-ral nr.17, județul V, și de chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în, nr.294 Corp A, sector 6, împotriva sentinței nr.1155 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul domiciliat în -.V,-,.3,.B,.6, județul
Modifică sentința de mai sus în sensul că respinge acțiunea reclamantului față de V, precum și cererea de chemare în garanție formulată de V împotriva Administrației Fondului Pentru Mediu, înlăturând obligația de restituire a sumei de 2.769 lei, cu dobândă, instituită în sarcina acestora.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLCE A MUNICIPIULUI RÂMNICU V - formulat prin V, cu sediul în -.V, str.G-ral nr.17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -- -
Grefier,
-
Red./03.12.2009
EM/8 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
