Anulare act administrativ fiscal. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 130/CA/2009
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI A împotriva sentinței civile nr.1165/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru pârâtul recurent, precum și reclamantul intimat - asistat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei nu au mai fost depuse acte.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând în principal: admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatarul reclamantului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate pentru motivele expuse în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI să se constate că faptele reținute în sarcina sa prin Dispoziția nr.-246/20.05.2008 emisă de pârât nu constituie abatere disciplinară și, în consecință, să se dispună anularea Dispoziției nr.246, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din 31.05.2005 deține funcția publică de arhitect șef al municipiului A și prin dispoziția atacată i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni, începând cu iunie 2008, însă nu se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare, căci a depus toate eforturile în vederea realizării obligației de a întocmi cele 3 proiecte necesare ședinței Consiliului Local din 27.03.2008, dar volumul de activitate fiind prea mare nu le-a putut preda decât în 24.03.2008, înaintea ședinței de comisie, consilierilor locali care nu au avut obiecțiuni.
În drept s-au invocat prev.art.80 din Legea nr.188/1990 și Legea nr.215/2001.
Prin sentința nr.1165/CAF/3.10.2008 Tribunalul Albaa respins excepția invocată de pârât cu privire la lipsa procedurii prealabile, apreciind că sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999 și ale Legii nr.554/2004.
Pe fond a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI A și s-a dispus anularea Dispoziției nr.246/20.05.2008 emisă de pârât.
S-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei în favoarea reclamantului.
Instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este scutită de plata taxei de timbru fiind în sfera dreptului muncii.
Pentru a pronunța această soluție instanța a apreciat că în mod greșit s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea abaterii disciplinare prev.de art.77 al.2 lit.a din Legea nr.188/1999, întrucât reclamantul nu a întârziat în realizarea sarcinii ce i s-a stabilit, în fapt ședința consiliului local a fost stabilită la o dată ce nu respecta termenul legal e 30 de zile pe care compartimentele de specialitate din cadrul aparatului de lucru al Primarului îl au pentru a întocmi rapoartele ce însoțesc proiectele de hotărâri. Totodată, nu este îndeplinită nici condiția legii de a se constata întârzieri sistematice în efectuarea lucrărilor.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI A, solicitând a se dispune casarea în întregime a acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba - Secția comercială și contencios administrativ apreciind că instanța a apreciat greșit natura litigiului ca fiind un litigiu de dreptul muncii, în speță discutându-se actul administrativ de sancționare disciplinară a funcționarului public, emis în condițiile art.78,79 și 80 din Legea nr.188/1999.
Recurentul critică și soluționarea greșită a excepției timbrării cererii, apreciind că acțiunea trebuia timbrată în condițiile Legii nr.146/1997 raportat la Legea nr.554/2004.
Apreciază că hotărârea este lovită de nulitate datorită lipsei minutei întocmită cu ocazia deliberării, considerând că înscrisul de pe verso-ul acțiunii nu îndeplinește cerințele art.258 rap. la art.268 al.1 pct.8 Cod pr.civilă, existând, totodată, și ștersături și corecturi.
Prin recurs se critică și excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii cât timp nu a fost parcursă procedura prealabilă care era obligatorie, în opinia recurentului, în temeiul art.106 din Legea nr.188/1999, art.51 din HG nr.1344/2007 și art.7 al.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei recurentul solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului, susținând că instanța a interpretat greșit prevederile legale și probele dosarului.
Se susține că potrivit atribuțiilor pe care reclamantul le are ca arhitect șef, a celor care guvernează activitatea consiliilor locale privind aprobarea planurilor urbanistice de detaliu, și PUZ, cât și naturii raporturilor de serviciu - de subordonare a acestuia direct primarului, este evident că reclamantul nu s-a conformat dispoziției primarului în legătură cu întocmirea la termen a celor 3 rapoarte de specialitate pentru a asigura din timp informarea consilierilor locali.
Instanța a interpretat greșit natura termenului de 30 de zile prev.de art.44 din Legea nr.215/2001 - acesta este un termen de recomandare, maximal, care în situații urgente poate fi diminuat, restrâns. Prin Procedura de redactare a actelor administrației publice locale instituită la nivelul Primăriei A, s-au stabilit termene clare de redactare a rapoartelor de specialitate - "cel târziu în ziua de joi săptămânii anterioare datei ședinței Consiliului Local".
Totodată se susține că era îndeplinită și condiția pretinsă de art.78 din Legea nr.188/1999 privind întârzierea sistematică în realizarea sarcinilor de serviciu, căci reclamantul a manifestat lipsă de interes și a tergiversat soluționarea corespondenței, a cererilor și documentațiilor repartizate - atitudine probată cu actele de la filele 62-174 dosar fond.
Recursul pârâtului este scutit de plata taxei de timbru.
Prin întâmpinare reclamantul - a solicitat respingerea recursului, susținând că toate motivele sunt nefondate. Apreciază că procedura prealabilă nu era necesară decât în cazul eliberării din funcție, prevederile articolului 106 din Legea nr.188/1999 fiind aplicabile doar în această materie, cauza a fost corect calificată de instanță ca fiind o cauză dată în competența instanței de contencios administrativ, însă vizând totuși raportul de serviciu al funcționarului public este scutită de taxa de timbru. Nu există motivele de nulitate ale hotărârii invocate de recurent. Pe fond apreciază că instanța a interpretat corect prevederile legale și probele dosarului, întrucât reclamantul a soluționat practic într-o singură zi cele 3 sarcini privind întocmirea proiectelor de hotărâri și a rapoartelor de specialitate.
Recursul pârâtului este nefondat.
Cauza dedusă judecății a fost corect soluționată și calificată de instanța de contencios administrativ, chiar dacă în soluționarea excepției timbrajului instanța a folosit un termen impropriu, apreciind acțiunea ca fiind scutită de plata taxei de timbru întrucât este un "litigiu de muncă".
În realitate, instanța a soluționat acțiunea reclamantului având ca obiect anularea deciziei de sancționare disciplinară a funcționarului public ca un litigiu de natura contenciosului administrativ, analizând legalitatea actului de sancționare prin prisma legislației care reglementează răspunderea disciplinară a funcționarului public cuprinsă în art.77-80 din Legea nr.188/1999 și a naturii atribuțiilor reclamantului grefate pe Legea nr.50/1991, Ordinul 1430/2005 cât și pe prevederile Legii nr.215/2001 care reglementează activitatea consiliilor locale și a aparatului de specialitate a primarului.
Prin urmare, nu se impune a se trimite cauza instanței competente, căci tocmai instanța de contencios administrativ este cea care a soluționat cauza, nefiind incident motivul invocat de recurent conform art.304 pct.3 și 7 Cod pr.civilă.
Instanța de recurs apreciază că prima instanță a soluționat corect problema timbrajului. Este neîndoielnic că reclamantul ca funcționar public în aparatul de specialitate al Primarului municipiului A are un raport de serviciu cu această autoritate, decizia de sancționare fiind emisă în temeiul acestui raport de serviciu.
Raporturile de serviciu ale funcționarilor publici se înscriu în sfera mai largă a raporturilor de muncă la care se referă dispozițiile art.15 al.1, lit.a din Legea nr.146/1997 potrivit cărora "sunt scutite de taxele judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la încheierea, executarea și încetarea contractului individual, orice drepturi ce decurg din raporturile de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele privind soluționarea conflictelor de muncă, pre cum și executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii".
Astfel că prima instanță în mod corect a apreciat că acțiunea reclamantului este scutită de plata taxei de timbru.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii (invocată și sub titulatura excepției de prematuritate a acțiunii de către pârât), se constată de asemenea că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii.
În ce privește motivul vizând nulitatea hotărârii pentru lipsa minutei, acesta nu este fondat. Minuta este scrisă pe cererea de chemare în judecată. Art.105 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, permite redactarea minutei pe chiar cererea de chemare în judecată, apel sau recurs, ori pe ultima încheiere, iar dacă nu există suficient spațiu minuta se va scrie pe o foaie separată. Acest înscris este identic cu dispozitivul hotărârii și nu creează dubii în ce privește data pronunțării hotărârii, astfel că nu sunt incidente nici motivele de nulitate invocate potrivit art.121 al.3, art.258 al.2, art.268 al.1 pct.8 Cod pr.civilă, nefiind incident nici motivul de recurs prev.de art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii (invocată și sub titulatura excepției de prematuritate a acțiunii de către pârât), se constată de asemenea că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii.
Conform art.80 din Legea nr.188/1990 "Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ solicitând anularea sau modificarea, după caz, a dispoziției de sancționare".
A ceste prevederi nu impun în mod expres obligația parcurgerii procedurii prealabile.
Ea nu poate fi impusă prin extinderea prev.art.106 din aceeași lege, căci textul se referă doar la acțiunile formulate de funcționarul public împotriva actelor de încetare a raportului de serviciu. Astfel, art.106 prevede expres "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ nr.554/2004"
O atare trimitere la "condițiile și termenele Legii nr.554/2004" nu există în art.80 din Legea nr.188/1999, și ea nu poate fi impusă acțiunilor având ca obiect anularea dispozițiilor de sancționare, cât timp obiectul de aplicare cuprins în art.106 este expres prevăzut și redus la actele administrative de încetare a raporturilor de serviciu.
Prevederile art.51 din HG nr.1344/2007 nu impun nici ele procedura prealabilă pentru acțiunile exercitate în temeiul art.80 din Legea nr.188/1999. Acestea trimit tot la condițiile Legii nr.188/1999, stipulând că "funcționarul public nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată o poate contesta, în condițiile legii, la instanța de contencios administrativ".
Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că Legea nr.188/1999 nu impune realizarea unei proceduri prealabile sesizării instanței în cazul de față, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile fiind corect respinsă de prima instanță.
În ce privește fondul cauzei, de asemenea, instanța a făcut o judicioasă interpretare a legii și a probelor dosarului când a reținut că reclamantul nu se face vinovat de abaterea disciplinară prev.de art.77 al.2 lit.a din Legea nr.188/1999, iar cea reținută potrivit art.77 al.2 lit.b neavând un conținut distinct, nu poate fi reținută în sarcina reclamantului pentru considerentele redate pentru prima abatere.
Potrivit art.77 al.2 lit.a și b "constituie abateri disciplinare următoarele fapte: a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor și b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor".
Soluția instanței de fond nu existența raporturilor de subordonare directă între reclamant - ca arhitect șef și Primar - ca și conducător al aparatului de specialitate și nu nesocotește caracterul obligatoriu al dispozițiilor date de primar subalternului său, însă nu mai puțin important este ca activitatea reclamantului să se desfășoare pe coordonate de timp care să-i dea posibilitatea rezolvării sarcinilor în timpul programului de lucru și în condiții normale de lucru.
Astfel, așa cum a reținut instanța de fond, cele trei cereri în vederea aprobării au fost înregistrate la Primăria în 19.03.2008 (filele 207, 208 și 209 dosar fond), reclamantului i-au fost comunicate la 20.03.2008, acesta a redactat proiectele de hotărâri și rapoartele nr.20, 21 și 22 în 20.03.2008, iar în 24.03.2008 au fost puse la dispoziția consilierilor locali cu documentația aferentă multiplicată, în condițiile în care zilele de 22.03. și 23.03. erau zile nelucrătoare (sâmbătă și duminică).
Ședința Consiliului Local A în care s-au discutat aceste trei proiecte de hotărâri a avut loc în 27.03.2008.
Practic nici nu se putea respecta termenul prevăzut în Procedura internă privind redactarea actelor emise de Administrația publică locală la pct.6.11 - ziua de joi anterioară datei ședinței Consiliului local fiind chiar 20.03.2008 - dată la care i-au fost comunicate reclamantului spre rezolvare cererile.
În consecință, nu poate fi vorba de o întârziere în efectuarea celor trei lucrări, nici față de termenele prevăzute în Procedura internă, cu atât mai mult față de prevederile art.44 din Legea nr.215/2001.
Acestea fiind cele trei fapte reținute ca întârzieri sistematice în actul de sancționare, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul nu este vinovat de săvârșirea lor, astfel că nu este întrunită cerința din textul legii care să contureze abaterea disciplinară nici sub aspectul întârzierilor sistematice, nici sub aspectul neglijențelor repetate.
Cum nu sunt întrunite cerințele art.77 al.2 lit.a și b din Legea nr.188/1999, în mod corect instanța de fond a anulat actul de sancționare disciplinară atacat.
Din cele mai sus expuse se poate reține că nici motivul de recurs vizând greșita interpretare și aplicare a legii prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și nici cel referitor la interpretarea probațiunii invocat potrivit art.3041Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, astfel că recursul pârâtului va fi respins ca nefondat conform art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Ca parte căzută în pretenții, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului intimat în recurs în sumă de 800 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanță la dosar conform art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI A împotriva sentinței civile nr.1165/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului - 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
. activitatea-semn.
Președintele Curții de Apel
A
Judecător
Grefier,
- -
Red.
Dact./2 ex./27.02.2009
Jud.fond
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
