Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 157/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.157/ Dosar nr-

Ședința publică de la 3 MARTIE 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche

- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu

- - - - judecător

GREFIER -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele și și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 805/CA/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 3 martie 2009.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 805/CA/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- s-au dispus următoarele:

S-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a actului constând în adresa nr.5234/08.10.2008, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

S-a admis in parte acțiunea formulată și precizată de reclamantele și in contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei astfel:

- reclamantei începând cu data de 26.05.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, actualizată cu indicele de inflație,

- reclamantei începând cu data de 01.07.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, actualizată cu indicele de inflație.

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor dobânda legală aferentă începând cu data scadenței și până la data plății efective.

S-au respins celelalte pretenții ale reclamantelor.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește petitul de anulare a actului constând în adresa nr.5234/08.10.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B este fondată având in vedere faptul că nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, ci este o simplă adresă de răspuns la o petiție.

Această adresă de răspuns nu se încadrează în nici una din dispozițiile art.1, 7 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

Pe cale de consecință, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește petitul de anulare a actului constând în adresa nr.5234/08.10.2008 emisă de pârâta, invocată de aceasta prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantele sunt funcționari publici in cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, aspect necontestat de pârâtă și care rezultă din înscrisul aflat la fila 12 din dosarul cauzei.

Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.

Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.

Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.

Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea celor două suplimente în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.

Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciază că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.

Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.

Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.

Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.

Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.

De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi opriți de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând cu datele reținute in dispozitivul prezentei hotărâri ( și care reprezintă data dobândirii calității de funcționar public) și până la data pronunțării, acțiunea urmând a fi admisă in parte.

Pârâta a fost obligată la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.

Instanța de fond a apreciat că este nefondată cererea reclamanților referitoare la acordarea celor două suplimente și pentru viitor având in vedere că această creanță nu îndeplinește, cumulativ, cele trei condiții, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantele și cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Recurentele și au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.

În motivare recurentele au arătat că instanța de fond a dat o interpretare eronată textelor legale, în condițiile în care dispozițiile legale care conferă aceste drepturi există, nefiind abrogate.

Recurentele au precizat că drepturile solicitate sunt drepturi salariale rezultate din lege, coroborat cu calitatea de funcționari publici.

Astfel, fiind un drept salarial existent și actual este nefiresc ca instanța de fond să nege existența sa pentru viitor, câtă vreme starea de fapt și temeiurile legale nu vor suferi modificări.

Pe de altă parte, sub aspectul creanței corelative dreptului salarial recunoscut de instanță, recurentele au susținut că această creanță este certă, rezultând din lege, este lichidă, fiind cuantificabilă în bani și exigibilă, constând în termene succesive de plată, atât prezente cât și viitoare, fiind vorba de prestații succesive de muncă.

Prin însăși natura sa, dreptul salarial este prestabilit, prin lege sau contract, existența sa nu poate fi negată prin faptul că, contraprestația (munca) nu s-a efectuat decât până în prezent. Acest drept există câtă vreme raportul de muncă este menținut.

Ori, instanța reținând existența raportuluzi de muncă dintre părți, a modului de reglementare și stabilire a dreptului salarial corespunzător acestui raport și a caracterului periodic al prestației și contraprestației corespunzătoare, este datoare să facă aplicația art.110 alin.2 din Codul d e procedură civilă.

Este evident că această dispoziție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice, iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor (contractul sau legea) este în vigoare, iar debitorul este ținut de acesta.

De altfel și practica judiciară a îmbrățișat această opinie, fiind dese situațiile în care instanțele judecătorești au dispus plata drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești și pe viitor, întrucât angajatorul, dând o interpretare tendențioasă normelor legale, refuză recunoașterea acestor drepturi și aplicarea lor pe viitor, în lipsa unei hotărâri a instanței.

Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.

În motivare recurenta a arătat că actul normativ care reglementează în prezent salarizarea funcționarilor publici este OG nr.6/2007, iar nu Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Această ordonanță nu prevede acordarea suplimentelor solicitate de reclamante.

Potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu de bază, spor de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, iar la alin. 3 se prevede că salarizarea funcționarilor publici se face conform prevederilor legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Având în vedere cele două texte de lege enumerate mai sus este evident că instanța de fond trebuia să ia în considerare faptul că această lege privind sistemul unic de salarizare urmează să reglementeze și această situație privind acordarea suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare.

Criticabil este faptul că instanța în aprecierea sa, în lipsa unei legi cu caracter unic în salarizarea funcționarilor publici, nu putea acorda drepturi pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru funcționarii publici reclamanți în cauză.

Instanța de fond în mod eronat a acordat reclamanților pe lângă obligația de plată principală și aceste obligații de plată accesorii care nu se justifică din punct de vedere al prevederilor legale în vigoare, întrucât în cauză nu se poate stabili în sarcina Direcția Generală a Finanțelor Publice B, o culpă în neacordarea acestor drepturi bănești către reclamante.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de recurenții reclamanți este întemeiat, iar recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B este nefondat.

În mod corect instanța de fond a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, deoarece prevederile legale care reglementează aceste sporuri ( art.29 alin.1 lit.c și d, ulterior art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999) au fost doar suspendate succesiv, iar nu abrogate.

Or, odată cu încetarea motivelor de suspendare a acordării acestor sporuri, titularii acestor drepturi salariale, recurenții reclamanți în cauză, sunt îndreptățiți să solicită și să obțină executarea prestației acestora de la debitorul obligației, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instituție publică cu care reclamanții au raporturi de serviciu.

Susținerea recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice B potrivit căreia salarizarea reclamantelor se face doar potrivit OG nr.6/2007, ordonanță care nu prevede aceste sporuri este eronată. Această ordonanță cuprinde unele măsuri de reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor public, însă nu abrogă drepturile prevăzute de Legea nr.188/1999 și nici nu înlocuiește acest act normativ.

Pretențiile recurentelor reclamante pentru viitor sunt întemeiate atâta timp cât dispozițiile legale care reglementează suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt în vigoare, nefiind abrogate.

O interpretare contrară, ca cea dată de instanța de fond, încalcă principiul drepturilor salariale câștigate. Astfel, cât timp condițiile de fapt (statutul recurenților, raporturile de serviciu ale acestora cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B) și de drept sunt neschimbate, recurentele sunt îndreptățite la acordarea acestor sporuri și pentru viitor, până la eventuală schimbare a situației de fapt și/sau de drept existente la data promovării acțiunii.

Critica formulată de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu privire la acordarea acestor sporuri, actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale este nefondată.

Prejudiciul cauzat reclamantelor prin neacordarea acestor sporuri trebuie reparat integral, adică atât prejudiciul efectiv - damnum emergens -, cât și beneficiul nerealizat - lucrum cessans, astfel cum prevede art. 1084 Cod civil.

Astfel, actualizarea sumelor cu indicele de inflație reprezintă acoperirea prejudiciului efectiv, iar acordarea dobânzii legale echivalează cu beneficiul nerealizat, în acest sens fiind și dispozițiile art. 1088 Cod civil.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 805/CA/09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- și va admite recursul declarat de recurentele și împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B,-, împotriva Sentinței civile nr.805/CA/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.

Admite recursul declarat de recurentele și cu domiciliul ales la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, -, împotriva aceleiași sentințe.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că:

Obligă pârâta să plătească fiecărei reclamante drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și pentru viitor, până la schimbarea situației de fapt și/sau de drept.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

Red.CEC 05.03.2009/dact.VP 09.03.2009/2 ex

Judecător de fond

Președinte:Clara Elena Ciapă
Judecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 157/2009. Curtea de Apel Brasov