Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1603/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1603
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
xxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta M, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE DR TR S împotriva sentinței nr.638 din data de 21 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți M, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DR TR S și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 Cod Procedură Civilă.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă.
S-a învederat că intimatul reclamant a depus concluzii scrise.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 605 din 21 mai 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâtele M și Dr.Tr.S să restituie acestuia suma de 5441 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturism, cu dobânda legală, de la data plății taxei până la data restituirii efective a acesteia.
S-au respins excepția de necompetență materială și excepția de inadmisibilitate a cererii.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți,s-a declarat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Administrației Finanțelor Publice DTS.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită asupra excepțiilor invocate interpretând eronat raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că suma a fost plătită de reclamant conform dreptului intern, al legii fundamentale (art.56), fără a încălca dispozițiile comunitare.
A precizat recurenta că în conformitate cu dispozițiile OUG nr.50/2008 acțiunea pentru restituirea taxei de primă înmatriculare nu poate fi decât parțial admisibilă, prin reducerea substanțială a cuantumului taxei, dar nu eliminarea integrală a acesteia.
Intimatul reclamant a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism second - hand, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească o taxă în cuantum de 5441 lei, plata acestei taxe, plata acestei taxe fiind o obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal, capitolul "taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5441 lei, așa cum rezultă din chitanța Seria - -.- din data de 03.03. 2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Financiare Dr.Tr.S, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare.
Cu adresa nr. 7629/07.04.2008 (fila 6), Ministerul Economiei și Finanțelor a răspuns reclamantului, că taxa de primă înmatriculare este percepută legal.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.199 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art.90 din Tratat.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta M, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE DR TR S împotriva sentinței nr.638 din data de 21 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehnoredact. 15 Iulie 2008/ 2 ex.
Jud.fond
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Elena Canțăr, Doina Ungureanu
