Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1568/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1568
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul V D-, județul S, împotrivasentinței nr.299 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Reconstituirea Proprietăților B - Serviciul pentru aplicarea legii nr. 290/2003.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul, asistat de avocat G, lipsă fiind pârâta - intimată Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților B - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se învederează instanței că la dosar au fost depuse prin serviciul registratură al instanței de către pârâta intimată note scrise ( 30-32 dosar).
Instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantului a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, anularea deciziei nr. 1936 din 16.10.2008 emisă de pârâta intimată cât și hotărârea nr.240/15.11.2007 a Comisiei județene pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 și, în urma rejudecării cauzei în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.8179/86 din 02.12.2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, anularea Deciziei nr.1936 din 16.10.2008.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că toți membrii familiei sale s-au refugiat din localitatea de domiciliu, bunicul său era deportat de ruși conform certificatului nr.1068 din 17.11.1941, eliberat de Primăria pe, județul.
A mai arătat reclamantul că în urma învestigațiilor făcute a aflat că bunicul său ca de altfel și toți cei deportați de ruși au fost duși în localitatea Izvorul, unde au fost împușcați, astăzi pe acel loc fiind ridicat un monument cu numele tuturor deportaților.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada refugiului și nici a decesului autorului cu înscrisuri și nici acte de stare civilă și nici adeverință din partea organelor abilitate că a dus toate diligențele în vederea obținerii înscrisurilor necesare.
Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.299 din 19.02.2009 a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că reclamantul nu a făcut dovada că autorul său a decedat sau că s-a refugiat așa cum cer dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.290/2003.
A mai reținut prima instanță că deși bunica reclamantului s-a refugiat în România așa cum rezultă din registrul refugiaților sub nr. 63002/17559 din 17.07.1940, fiii acesteia și, în anul 1941 se aflau în, ceea ce duce la concluzia că aceștia nu s-au refugiat împreună cu mama lor în România, ei rămânând în posesia bunurilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, invocând drept motiv de casare disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
A arătat reclamantul că prima instanță a dat o interpretare cursivă a dispozițiilor art.5 alin.1 din Legea nr.290/2003 și art.2 alin.4 din nr.HG1120/2006 și aceasta deoarece a făcut dovada cu înscrisuri că bunicul său a fost deportat de ruși și că bunica sa împreună cu fiii s-au refugiat în România.
A mai arătat reclamantul că a inițiat corespondență cu instituțiile abilitate în vederea obținerii dovezilor calității de refugiat a autorului, A dar nu a obținut nici un răspuns, astfel că s- aflat în imposibilitatea de a face dovada decesului acestuia.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr. 290/2003 "cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al doilea Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate semnat la la 10.02.1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi".
Iar, potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.290/2003 coroborat cu dispozițiile art.2 alin.4 din nr.HG1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003 cererile prin care se solicită alocarea de despăgubiri sau compensații trebuie să fie însoțite de acte doveditoare certificate de autorități sau de declarația autentică a petentului, însoțită de declarații a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate.
Având în vedere aceste dispoziții legale și analizând lucrările dosarului, rezultă că reclamantul a făcut dovada refugiului autorilor săi și.
Astfel, bunicul a fost deportat de ruși în anul 12941, așa cum rezultă din adresa nr.1068/941 din 17.11.1941 a Primăriei comunei pe fila 5 - dosar fond, iar potrivit declarațiilor autentificate a lui și G - fila 21 și 23 dosar recurs, autorul reclamantului a fost deportat de ruși, dar nu știe unde anume.
Din lucrările dosarului rezultă că bunica reclamantului apare înscrisă în registrele de refugiați sub nr. 63002/17559 din 07.07.1940 conform adeverinței Comisariatului General pentru asistența refugiaților din și - fila 42 dosar fond.
Copii bunicilor reclamantului și anume, și s-au refugiat și ei împreună cu mama lor, astfel cum rezultă din de evacuat nr.487 din 10.08.1944 - fila 43,44,45 și 46.
În fine, reclamantul a dovedit cu înscrisuri că autorii săi și au deținut în proprietate bunuri mobile și imobile în localitatea de domiciliu, în momentul părăsirii domiciliului și apoi a refugierii.
Acest lucru rezultă din declarația pe proprie răspundere dată de reclamant, din declarațiile autentificate ale numiților și G precum și din contractul de vânzare-cumpărare din 24.01.1903 precum și înscrisurile de la filele 56-57dosar fond.
În acest context, în baza art. 304 pct.9 și art.304 ind.1 raportat la art.312 alin.1 Cod pr.civilă, curtea va admite recursul declarat de reclamant, va modifica sentința recurată și în rejudecare va admite acțiunea reclamantului, va anula decizia nr.1936 din 16.10.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B și admițând contestația reclamantului, va anula și hotărârea nr.240 din 25.11.2007 a Comisiei Județene S pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 și în fond va admite cererea reclamantului constatând că acesta este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr.290/2003.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul V D-, județul S, împotrivasentinței nr.299 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)și în consecință:
Modifică sentința recurată și în rejudecare admite contestația și anulează decizia nr.1936 din 16.10.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților
Constată că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr.290/2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
