Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 175/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 175/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ N împotriva sentinței civile nr. 287 CA din 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, precum și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că atât recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică N, cât și intimata-reclamantă au solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare pe excepția tardivității recursului invocată de către instanță la termenul anterior.
A:
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 287/CA din 1.10.2009 Tribunalul Neamța hotărât următoarele:
- a admis cererea de suspendare a executării Dispoziției de imputare nr. 141 din 24.04.2009 emisă de Direcția de Sănătate Publică N, cerere formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică N;
- a dispus suspendarea executării Dispoziției nr. 141 din 24.04.2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei;
- a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică și, în consecință: a anulat Dispoziția de imputare nr. 141 din 24.04.2009 emisă de pârâtă și a dispus restituirea sumelor reținute reclamantei în baza dispoziției anulate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta, în calitate de medic în cadrul Direcției de Sănătate Publică Nae fectuat serviciul de gardă (de permanență) în perioada 01.01.2009-31.03.2009, iar pentru serviciul astfel prestat a primit suma de 1734 lei. Constatând, ulterior, lipsa finanțării de la buget cu sume destinate plății cu ora, autoritatea publică pârâtă a procedat la recuperarea sumelor plătite. Motivat de refuzul reclamantei de a accepta restituirea sumei, autoritatea publică pârâtă a emis decizia de imputare atacată în cauză.
Temeiul juridic invocat de pârâtă al art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999 nu este aplicabil în cauză. În acest sens, ceea ce se constată este neîntrunirea condițiilor legale pentru angajarea răspunderii civile în baza art. 84 din Legea nr. 188/1999. Ceea ce lipsește este tocmai vinovăția funcționarului public. Nu se constată existența unor pagube produse cu vinovăție. Nu constată sume încasate necuvenit de reclamantă. Faptul că autoritatea publică nu dispunea de suma acordată, în lipsa alocării acestei sume de la buget nu echivalează cu aceea că această sumă nu i s-ar cuveni reclamantei pentru munca prestată. De asemenea, nu se invocă existența unor daune plătite de autoritatea publică în calitate de comitent al reclamantei prepuse. Se constată existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, în sensul existenței unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității Dispoziției de.
De asemenea, prin diminuarea veniturilor, reclamanta este expusă unui prejudiciu material viitor și previzibil, fiind îndeplinită condiția necesității prevenirii unei pagube iminente în sensul art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004.
Nu poate fi reținută culpa reclamantei drept cauză a plății sumei care i-a fost acordată. Suma reprezintă contravaloarea muncii prestate în exercitarea atribuțiilor de serviciu ce decurg din art. 28 din Ordinul nr. 870 din 01.07.2004 al Ministerului Sănătății. Faptul că Ministerul Sănătății nu a alocat de la buget sume cu destinația plății serviciului de permanență nu echivalează cu lipsa obligației de plată a acestui serviciu. Nu se constată compensarea activității de permanență a medicului cu timp liber corespunzător conform art. 28 alin. 5 din Ordinul nr. 870/01.07.2004 al Ministerului Sănătății, astfel încât, chiar în absența alocării sumelor datorate, obligația de plată subzistă. sumelor este imputabilă Ministerului Sănătății și nu exonerează autoritatea publică pârâtă de obligațiile ce decurg din raporturile de serviciu și din prevederile legale în vigoare. Existența unei limite maxime a sumelor aprobate la partea de cheltuieli conform prevederilor Legii nr. 500/2002 - legea finanțelor publice, nu poate fi reținută de instanță drept temei al neplății drepturilor bănești.
Împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția de Sănătate Publică a formulat prezentulrecursîn motivarea căruia a susținut următoarele:
Decizia de imputare nr. 141/24.04.2009 a fost emisă ca urmare a faptului că, în luna martie 2009, când Ministerul Sănătății i-a comunicat fila de buget pentru anul 2009, constatat că la capitolul,plata cu ora" bugetul era de 0 lei, iar până la acea dată se făcuseră plăți în plus de 16.416 lei. Prin plata acestor gărzi a încălcat art. 4 din Legea nr. 500/2002 și, de aceea, a procedat la recuperarea sumelor acordate în plus, tocmai pentru a se putea încadra în bugetul aprobat de Ministerul Sănătății.
La termenul din 14.01.2010, din oficiu, curtea de apel a pus în discuțieexcepția tardivitățiiși a dispus citarea părților cu mențiunea de a formula concluzii cu privire la această excepție.
Prin cererea depusă pentru termenul de astăzi, recurenta a susținut că recursul pe care l-a promovat este în termen în raport de data la care i-a fost comunicată hotărârea recurată: 4.11.2009.
Din dovezile de comunicare a hotărârii recurate rezultă că recurentei i-a fost făcută o primă comunicare la data de 5.10.2009 (fila 16). Întrucât această comunicare nu cuprinde identificarea actului comunicat - fiind nulă potrivit art. 100 alin. 3, pentru lipsa mențiunii de la pct. 5 al alin. 1 din Codul d e procedură civilă - tribunalul a făcut o nouă comunicare recurentei, la data de 16.10.2009 (fila 19). Comunicarea de care se prevalează recurenta este oat reia, făcută prin fax la data de 4.11.2009. Însă, nu există nicio cauză de nulitate a comunicării făcute prin poștă la data de 16.10.2009, așa încât această comunicare va fi avută în stabilirea momentului de la care se va calcula termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Termenul care a început să curgă la data de 16.10.2009 s-a sfârșit la data de 26.10.2009. Prin urmare, recursul depus de pârâtă la Tribunalul Neamț, la data de 12.11.2009 este tardiv urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ N, cu sediul în P N,-, județul N, împotriva sentinței civile nr. 287 CA din 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în P N,-, -. 3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. - - 23.02.2010
- ex. 4
24 februarie 2010
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
