Anulare act administrativ fiscal. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.155/ Dosar nr-
Ședința publică de la 3 MARTIE 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B - COMISIA PENTRU APLICAREA DECRETULUI LEGE NR. 118/1990 împotriva sentinței civile nr.4/CA/05.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 3 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că la data de 8 octombrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B - Comisia pentru Aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 solicitând anularea Hotărârii nr.92/24.07.2008 emisă de pârâtă ca fiind nelegală și netemeinică și admiterea contestației și modificarea hotărârii în sensul aprobării cererii sale ca fiind beneficiară a drepturilor conferite de OUG nr.6/2008.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța pe baza probelor administrate a pronunțat hotărârea nr.4/CA/05.01.2009 prin care a dispus următoarele:
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Direcția și Protecției Sociale, și, în consecință:
S-a anulat Hotărârea nr.92/24.07.2008 emisă de pârâtă.
S-a constatat că reclamanta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și că beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29.02.2008 reclamanta a formulat cerere către pârâta Direcția și Protecției Sociale B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr.6/2008.
Prin Hotărârea nr. 92/24.07.2008, pârâta a respins cererea reclamantei, întrucât "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petenta îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008. Aceasta nu dovedește faptul că a fost privată de libertate pentru efectuarea de cercetări."
În condițiile art.22 din OUG nr.6/2008, reclamanta a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La soluționarea acțiunii se vor avea în vedere dispozițiile acestui actul normativ - art.19 alin.1 și 2 din OUG nr. 6/2008, potrivit cărora "Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației "15 1987".
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Rezultă din Sentința nr. 130/F/22.06.2000 a Curții de APEL BRAȘOV, că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de Decretului Lege nr. 118/1990, pentru perioada 15.11.1987 - 03.01.1990, încadrându-se in prevederile art. 1 lit. Ulterior, prin Decizia nr. 708/2001, Direcția și Solidarității Sociale a Jud. Bas tabilit că reclamanta are calitatea de beneficiar a 118/1990 și că, potrivit art. 1 al. 3 din acest act normativ, perioada de persecuție politică este de 2 ani, 1 lună și 18 zile. Totodată, s-a mai stabilit o indemnizație lunară pentru fiecare an,lună, zi de domiciliu obligatoriu.
Din adresa nr. P 3056/08 emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității depusă la dosar rezultă că reclamanta a fost reținută in stare de arest fără mandat, în sediul Județene B, pentru a se stabili gradul de implicare în revolta muncitorească, fiind evidențiată starea de domiciliu forțat in perioada 1987 - decembrie 1989.
Din coroborarea înscrisurilor arătate anterior rezultă că reclamanta s-a aflat, in perioada 15 nov. 1987 - 22.12.1989, in situația prevăzută de art. 19 al. 2 lit. a) din OUG 6/2008 și, in aceste condiții, a dovedit temeinicia cererii sale. Prin urmare s-a admis acțiunea formulată de reclamantă și s-a constatat că aceasta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și că beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția și Protecției Sociale B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Hotărârea atacată este nelegală deoarece prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta nu a putut dovedi că a fost arestată pentru cercetări ca urmare a participării sale la revolta muncitorească din 15 1987 din B și că această măsură administrativă a avut ca urmare stabilirea domiciliului obligatoriu, și că în mod corect i-a respins cererea Direcția și Protecției Sociale B prin Hotărârea nr.92/24.07.2008.
Se invocă faptul că reclamanta nu a depus înscrisuri oficiale eliberate de autoritatea competentă și că legea prevede expres acest lucru pentru a dovedi că s-a aflat în una din situațiile prevăzute de lege și consecințe ale privării de libertate, adică stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate: deportarea.
Recurenta a susținut că reclamanta nu întrunește condițiile prevăzute de OUG nr.6/13.02.2008 art.19 alin.2 cumulativ, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În drept a invocat incidența prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii.
În recurs nu s-au depus alte înscrisuri.
Față de recursul declarat în cauză, reclamanta a formulat Concluzii scrise (fila 78 dosar, prin avocat) solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând că dovada oficială a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 19 alin.2 din OUG nr.6/2008 este sentința civilă nr.130/F/CA/2000 a Curții de APEL BRAȘOV care constată calitatea sa de beneficiar a Decretului Lege nr.118/1990 reținându-se că a avut domiciliul obligatoriu în perioada 18.11.1987 - 03.01.1990.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.4/CA/05.01.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs constată recursul ca fondat în parte pentru următoarele considerente:
Din analiza întregului probatoriu de la dosar, rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de drept și de fapt dedusă judecății, însă hotărârea pronunțată nu are finalitate juridică scontată de reclamantă, deși acțiunea sa a fost admisă.
Ținând cont de prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că recursul declarat în cauză se justifică sub aspectul că se impune modificarea hotărârii de fond în sensul precizării perioadei și textului de lege în care se încadrează calitatea de persoană ce a suferit în revolta din B din 1987.
Ca atare, în mod corect s-a dispus anularea Hotărârii nr.92/24.07.2008 emisă de pârâtă dar simpla constatare că reclamanta a suferit nu este suficientă pentru a produce efecte juridice și pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de OUG nr.6/2008.
Pentru aceste considerente, urmează a modifica în parte sentința civilă atacată și va obliga pârâta să-i emită reclamantei o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar a prevederilor art.1 lit.d din Decretul Lege nr.118/1990 și art.19 alin.2 lit.a din OUG nr.6/2008, aceasta făcând dovada cu înscrisuri privind domiciliul obligatoriu în perioada 15.11.1987 - 03.01.1990 fiind arestată pentru cercetări fără mandat conform probelor de la dosar.
Ca atare, calitatea de beneficiar se va recunoaște tot prin hotărâre emisă de pârâtă și acordarea drepturilor începând cu data cererii sale din C 392/29.02.2008 înregistrată la Direcția și Protecției Sociale B, adică cu 1.03.2008 (întâi a lunii următoare), restul criticilor recursului urmând a fi respinse ca neîntemeiate și nelegale, în sensul că reclamanta a făcut dovada calității sale și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008.
Cât privește poziția și apărarea reclamantei prin Concluzii scrise, instanța apreciază că aceasta se justifică în parte, în sensul că modificarea hotărârii atacate se impune pentru ca hotărârea dată să-și producă efectele juridice și pentru a fi conformă cu prevederile legale și probele de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta Direcția și Protecției Sociale B împotriva sentinței civile nr.4/CA/05.01.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că:
Constată că reclamanta este beneficiarul prevederilor Legii nr.341/2004, modificată și completată prin OUG nr.6/2008 pentru perioada 15.11.1987 - 03.01.1990, cu acordarea drepturilor legale începând cu data de 01.03.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 3 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MI 03.03.2009/dact.VP 05.03.2009/3 ex.
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
