Anulare act administrativ fiscal. Sentința 138/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
SENTINȚA nr. 138/2009
Ședința publică din 9 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ, primă instanță, formulată de reclamanta cu domiciliul în S-, județul B, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în S-, județul B, și pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B, sector 3,-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nicio parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu 4 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Judecarea cauzei a avut loc pe data de 29 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru 6 iulie 2009 și apoi pentru 9 iulie 2009.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 7 ianuarie 2009, reclamanta a chemat în judecată pârâții SC SA S și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 2799/12.02.2002 emis de către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurii, anularea înscrierilor din CF 18275 S cu nr. top 3219/2 și 3220/2, restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în temeiul prevederilor din Legea 10/2001 a solicitat măsuri reparatorii pentru dreptul de proprietate pe care antecesorii săi l-au pierdut ca efect al preluării imobilului mai sus arătat de către Statul Român.
Deși a depus întreaga documentație, notificarea i-a fost soluționată foarte târziu, în luna noiembrie 2008, și fără să țină seama de existența notificării și de interdicția de înstrăinare aferentă obligațiilor avute de către entitatea deținătoare, imobilele au fost înstrăinate, astfel că a ajuns în situația de a nu putea beneficia efectiv de restituirea în natură a imobilului.
Urmare a unor operațiuni de carte funciară și a unei dezmembrări a terenului din 2002, parcelele cu nr. top 3219/2 și 3220/2 s-au transcris în CF nr. 18275 nou înființată, în favoarea SC SA S, această unitate devenind proprietară prin certificatul de atestare a cărui anulare se cere.
Se mai arată că solicită anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate deoarece s-a făcut asupra unui imobil litigios solicitat de reclamantă în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, notificarea fiind depusă, astfel că era interzisă orice modificare a situației juridice, în conformitate cu prevederile art. 10 și 21 din Legea 10/2001.
Prin Sentința civilă nr. 126/31.03.2009 Tribunalul Bihor și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ, cu motivarea că actul atacat este un act administrativ emis de un organ al administrației centrale de stat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC SA Sai nvocat pe cale de excepție neîndeplinirea procedurii administrative prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ precum și tardivitatea cererii de anulare a actului administrativ unilateral raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepțiile invocate în cauză, instanța va reține că excepția lipsei plângerii prealabile este nefondată, pentru următoarele considerente:
Art. 7 din Legea nr. 554/2004 a instituit o procedură prealabilă sesizării instanței prin obligația reclamantului de a solicita în prealabil anularea actului la organul emitent.
Această procedură prealabilă nu este însă o formalitate fără nici un scop a cărei lipsă ar împiedica accesul în justiție în mod necondiționat. Ea s-a instituit pentru a acorda dreptul autorității emitente de a reverifica propriul act precum și pentru a se rezolva divergențele pe cale amiabilă și pentru a se preîntâmpina un proces.
Dispozițiile art. 7 însă trebuie coroborate cu dispozițiile art. 1 pct. 6 din același act normativ, din care rezultă că autoritatea publică nu poate revoca actul care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Efectuarea plângerii prealabile împotriva actelor administrative intrate în circuitul civil este fără scop, și nu are finalitatea pentru care a fost instituită, deoarece autoritatea publică nu-l mai poate revoca.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate ce face obiectul cauzei a intrat în circuitul civil prin înscrierea în cartea funciară.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ individual, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Din CF nr. 14097 /a S și CF 18275 S rezultă că pârâta SC S și-a întabulat dreptul de proprietate în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se cere la data de 11 septembrie 2002.
De la data întabulării, dreptul real al societății pârâte a devenit opozabilerga omnesși prin îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară actul de atestare a proprietății se consideră a fi cunoscut și de către reclamant. În consecință, termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004 s-a împlinit în raport cu data efectuării formalităților de publicitate imobiliară iar acțiunea reclamantului apare ca tardivă, urmând a fi respinsă ca atare.
De asemenea, din înscrisurile depuse de pârâta SC S, respectiv din adresa Primăriei Municipiului S nr. 1292/21.03.2003 și din procesul verbal din 05.04.2003 al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului S (filele 16-17) rezultă că reclamanta a depus la comisie copia CF nr. 14097 astfel că aceasta nu poate susține că nu a cunoscut că s-ar fi emis în favoarea pârâtei de rândul I certificatul de atestare a dreptului de proprietate precum și faptul că acesta a fost întabulat.
Pentru considerentele arătate, instanța va admite excepția tardivității formulării acțiunii, urmând a respinge ca tardivă acțiunea formulată.
Cât privește susținerea reclamantei potrivit căreia s-ar încălca dispozițiile art. 1 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, această susținere nu poate fi primită deoarece, prin prevederea de către lege a unor termene în care poate fi formulată o acțiune nu se încalcă nici dreptul de proprietate și nici dreptul la un proces echitabil.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când a arătat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut. El poate conduce și la limitări implicit admise, deoarece amintește prin natura sa de însăși o reglementare a statului. Totuși limitările aplicate nu ar putea restrânge accesul deschis individului într-un mod sau altfel, încât dreptul să fie afectat în substanța sa însăși. Între altele, ele nu se pun de acord cu art. 6 paragraful I decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Or, dacă s-ar permite cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual oricând, fără limită în timp, s-ar aduce atingere "principiului securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept" (cauza Beian contra României).
În baza art. 274 Cod de Procedură Civilă, va obliga reclamanta să plătească pârâtei SC SA suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile.
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții SC SA S și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei SC SA S suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 iulie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
/15.07.2009
3 ex./16.07.2009
Emis/exp. 3 comunicări:
reclamanta cu domiciliul în S-, județul pârâta SC SA cu sediul în S-, județul B, pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B, sector 3,-Astăzi, __07.2009
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela
