Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1625/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1625
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul - viceprimarul Orașului, domiciliat în,-, județ P, cod poștal -, împotriva sentinței nr.324 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, județ P, cod poștal -.
Cererea de recurs este timbrată cu 6,00 lei taxă judiciară de timbru, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant - viceprimar al orașului reprezentat de avocat din Baroul București,lipsind intimatul pârât Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este timbrat, motivat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurent, arată că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 și 304/1 pr.civ. întrucât sentința primei instanțe este nelegală și contradictoriu motivată.
Precizează că HCL nr. 152/18.12.2008 este nelegală, motivată numai pe arbitrariu și pe exces de putere, contravine disp. art. 31 al. 2 din Constituție, instanța de fond a considerat că nu mai trebuie verificată nici procedura de adoptare a hotărârii, respingând susținerile reclamantului ca neesențiale și dacă s-ar fi analizat actele subsecvente ce au stat la baza adoptării hotărârii s-ar fi constatat că ar fi fost constituite pro-causa, pentru a induce în eroare instanța, actele având numere de înregistrare nereale. Instanța de fond nu a avut în vedere practica judiciară aflată la filele 40-4, depusa de reclamant.
Solicită în temeiul art. 312 al. 1 și 3 teza II-a civ. admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii și anularea HCL nr. 153/18.12.2008.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de contencios Administrativ II sub nr-, reclamantul a solicitat anularea hotărârii Consiliului Local al orașului nr.153/18.12.2008, precum si suspendarea efectelor acesteia până la pronunțare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca prin hotărârea contestată a fost revocat din funcția de viceprimar al orașului, precum și că aceasta încalcă disp. art.69 din Legea nr.393/2004, întrucât pârâtul nu a făcut dovada săvârșirii, de către reclamant, a unor abateri grave și repetate sau a încălcării Constituției, legilor țării sau a prejudicierii intereselor unității administrativ-teritoriale.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 324 din 26 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea formulata de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr.153/18.12.2008, pârâtul a hotărât revocarea reclamantului din funcția de viceprimar al orașului.
Din procesul verbal de ședință al pârâtului, din data de 18.12.2008, tribunalul a reținut că măsura precizată a fost aprobată cu votul a 11 consilieri locali.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.18 al.4 din Legea nr.393/2004, "mandatul de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcție, în condițiile Legii nr. 215. 2001, republicată", că disp. art.57 al.4 din lege prevăd că "schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție".
Tribunalul a reținut, din înscrisurile depuse la dosar, că în cauză au fost respectate condițiile legale menționate anterior, întrucât propunerea de revocare a reclamantului a fost luată de către 9 consilieri ( mai mult de o treime din numărul acestora), fiind adoptată cu votul a 11 consilieri locali.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu pot fi avute în vedere disp. art.69 și 70 din Legea nr.393/2004, invocată de către reclamant, întrucât acestea se referă strict la sancțiunea eliberării din funcție - sancțiune prevăzută de disp. art.69 al.1 lit. d din actul normativ precizat, că dispozițiile art.18 al.4 menționate anterior prevăd două modalități diferite, alternative, de încetare a mandatului de viceprimar înainte de termen, respectiv revocarea - făcută în condițiile Legii nr.215/2001 - și eliberarea din funcție - care este o sancțiune.
Or, în cauză, pârâtul nu a avut în vedere sancțiunea eliberării din funcție, pentru a fi necesară îndeplinirea condițiilor prev.de art.69 din Legea nr.393/2004, ci măsura revocării - ca act de voință al consilierilor locali, măsura efectuată în condițiile legale prev. de art.57 al.4 din Legea nr.215/2001.
Ca urmare, chiar dacă motivația revocării reclamantului ("așa au vrut mușchii consilierilor locali"), consemnată în procesul verbal de ședința din 18.12.2008, apare aparent ca fiind abuzivă, totuși în realitate legea conferă consilierilor locali dreptul discreționar de alege viceprimarul (art.57 al.3 din Legea nr.215/2001) și de a-l revoca (art.57 al.4 din Legea nr.215/2001), fără să condiționeze în vreun fel această posibilitate de o anumită motivație, fiind suficiente îndeplinirea condițiilor de cvorum, menționate anterior, astfel că hotărârea contestată este legal adoptată.
Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, tribunalul a reținut că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat suspendarea până la pronunțare, deducându-se că este vorba de pronunțarea instanței de fond.
De asemenea, tribunalul a reținut că reclamantul a motivat cererea de suspendare pe considerente de ordin material și moral, considerente ce nu pot fi însă reținute, avându-se în vedere aspectele menționate anterior - privind legalitatea hotărârii, împrejurarea că hotărârea contestată a fost deja executată, intervenind revocarea reclamantului și numirea unui nou viceprimar - astfel că, practic, nu mai exista o executare a acesteia, precum și faptul că eventualele prejudicii suferite de reclamant pot fi reparate ulterior, pe cale separată.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, astfel că cererea de suspendare a executării hotărârii contestate este neîntemeiată, considerente pentru care a respins în totalitate acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, instanța de fond neanalizând acțiunea cu care a fost investită sub aspectul legalității emiterii hotărârii contestate, nu doar sub aspectul respectării condiției adoptării acesteia cu votul majorității consilierilor locali, care au ținut să-și precizeze excesul de putere discreționară manifestat cu ocazia demiterii petentului viceprimar, prin sintagma potrivit căreia îl demit pentru că, așa vor mușchii noștri " și greșit a fost respinsă și cererea de suspendare a hotărârii consiliului local.
Consideră recurentul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, reținând greșit că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile cerute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât petentul și-a motivat cererea pe considerente de ordin material și moral și greșit prima instanță a respins această cerere, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și făcând o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Arată recurentul că erau îndeplinite ambele condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume paguba iminentă și cazul bine justificat, astfel că trebuia să admisă cererea de suspendare, fiind motive temeinice pentru admiterea cererii, instanța nemotivându-și soluția de respingere a cererii de suspendare.
Susține recurentul că pe fond hotărârea a fost adoptată arbitrar, tribunalul analizând superficial probatoriul administrat în cauză, cu o motivație sumară, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 393/2004, din actele dosarului nu rezultă faptul că petentul s-ar face vinovat de săvârșirea vreunei fapte care să atragă răspunderea sa disciplinară, ori că anterior acesta ar fi fost vreo dată sancționat pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, simplul fapt, că așa vor mușchii " consilierilor ce alcătuiesc Consiliul Local, în lipsa unei cercetări prealabile a petentului, fără o expunere de motive însoțită de probe care să ateste că viceprimarul nu și-a îndeplinit, ori și-a încălcat atribuțiile prevăzute de lege, nu poate conduce la sancționarea acestuia cu cea mai gravă sancțiune prevăzută de art. 69 din Legea nr. 393/2004.
În cauză arată recurentul, măsura dispusă prin actul administrativ atacat este nelegală, fiind dată fără o expunere de motive și că încălcarea art. 43 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, art. 69 și 70 din Legea nr. 393/2004, astfel încât solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea, examinând sentința prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Noțiunea de act administrativ unilateral cu caracter individual, cum este și cazul hotărârii nr. 153/18.12.2008 a Consiliului Local al orașului, atacată cu acțiunea cu care a fost investită prima instanță, este definit de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, care prevede că actul administrativ unilateral cu caracter individual este emis de autoritate publică, în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, dar actul administrativ ce produce aceste efecte prevăzute în aceste dispoziții trebuie motivat, arătându-se motivele care au fost avute în vedere la adoptarea actului administrativ, aceasta ține de legalitatea actului administrativ emis.
În conformitate cu principiul transparenței administrației publice, consacrat de dispozițiile art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României, dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.
De forma scrisă, care pentru actul administrativ - act de autoritate - este o condiție ad validitatem, se leagă și alte condiții cum este și motivarea, orice act administrativ, fie normativ, fie individual, potrivit exigențelor Constituției trebuie să fie motivat.
În primele două aliniate ale art. 31 din Constituția României, se află unul din fundamentele constituționale nu numai al principiului transparenței administrației publice, dar și al principiului motivării actelor administrative, în acest sens fiind și dispozițiile art. 16 și art. 1 alin. 3 din Constituție ( așa cum se arată și în Tratatul de Drept Administrativ - vol.II - 4 -, pag. 54).
Dispozițiile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 251/2001, privind administrația publică locală, ce prevăd că schimbarea din funcția a viceprimarului se poate face de către Consiliul Local, prin hotărâre adoptată, cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție, cuprind doar condițiile în care se poate dispune schimbarea din funcție, dar actul administrativ individual cum este cazul hotărârii Consiliului Local al orașului, trebuie să cuprindă motivele avute în vedere la luarea măsurii.
Hotărârea nr. 153/18.12.2008 a Consiliului Local nu arată motivele pentru care se dispune revocarea din funcția de viceprimar a recurentului, motivarea actului administrativ ține de legalitatea actului și nu de oportunitatea actului și reprezintă o garanție împotriva arbitrarului și excesului de putere al autorității publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor în care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale, cum este cazul acestei hotărâri.
Nu este nicio justificare ca la eliberarea din funcție, decizia să fie motivată potrivit art.69 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleșilor locali, iar în cazul revocării din funcția de viceprimar aceasta să fie discreționară și nemotivată, din moment ce ambele măsuri produc același efect.
Dacă s-ar accepta teoria existenței unui act administrativ cu caracter individual, discreționar și nemotivat, ar însemna să se încalce atât principiul controlului jurisdicțional al actelor administrative ( excepțiile de la acest control fiind strict reglementate de art. 5 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ) dar și dreptul de acces la justiție și dreptul de apărare al persoanei vizate, contrar dispozițiilor art. 21 alin. 3 și art. 24 alin. 1 din Constituția României, contravenind și principiului general consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cum motivarea măsurii dispuse printr-un act administrativ individual ține de legalitatea actului administrativ, lipsa motivării măsurii de revocare din funcția de viceprimar dispusă prin hotărârea Consiliului Local nr. 153/18.12.2008, reprezintă o nelegalitate a actului administrativ și are drept consecință anularea actului emis, considerente pentru care Curtea, va admite recursul declarat de reclamant, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința atacată și pe fond va admite acțiunea formulată și va dispune anularea nr. 153/18.12.2008, reținând că, criticile aduse sentinței de recurent cu privire la respingerea cererii de suspendare a hotărârii sunt fondate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, însă dispunerea acestei măsuri nu se mai impune față de împrejurarea că se dispune anularea hotărârii Consiliului Local.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul - viceprimarul Orașului, domiciliat în,-, județ P, cod poștal -, împotriva sentinței nr.324 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, județ P, cod poștal - și în consecință:
Modifică în tot sentinței nr. 324 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II.
Pe fond, admite acțiunea și dispune anularea Hotărârii Consiliului Local al orașului nr. 153/18 decembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter persona
Nr. notificare 3120
Red. CE
Tehnored. CMF
4 ex./19.11.2009
dos.fond - - Tribunal
jud.fond -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
