Anulare act administrativ fiscal. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 146/2010
Ședința publică de la data de 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr.641 din 01 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - reclamant, personal și asistat de avocat I, care depune la dosar delegație, lipsă fiind reprezentantul intimatului - pârât Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier,care învederează că la data de 10 februarie 2010 s-a comunicat la dosar, prin fax, întâmpinarea formulată de intimatul Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină B(2 exemplare), după care:
Avocatul recurentului solicită a i se comunica un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimatul-pârât și a se acorda un nou termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
Se comunică avocatului recurentului un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimat.
Cu privire la cererea avocatului recurentului de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare, instanța, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă peste termenul prevăzut de art.308 alin.2 Cod procedură civilă, respinge cererea de amânare formulată de recurent, prin avocat.
Avocatul recurentului arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat I având cuvântul, arată că decizia recurată a fost succint motivată, preluând în totalitate conținutul referatului din data de 10 iulie 2008,care a stat la baza emiterii deciziei nr.133/2008 de către pârât, fără a analiza ansamblul probatoriilor administrate în cauză și dezvoltate pe larg în motivele de recurs. Astfel,analizând conduita recurentului reclamant din punct de vedere terapeutic, instanța de fond a copiat referatul întocmit de dr., fără însă a-l analiza în raport de documentele depuse de recurent, din care rezultă că au fost administrate medicamente gravidei și recurentul a luat toate măsurile impuse de starea acesteia, respectând astfel dispozițiile art.30 din Codul Deontologic. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța păstrând cauza în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Colegiul Medicilor din România-Comisia Superioară de Disciplină, anularea Deciziei nr.133/21.11.2008, prin care s-a respins contestația sa împotriva deciziei nr.26/04.02.2008 (prin care reclamantul a fost sancționat cu interzicerea exercitării profesiei de medic timp de 6 luni și obligația de a efectua cursuri de perfecționare).
În motivarea acțiunii s-a arătat că decizia contestată este nelegală,reclamantul nefăcându-se vinovat de decesul gravidei la data de 9.01.2007, în timpul transportului cu salvarea din Spitalul Podu T către Maternitatea B, cazul nefiind tratat "prin ușurință" și "prin neglijență", aspect ce reiese din de observație și din documentele existente la dosar.
S-a mai arătat că gravida a fost preluată de medicul specialist de obstetrică ginecologie în gardă, considerând că prima parte a nașterii s-a desfășurat fără probleme, gravida fiind supravegheată permanent atât de el cât și de asistenta medicală, fiind singura parturientă în sala de nașteri în dimineața zilei de 9.01.2007.
La ora 12,00 starea gravidei era bună, iar la ora 13,00 în urma consultației, reclamantul a hotărât operația cezariană, dar medicul anestezist nu era venit la Podu T, iar întrucât se impunea intervenția chirurgicală, a luat decizia de aot ransfera la Maternitatea din
A sunat salvarea, dar în Stația de salvare nu era nici o ambulanță, dar după insistențele sale, a venit o ambulanță care nu avea benzină, motiv pentru care, după alimentarea cu benzină, după 50 minute a preluat gravida, care a fost însoțită de asistenta - angajată a Spitalului și de asistentul - angajat al Serviciului de ambulanță Podu T,reclamantul neconsiderând necesar a însoți gravida, deoarece starea generală a acesteia era bună.
Însă, în drum spre B, după localitatea Sascut, gravida a început brusc să acuze dureri interne, starea generală alternându-se rapid, s-a cianozat, a început să respire cu dificultate, fiind preluată de o ambulanță din B, dar după toate eforturile depuse la Maternitatea din B, s-a constatat decesul.
Ca urmare, reclamantul consideră că nu se face vinovat de decesul gravidei, deoarece dacă ambulanța ar fi plecat atunci când a anunțat și nu după 50 minute, gravida ar fi ajuns la Maternitatea din B și ar fi fost operată în timp util, lucru despre care Comisia de disciplină nu spune absolut nimic, fiind luat în considerație doar referatul doctorului, medic șef la Maternitatea din
S-a mai arătat că la pct.2 din decizia contestată s-a arătat că "solidară cu medicul intimat și în aceeași măsură se face vinovată și conducerea Spitalului, care nu a respectat competențele maternităților, stabilite de Ministerul Sănătății prin Programul, în plus conducerea spitalului se face vinovată pentru funcționarea defectuoasă a Serviciului de Ambulanță și pentru neasigurarea spitalului cu medic ", ori reclamantul susține că nici el și nici conduce3rea spitalului nu au cunoștință despre acest program.
De asemenea,susține reclamantul,el, în calitate de medic specialist OG, nu are competența de a efectua rahianestezie, acest lucru putând fi făcut doar de un medic specialist și doar în cazul în care gravida ar fi decedat după anestezia făcută de el, la o tensiune arterială de 90/60, abia atunci era vinovat de decesul gravidei.
Reclamantul a mai arătat că mențiunea din decizia de sancționare, referitor la faptul că s-au avut în vedere și dispozițiile alin.99 din Statutul, care prevăd repetarea unei abateri disciplinare, este nedreaptă deoarece decesul unei alte paciente,în data de 10.09.2006,s-a datorat unui accident.
În susținerea contestației s-au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.641/01.07.2009, Tribunalul Bacăua respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr.26/4.02.2008, Colegiul Medicilor din B-Comisia de disciplină a hotărât sancționarea medicului, medic specialist OG la Spitalul Podu T, în conformitate cu art.104 alin.1 lit.e din Statutul, cu interzicerea exercitării profesiei de medic pe o perioadă de șase luni și obligativitatea efectuării unor cursuri de perfecționare în Centrul Universitar.
Această decizie a fost contestată la Colegiul Medicilor din România-Comisia de disciplină, care prin Decizia nr.133/21.11.2008 a respins contestația formulată de dl. dr..
Din analiza probatoriilor administrate în fața Comisiei de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, instanța de fond a reținut faptul că reclamantul, medic specialist obstetrică-ginecologie la Spitalul privat SC""SRL Podu T, a preluat în data de 08.01.2007, orele 21,00 pe gravida, întocmind de nr.21910, o gravidă multipară cu risc obstretical crescut pentru sindrom hemoragic.
Deși, la internare starea gravidei era bună, aceasta a început să se agraveze a doua zi, începând cu ora 10,00, pentru ca la ora 12,00 gravida să aibă dilatație completă și membrane rupte, iar datorită lipsei de progresiunii a travaliului, reclamantul a hotărât la ora 13,00 că se impune intervenția chirurgicală, dar neexistând medic anestezist în ziua respectivă (deoarece acesta este angajatul Spitalului Bîrlad și vine la Spitalul Podu T, după terminarea programului său la solicitările acestuia), s-a solicitat în jurul orei 13,30 salvarea pentru trimiterea pacientei la Maternitatea din B; gravida a fost preluată de Ambulanța Podu T în jurul orei 14,20, însoțită de doi asistenți medicali, fără ca reclamantul să însoțească gravida.
Pe timpul transportului, starea generală a gravidei s-a alterat, prezentând dureri abdominale, dificultăți în respirație, cianoză, intrând în stop cardiac, deși asistenta din salvare a practicat tratamentul de urgență și resuscitarea cardio respiratorie, dar fără rezultat.
În urma solicitării unei ambulanțe din B dotată corespunzător cu medic, gravida decedată a fost preluată pe raza comunei și adusă la Maternitatea din B, unde s-a constatat decesul mamei; s-a practicat cezariana postmortem pentru încercarea de salvare a fătului, dar manevrele au rămas ineficiente.
Atât în timpul practicării cezarienei postmortem, cât și din Raportul de constatare medico-legal nr.75/16.02.2007, s-a constatat în cavitatea peritoneală aproximativ 3 de sânge, expulzat în cavitatea peritoneală și ruptură uterină, concluzionându-se că moartea gravidei a fost violentă, datorându-se șocului hemoragic, consecutiv rupturii uterine, cu expulzarea fătului în cavitatea peritoneală, mecanismul rupturii uterine datorându-se tulburărilor de dinamică uterină, survenit la o multipară (o gravidă cu cinci nașteri anterioare).
Ca urmare, s-a concluzionat că se impunea ca urmărirea, supravegherea și asistarea nașterii să aibă loc într-un serviciu de specialitate (obstetrică-ginecologie) pentru a se putea preveni sau interveni în timp util la orice complicație ce ar fi apărut în evoluția travaliului și a nașterii.
Instanța a mai reținut faptul că intimata, în soluționarea contestației administrative, a solicitat și opinia unui profesor universitar de la Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului-Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie "" B, care prin adresa înregistrată la Colegiul Medicilor din România sub nr.3525/3.06.2008 a subliniat faptul că medicul în cauză a greșit atunci când a internat în spital (unitate fără gardă de specialitate) și deci fără posibilități de intervenție și reanimare) o gravidă sextipară, considerată cu risc obstetrical crescut pentru sindrom hemoragic, aceasta având suficient timp de la debutul travaliului să o trimită la o maternitate județeană, ori în perioada orelor 12,00 când se instalase dilatația completă și membranele erau rupte, și ora 13,00 când a luat decizia de terminare a nașterii prin cezariană dar a aflat și de lipsa anestezistului și a ambulanței,care s-a prezentat la ora 14,20, medicul care și-a asumat răspunderea în momentul internării, mai avea doar o singură soluție și anume să scoată prin cezariană cu rahianestezie împreună cu medicul chirurg existent de gardă.
De asemenea, printre documentele care au stat la baza cercetării disciplinare a reclamantului a stat și Referatul întocmit de medicul expert obstetrică-ginecologie de la Maternitatea din cadrul Spitalului Județean B, care a constatat existența a numeroase nereguli în documentele medico-legale întocmite de către doctorul privind întocmirea și completarea foii de observație în ceea ce privește urmărirea gravidei, discordanța dintre diagnosticul de internare și externare privind vârsta sarcinii, managementul gravidei-o gravidă cu risc obstetrical nu trebuia internată la Maternitatea Podu
Ca urmare, instanța a constatat că atât Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România, cât și Comisia de disciplină din cadrul Colegiului Medicilor B, au avut în vedere, în analiza speței de față, doar conduita terapeutică și atitudinea deontologică a medicului la baza cercetării abaterii de la buna practică medicală, stând înscrisuri și documente medicale (foaie de observație medicală, analize medicale, foaie de evoluție și tratament, foaie de temperatura, procese verbale, referate medici specialiști, Raport de constatare medico-legală, declarații, etc), susținerea reclamantului că nu s-au administrat probe care să demonstreze culpa sa medicală sau că se impută contestatorului disfuncțiile sistemului sanitar românesc (neaplicarea programului, lipsa de reglementare a criteriilor de ierarhizare a spitalelor private, lipsa anesteziștilor, ambulanțe fără benzină și fără medic urgentist, etc) neputând fi reținute pentru următoarele considerente:
Medicul contestator și-a asumat răspunderea cazului din momentul internării gravidei într-o unitate spitalicească, fără gardă de specialitate și fără posibilități de intervenție și reanimare, lipsa anestezistului în ziua de 9.01.2007 nefiind un caz izolat, având în vedere că acesta este angajatul Spitalului Bîrlad, venind la Podu T doar când este solicitat sau după terminarea programului, aspect ce exclude posibilitatea realizării unor intervenții medico-chirurgicale.
De asemenea, contestatorul a ignorat riscurile unei gravide sextipare, considerată cu risc obstetrical crescut pentru sindrom hemoragic, a dat dovada de superficialitate în examinarea și urmărirea în evoluție a tratamentului gravidei, a ignorat riscurile la care a fost expusă gravida și a trimis tardiv pacienta la Maternitatea din B, fără a fi însoțită de un medic specialist.
Ca urmare, contestatorul a încălcat dispozițiile art.30 și art.53 din Codul Deontologic la baza sancțiunii dispuse împotriva sa, avându-se în vedere și faptul că acesta a mai fost sancționat cu vot de blam și obligativitatea de a efectua un curs de două săptămâni conform Deciziei nr.13/7.05.2007 luată de Colegiul Medicilor din B pentru decesul lăuzei și a nou-născutului, deces materno-fetal înregistrat la Spitalul SRL din Podu
Având în vedere cele reținute, instanța a constatat că sancțiunea aplicată în baza art.104 alin.1 lit.e din Statutul Colegiului Medicilor din România și art.447 alin.1 lit.e și art.447 alin.3 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu reținerea circumstanței agravante prevăzută de art.99 Cap.VI- Sancțiuni și proceduri disciplinare din Statutul și art.449 alin.5 din legea nr.95/2006, este legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr.133/21.11.2008 a Colegiului Medicilor din România-Comisia Superioară de Disciplină, ca nefondată.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs reclamantul, care a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
- Hotărârea recurată nu se întemeiază pe analiza nemijlocită a probelor, preluând susținerile din decizia contestată, fără a examina documentele ce au stat la baza acesteia, susținerile contestatorului și dispozițiile legii aplicabile.
Recurentul susține, legat de acest aspect, că înscrisurile depuse la dosar au fost doar enumerate, fără ca instanța să le analizeze efectiv și fără a se observa că în fața Comisiei Superioare de Disciplină nu s-au administrat nici un fel de probe privind conduita terapeutică și deontologică a reclamantului.
- Sancționarea disciplinară a reclamantului a avut la bază referatul întocmit de medicul, în care se afirmă că "gravida nu trebuia internată în maternitatea Podu T", dar atât organele de cercetare disciplinară, cât și instanța de judecată au ignorat Adresa nr.625/23.06.2009 a Spitalului și Adresa nr.7852/11.08.2008 a Ministerului Sănătății, din care rezultă că spitalele private și secțiile acestora nu beneficiată de criterii de ierarhizare;
- Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.30 din Codul deontologic, fără a avea în vedere că reclamantul a respectat aceste dispoziții, acordând pacientei asistență la nivelul posibilităților momentului și locului (raportat la circumstanțele concrete de fapt ale cauzei);
- În ce privește conduita strict terapeutică a reclamantului, nu s-a observat că mențiunile din foaia de observație și din documentația depusă de intimată, nu concordă cu observațiile din referatul doctorului;
- Cazul a fost analizat cu superficialitate și din punct de vedere medical, reținându-se concluzii contradictorii.
În final, recurentul susține că nu este just și echitabil ca el să fie sancționat pentru disfuncțiile sistemului sanitar.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrate de recurent în dispozițiile art.304 pct.(8) și (9) Cod procedură civilă, curtea constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanța de fond a examinat atât probatoriul administrat în cauză, cât și dispozițiile legale și cele din Codul deontologic, sentința fiind temeinic motivată în fapt și în drept.
În condițiile în care instanța era învestită cu soluționarea unei contestații împotriva unui act de sancționare a reclamantului, în mod firesc a avut în vedere conținutul actului respectiv și documentația ce a stat la baza emiterii actului contestat.
În baza acestor acte, instanța de fond a reținut circumstanțele de fapt ale cauzei și a concluzionat că în mod legal medicul a fost sancționat, potrivit dispozițiilor din Codul deontologic și din Statutul Colegiului medicilor din România.
Au fost avute în vedere și apărările reclamantului cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei și la responsabilitatea lui față de caz, însă, în mod legal, instanța de fond a con siderat că aceste apărări sunt combătute de Raportul de constatare medico-legală nr.75/16.02.2007, de adresa nr.3525/03.06.2008 (în care se consemnează opinia profesorului dr., care concluzionează în sensul că reclamantul a greșit din punct de vedere medical, atunci când a gestionat cazul în discuție), precum și de referatul dr. (care consemnează că reclamantul a întocmit greșit actele medicale și a luat o decizie greșită din punct de vedere medical).
Instanța de fond a făcut referire la toate actele probatorii, care îi susțin soluția, stabilind că reclamantul este responsabil de modul cum a gestionat cazul medical al gravidei.
Nu se impunea ca instanța de fond să facă o analiză detaliată a culpei medicale, întrucât aceasta rezulta din probatoriul ce consta în acte întocmite de medici specialiști, ce aveau competența de a-și exprima opinia asupra cazului în discuție, astfel că susținerile din recurs, pe acest aspect, sunt nefondate.
Apărarea recurentului reclamant - prin care se invocă faptul că în fața comisiei de disciplină nu s-au administrat probe- urmează a fi respinsă
Curtea constată că din dosarul de soluționare a contestației administrative rezultă că au fost depuse actele medicale, s-au consemnat opiniile altor specialiști, au fost audiați atât reclamantul, cât și medicul chirurg de la Spitalul, asistenții medicali,de la spital și de pe ambulanță, cauza fiind analizată de Comisia de Disciplină corespunzător.
Faptul că actele întocmite în faza administrativă consemnează aceleași aspecte de fapt și ajung la aceeași concluzie vizavi de responsabilitatea medicului nu poate conduce la reținerea caracterului nelegal sau nefondat al respectivelor acte întocmite în faza administrativă.
Recurentul a mai reținut că sancționarea sa are la bază "afirmația hazardată a medicului, în sensul că gravida nu trebuia internată în maternitatea Podu-T".
Această apărare urmează a fi înlăturată, întrucât instanța nu are posibilitatea de a aprecia concret asupra unor chestiuni strict medicale; în momentul în care o persoană de specialitate medicală ajunge la concluzia că medicul a greșit, iar această opinie este confirmată de toate celelalte acte întocmite în faza administrativă, instanța nu poate reține o situație contrară.
Este adevărat că pot fi avute în vedere situații în care în actele de cercetare disciplinară ar fi reținute aspecte nereale, care ar conduce la constatări greșite.
Sub acest aspect, recurentul a susținut că mențiunile din foaia de observația nu concorda cu observațiile din referatul dr.
Curtea reține că aceste neconcordanțe (referitoare la faptul că rubrica "anamneza"ar fi completată corespunzător, că diagnosticul ar fi fost corect stabilit, că în foaia de observație
s-ar fi trecut medicația administrată) vizează doar o parte din neregularitățile constatate în referatul dr.
Se impune a fi avute în vedere și celelalte aspecte reținute în referat (faptul că "nu s-a consemnat verificarea bazinului prin greutățile copiilor la cele 5 nașteri anterioare", faptul că "la internare se constată un status obstetrical dischinetic, ce făcea puțin probabilă nașterea în orele următoare", faptul că "fiind o gravidă cu risc obstetrical prin rangul parității putea fi trimisă în timp util, așa cum demonstrează și evoluția travaliului în cursul internării" )
Recurentul nu face referire la aceste constatări, ci se limitează să invoce unele neconcordanțe, care, chiar dacă ar fi fost constatate, nu puteau înlătura celelalte aspecte reținute în cadrul cercetării disciplinare, după cum nu puteau înlătura concluzia că medicul a procedat greșit din punct de vedere medical și deontologic.
Sub un alt aspect, recurentul a susținut că nu îi pot fi imputabile lui unele circumstanțe obiective: lipsa anestezistului, faptul că ambulanța a sosit cu 50 de min. întârziere, fără dotări pentru urgențe, fără medic urgentist, imposibilitatea de a transporta pacienta la cel mai apropiat spital, care ar fi fost la Adjud,
Este adevărat că acestea sunt împrejurări obiective, care nu îi pot fi imputate recurentului, dar la fel de adevărat este faptul că toate aceste aspecte erau de notorietate, astfel că recurentul-reclamant era obligat să le aibă în vedere la adoptarea deciziilor legate de conduita medicală și deontologică.
Obligația medicului, prevăzută de art.30 din Codul deontologic, de a acorda asistentă la nivelul posibilităților momentului și locului, impunea ca recurentul-reclamant să aibă în vedere toate circumstanțele obiective sus-menționate și să ia măsuri corespunzătoare tocmai în considerarea acestora.
În speță, medicul nu a fost sancționat pentru disfuncțiile sistemului medical pe care le invocă, ci pentru conduita proprie, care trebuia să aibă în vedere tocmai aceste circumstanțe și să conducă la o decizie în interesul pacientei chiar și în condițiile în care existau aceste deficiențe.
Față de considerentele expuse, constatând nefondate criticile recurentului, în temeiul art.312 al.(1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant cu domiciliul în comuna Podu-T, județul B- la sediul Spitalului împotriva sentinței civile nr.641 din 01 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină B cu sediul în B,-, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.sent.
Red.dec.rec.-04.03.2010
Tehnored.Fl.-09.03.2010
4 ex.
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
