Anulare act administrativ fiscal. Sentința 1470/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1470
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - COM SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta - COM SRL prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtei depune la dosar întâmpinare și actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, copie a acestora fiind comunicată apărătorului reclamantei.
Apărătorul reclamantei depune la dosar un set de înscrisuri, copie a acestora fiind comunicată reprezentantului pârâtului.
La a doua strigare a cauzei se prezintă pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind reclamanta - COM SRL.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a instanței în raport de disp. art. 10 din Legea nr.554/2004.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea excepției arătând că, în opinia sa, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de APEL BUCUREȘTI, față de calitatea pârâtei de organ al administrației publice centrale.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2009 reclamanta - COM SRL a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală solicitând desființarea Deciziei nr.369 din 31.10.2008, desființarea parțială a Deciziei de impunere nr.282/30.06.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.14660 din 30.06.2008 pentru suma totală de 438.422 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că sumele menționate în raportul de inspecție fiscală sunt stabilite în mod eronat datorită interpretării greșite a disp.art.9 alin.7 lit.s din Legea 414/2002 și a reținerii greșite a situației de fapt.
Toate cumpărările și toate livrările de produse petroliere efectuate de reclamantă către clienții săi și înscrise în facturi fiscale au fost supravegheate și verificate de comisionarul - GC SRL în baza contractului de comision nr.218 A din 09.09.2002.
Această societate, pentru serviciile prestate a emis facturile fiscale în discuție și toate elementele înscrise în acesta au scopul de a atesta sub semnătura persoanelor care au întocmit și aprobat documentele, că operațiunile au fost efectuate înregistrate în contabilitatea acesteia ca venituri impozabile, venituri care au fost impozitate la această societate, iar suportarea comisionului înscris în aceste documente justificative este evident o cheltuială aferentă obținerii de venituri, fiind evident deductibile fiscal.
Reclamanta a apreciat că este greșită și nelegală susținerea organelor fiscale potrivit căreia nu are drept de deducere TVA înscris în cele 5 facturi fiscale emis de - GC SRL pe numele cumpărătorului. Întrucât serviciile achiziționate au fost destinate utilizării pentru realizarea operațiunilor taxabile, reclamanta și-a exercitat dreptul legal de deducere a TVA înscris în facturi fiscale potrivit disp. art.22 alin.3 și 4 lit.a, alin.5 lit.a, alin.6 și art.24 alin.1 lit.
În raport de disp. art.29 lit. din Legea 345/2002, reclamanta a apreciat că facturile fiscale în discuție cuprind toate datele impuse de lege pentru a avea drept de deducere a TVA.
La termenul de judecată din 06.04.2009, Curtea din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale pe care urmează să o admită, având în vedere disp. art.10 alin.1 din Legea 554/2004, potrivit cărora litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar litigiul de față privește taxe și impozite și accesorii ale acestora în cuantum de 440.008 lei reprezentând impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere aferente acestora, astfel încât competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine tribunalului și nu curții de apel.
Susținerea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală că ar fi competentă Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal să soluționeze prezenta cauză, față de calitatea pârâtei de organ al administrației publice centrale nu poate fi reținută întrucât în cazul litigiilor financiar fiscale, criteriul în raport de care se stabilește competența de soluționare a cauzei este cuantumul sumelor care fac obiectul litigiului.
Criteriul invocat de către pârâtă este aplicabil în cazul acelor litigii care privesc acte administrative ce nu au ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art.158 alin.1 și art.159 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - COM SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
10.04.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
