Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 126/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu functionari publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 126
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele și ambele cu domiciliul în com., județul B, împotrivasentinței nr. 1131 din 5 noiembrie 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentele și pârâtul intimat Consiliul Local al Comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că, recurentele au depus la dosar prin serviciul arhivă o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă și chitanța nr.- din 15.01.2010 în sumă de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil de 0,3 lei cu care timbrează legal recursul.
Instanța luând act că recurentele au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 Cod procedură civilă, constată recursul legal timbrat și în stare de judecată și în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 21.07.2009, reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei Județul B, au solicitat obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.01.2004 - 31.12.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 31 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai arătat reclamantele că anterior introducerii acțiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În drept au invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii reclamantele au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința nr.1131 din 5 noiembrie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată s-a solicitat recunoașterea dreptului funcționarului public la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute prin art. 31 aliniat 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 (fost art. 29), în cuantum de câte 25% pentru fiecare dintre cele două sporuri.
Față de aplicarea acestei dispoziții legale, instanțele judecătorești au avut interpretări diferite, care au fost supuse ulterior mecanismului de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 329 Cod procedură civilă, în urma căruia Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au pronunțat Decizia nr. 20 în ședința din 21.09.2009 - comunicată pe site-ul acesteia la data de 3.11.2009 - prin care au stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 aliniat 1, lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Prin urmare, deși până în prezent instanțele din raza Curții de Apel Suceava au interpretat dispozițiile art. 31 aliniat 1, lit. c și d din Legea nr. 188/1999 în sensul acordării celor două sporuri considerând că acestea sunt prevăzute de lege, la acest moment instanța nu mai poate aborda o interpretare diferită de cea adoptată prin Decizia nr. 20/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respingând acțiunea ca nefondată, întrucât drepturile pretinse, deși prevăzute de lege, nu pot fi acordate pe cale judecătorească în lipsa unei cuantificări a acestora de către legiuitor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere și faptul că unificarea practicii judiciare constituie un deziderat major pentru actul de justiție, precum și că potrivit practicii, Statul Român a fost sancționat în repetate rânduri pentru soluțiile divergente ale instanțelor, constatându-se astfel încălcarea art. 6 din Convenție referitoare la dreptul unui proces echitabil.
Totodată, instanța a avut în vedere și reglementările din dreptul intern privind unificarea practicii judiciare, respectiv disp. art. 329 aliniat 3 Cod procedură civilă, din interpretarea căruia rezultă că:
- Decizia nr. 20/2009 nu poate avea efect asupra hotărârilor judecătorești examinate - ceea ce nu este cazul în speță, când procesul se află în curs de judecată;
- Dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia nr. 20/2009 este obligatorie pentru instanțe, întrucât aceasta a fost adusă la cunoștința publicului prin comunicarea ei pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind opozabilă instanțelor judecătorești care nu au pronunțat încă o soluție în dosarele aflate pe rol care impun interpretarea disp. art. 31 din Legea nr. 188/1999;
- Această interpretare este de imediată aplicare, din momentul publicării comunicatului, neputând fi acceptată ideea că acest comunicat al Deciziei nr. 20/2009 poate fi ignorat până la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, întrucât disp. art. 329 aliniat 2 Cod procedură civilă nu prevăd un termen de la care trebuie să se aplice decizia, ci doar necesitatea publicării în Monitorul Oficial, iar publicarea motivării nu poate schimba decizia deja adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva sentinței sus menționate au declarat recurs reclamantele.
În motivarea recursului, reclamantele au arătat că neacordarea drepturilor solicitate încalcă prevederile art.31 alin.1 lit.c din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ art.25 din egea nr. 161/2003, ntrucât legiuitorul le- prevăzut expres in lege, care este in vigoare.
Au mai arătat că acțiunea fost respinsă cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate muncă, că aceasta contravine prevederilor art.41 si art.53 din Constituția României și că nici executivul si nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept din perspectiva textelor constituționale menționate.
Recursul este nefondat.
În mod corect a reținut prima instanță că prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Soluția este în concordanță cu cea statuată prin decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și cu cea consacrată de Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale a României, care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, neavând competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondat recursul reclamantelor.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și ambele cu domiciliul în com., județul B, împotrivasentinței nr. 1131 din 5 noiembrie 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. MD.
2ex/4.02.2010
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Andrieș Maria, Artene Doina
