Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1730/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1730
Ședința publică din data de 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU,prin reprezentanții săi legal, cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 601 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu intimatul - reclamant, domiciliat com., sat, Județ D, Cod poștal -, intimatul - pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în M, Cpt., nr. 6, Cod poștal -, Județ
Cererile de recurs fiind scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu B, intimatul reclamant, Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursurile promovate de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu B sunt scutite de plata taxei de timbru, motivate, acestea solicitând judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de contencios fiscal îndreptată împotriva unei decizii de impunere necontestate, devenită titlu executoriu și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea de contencios fiscal, înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3128/120/13.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 1636 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule cu reactualizarea sumei de la data plății până la achitarea efectivă a sumei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la achiziționarea autoturismului second-hand marca Volkswagen Passat, an fabricație 1994, serie carte auto H -, serie -, nr. identificare -, data primei înmatriculări 18 iulie 1994, a fost obligată să plătească o taxă de poluare pentru autovehicule în valoare de 1636 lei, care contravine reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România prin Tratatul CE semnat la 01.01.2007 care prevede că pentru autoturismele a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 01.01.2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă, taxa specială nu se mai datorează; de asemenea, apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 110 din Tratatul Uniunii Europene.
Reclamantul a învederat că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 992-997 și art. 1092 Cod civil, art. 25, 28, 90, 92 din CEDO, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, în ceea ce privește folosul nerealizat, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000.
Reclamantul a solicitat totodată cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei.
In temeiul art. 115 pr.civ. pârâta Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, arătând că taxa de poluare pentru autovehicule a fost prevăzută printr-un act normativ, respectiv OUG nr. 50/2008, iar Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 802/19.05.2009 respingând excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008, ceea ce face ca orice hotărâre de admitere a acestei acțiuni pronunțate de instanța de fond să fie nelegală.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat, la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de faptul că reclamantul a formulat o acțiune care nu este îndreptată împotriva unui act administrativ sau refuzului autorității de a soluționa o cerere justificată, solicitând în mod nelegal restituirea taxei de poluare, stabilită printr-o decizie de impunere neatacată.
A mai arătat pârâta că taxa de poluare achitată de reclamant nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin nr.OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința nr. 601 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admisacțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D- Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 1636 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală aferentă și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Dâmbovițaa constatat în esență că taxa de poluare achitată de reclamant contravine legislației comunitare, respectiv art. 90 din Tratat, creând discriminare între autoturismele second-hand, importate din țările, unde au fost deja înmatriculate și cele cumpărate din piața internă, judecătorul național având competența de a se pronunța asupra acestei situații și de a înlătura prevederile OUG nr. 50/2008 modificată, care contravin dispozițiilor comunitare, jurisprudența CJCE fiind constantă în acest sens.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Finanțelor Publice, și Administrația Fondului pentru Mediu.
Recurenta pârâtă DGFP Dac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că taxa de poluare a cărei restituire a solicitat-o intimatul reclamant s-a făcut venit la bugetul fondului de mediu, astfel încât restituirea acesteia reprezintă o obligație a Administrației Fondului pentru Mediu și nicidecum a celorlalte pârâte, obligate prin sentința recurată.
A mai învederat recurenta că taxa de poluare pentru autovehicule a fost prevăzută printr-un act normativ, ale cărui dispoziții puteau fi atacate pentru neconstituționalitate la Curtea Constituțională, însă intimatul reclamant nu a urmat această procedură, așa încât instanțele ordinare de judecată nu se pot pronunța asupra legalității acestei taxe.
Recurenta a susținut că potrivit art. 14 al. 2 din OG 50/2008 nu s-a operat vreo modificare sau completare a codului fiscal, deoarece taxa de poluare nu este o taxă fiscală, nu se face venit la bugetul general consolidat al statului, astfel încât nu pot fi puse în discuție dobânzile de 0,1% pe zi de întârziere, calculate la nivelul majorarilor de întârziere prevăzute de OG92/2003, legislația fiscală nefiind aplicabilă în speță.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recurenta pârâtă Administrației Fondului pentru Mediu a criticat la rândul său sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că taxa de poluare reglementată de G 50/2008 nu încalcă prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE, Comisia Europeană acceptând principiile ultimei formule de calcul a taxei de poluare auto propusă Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehiculele noi, pe o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, potrivit acestui criteriu apreciat de către Comisia Europeană ca fiind corespunzător Normelor Comunitare, procedura demarată de această instituție împotriva României fiind ridicată la 29.01.2009, considerându-se că modificarea OUG 50/2008 corespunde Normelor Comunitare.
A arătat recurenta că taxa pentru autoturismele noi, taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România și este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producție internă, import, sau achiziții comunitare, nici Curtea Europeană de Justiție a Comunităților Europene și nici Comisia Europeană neconsiderând vreodată că această taxă specială încalcă tratatele comunitare sau că nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării, ceea ce s-a realizat prin modificarea OUG50/2008.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv de prevederile art. 304/1 pr.civ. potrivit cărora, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând examina cauză sub toate aspectele, se constată următoarele:
La termenul de judecată din 9 decembrie 2009, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece taxa de poluare a fost stabilită prin decizia de calcul emisă de către Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice M, decizie pe care intimatul nu atacat-
Cum această excepție primează, Curtea a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată în baza art. 162 pr.civ. reținând următoarele:
Prin decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule emisă de Administrația Finanțelor Publice M s-a stabilit că, pentru autovehiculul Wolkswagen Passat an fabricație 1994, achiziționat de către intimatul reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene, serie carte auto H -, serie șasiu -, nr. identificare -, data primei înmatriculări fiind 18 iulie 1994, intimatul a achitat suma de 1636 lei cu titlu de taxă de poluare, la prima înmatriculare în România, conform chitanței seria - 4A nr - din 2.04.2009 - fila 7 dosar fond.
Această taxă de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 modificată, a fost calculată potrivit referatului întocmit sub nr. 13819/2.04.2009 de M, emițându-se în acest sens decizia de calcul a taxei de poluare nr. 13820/2.04.2009, care a stat la baza plății acestei taxe de către intimatul reclamant - fila 10 dosar fond.
Decizia de calcul a taxei de poluare este un act administrativ fiscal, care poate fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit disp. art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, așa cum de altfel s-a indicat în cuprinsul acestei decizii, comunicată intimatului reclamant.
Procedura specială de contestare este prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborat cu art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, decizia putând fi atacată cu plângere prealabilă, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar în situația în care persoana în cauză se consideră vătămată în drepturile sau interesele sale prin răspunsul primit la plângerea prealabilă, sau dacă nu a primit nici un răspuns, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru solicita anularea în
tot sau în parte a actului administrativ și repararea pagubei cauzate, în termenul prev. de art. 2 lit h, din Legea nr. 554/2004, potrivit art. 8 din lege.
In speță, intimatul reclamant nu a atacat decizia de calcul, cu plângere prealabilă și apoi cu acțiune, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, astfel aceasta a dobândit caracter de titlu executoriu, a cărui valabilitate nu mai poate fi pusă în discuție pe o altă cale, decât cea specială, reglementată de lege, așa cum s-a arătat anterior.
Astfel fiind, Curtea apreciază ca întemeiată excepția de inadmisibilitate invocată la fond de către Administrația Fondului pentru Mediu, ridicată din oficiu în recurs de către instanță, urmând să admită recursurile celor două pârâte, în temeiul disp. art. 312 al. 1 și 2 civ. să modifice în tot sentința recurată și să admită excepția de inadmisibilitate și să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, prin reprezentanții săi legal, cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 601 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu intimatul - reclamant, domiciliat com., sat, Județ D, Cod poștal -, intimatul - pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în M, Cpt., nr. 6, Cod poștal -, Județ D și în consecință;
Modifică în tot sentința recurată, admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /DD
f- Tribunalul Dâmbovița
7 ex/11.12.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
