Anulare act administrativ fiscal. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 177/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au fost pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, împotriva sentinței civile nr. 497 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, precum și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată că în cauză au fost promovate două recursuri de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, ambele recursuri declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că atât recurentele-pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, precum și intimatul-reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
A:
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 497/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, s-a dispus anularea actelor administrativ fiscale nr. 109/03.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice B și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului taxa de poluare de 7.140 lei, cu dobânda legală la data plății.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achitat suma de 7140 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicul, ca urmare a achiziționării în cursul lunii iulie 2008, a unui autoturism second-hand marca Golf 4.
Potrivit nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoria M(1), M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în regulamentul privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece a OUG intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1) rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul a utilizat interpretarea teleologică (după scop). În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea nr.OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x-536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitatea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa de poluare, al cărui scop este, în principiu corect - poluatorul plătește - să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Potrivit nr.OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin nr.OUG 218/2008 privind modificarea nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale UE în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor nr.OUG 50/2008. Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara UE și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008.
Rezultă că pentru autovehiculul second-hand în cauză, care face parte din categoria M1 și are norma de poluare Euro 2, reclamantul ar datora taxa de poluare indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008, prima înmatriculare în România.
Art. 90 par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a nr.OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța de fond a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
1. Recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bac riticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
- nu a fost introdusă în cauză Administrația Fondului pentru Mediu, deși se impunea acest lucru în temeiul art. 1 din nr.OUG 50/2008, care stipulează că taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu;
- taxa de poluare achitată de intimat a fost legal percepută, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 50/2008, act normativ care nu încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind respectate cerințele art. 25 și 28 din Tratat.
2. Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bai nvocat, în recursul său, următoarele aspecte:
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii Direcției Generale a Finanțelor Publice de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu;
- în raport de decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale, instanțele judecătorești nu au competența de a institui, modifica sau abroga norme juridice, ori în nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă se menționează că proiectul de norme metodologice privind taxa de poluare transmis Comisiei (în forma aprobată ulterior de Guvern) cuprinde prevederi conforme cu criteriile europene.
Ca urmare, consideră recurenta, reclamantul datorează taxa de poluare impusă potrivit nr.OUG 50/2008, astfel că se impune admiterea recursului promovat.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a arătat că el a achitat taxa de poluare la Administrația Finanțelor Publice B, iar adresa prin care i se refuză restituirea taxei este emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, astfel că nu se impunea introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, invocând - în acest sens - dispozițiile nr.HG 686/2008, privind Normele metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008; mai mult, solicită a se avea în vedere că Direcția Generală a Finanțelor Publice nu a formulat o cerere de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, așa cum susține în recurs. Pe fondul cauzei, intimatul-reclamant susține că taxa de poluare, impusă prin nr.OUG 50/2008 contravine art. 90 din Tratatul, iar prima instanță a înlăturat, în mod corect, normele din legislația internă ce contravin dreptului comunitar.
Curtea, analizând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate de ambele recurente (întrucât acestea vizează aceleași aspecte) și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
În ce privește necitarea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, curtea constată că instanța de fond a stabilit corect cadrul procesual, cu respectarea principiului disponibilității, ținând seama de părțile indicate de reclamant prin acțiune și de calitatea acestora de emitente a actelor contestate în cauză.
Nici una din pârâtele de la fond nu a depus la dosar întâmpinare și nu a solicitat introducerea în cauză a altei persoane (posibilitate prevăzută de art. 60 sau 64 Cod procedură civilă, dar care trebuia valorificată în conformitate cu normele procedurale).În condițiile în care la instanța de fond nu s-a pus în discuție completarea cadrului procesual în sensul arătat de recurente, examinarea acestei chestiuni în recurs ar încălca dispozițiile art.316 raportat la art. 294 alin (1) proc. civ.
Ca urmare, susținerile ambelor recurente, sub acest aspect, sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.
În ceea ce privește fondul cauzei, din perspectiva legalității taxei de poluare impuse intimatului-reclamant, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din nr.OUG 50/2008 (act normativ în vigoare începând cu 1.07.2008), "prezenta ordonanță stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, devenită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului". Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din G nr. 50/2008:
cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 9.
Intimatul-reclamant susține că dispozițiile nr.OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004), Eas tabilit căobiectivulreglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Recurentele-pârâte au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG50/2008.
Intimatul -reclamant a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Curtea constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, de la 01 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederiletratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul. Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea Ia îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei Ia Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia pronunțată încauza Costa/Enel(1964), CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală si specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
- mult, prin acea decizie a fost definită relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, încauza Simmenthal (1976), E a stabilit căjudecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Problema care este supusă dezbaterii este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamant.
Cu privire lanatura taxei de poluareE s-a pronunțat la data de 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și, în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că a apreciat, cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005,că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu esterelevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență, între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză (în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par. l din Tratatul trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută, cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Așa cum rezultă din cuprinsul G nr. 50/2008, spre deosebire de actul normativ, actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din Tratatul
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență).
Pe de altă parte așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național ".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de E cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de G nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Față de considerentele expuse, curtea constată că soluția instanței de fond, de admitere a acțiunii, este nelegală și netemeinică, motivele recursurilor fiind întemeiate.
Pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, curtea va admite recursurile de față, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că, va respinge acțiunea reclamantului, de restituire a taxei de poluare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 497 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în B, str. -. 29,. A,. 7, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red. -
Red. - - 01.03.2010
Tehnored. D - ex. 6
01 martie 2010
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
