Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1779/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1779
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea nr. 202 împotriva sentinței nr. 614 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind recurenta.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 19.11.2008 sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 a solicitat anularea deciziei nr. 2106/2008 emisă de aceasta.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, în primul rând, a solicitat Comisiei Județene de Aplicarea Legii nr. 290/2003 acordarea de despăgubiri pentru bunurile deținute înainte de refugiu în localitatea, de către autorii și, părinții reclamantului, cerere ce a fost respinsă pe motivul că acesta nu a făcut dovada refugiului autorilor moștenirii prin copie certificată a unor înscrisuri.
În al doilea rând, a înaintat Boc ontestație împotriva hotărârii nr. 268/2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, în susținerea căreia a depus declarații, acte de naștere din comuna, acte de identitate ale părinților, etc. contestație ce i-a fost respinsă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 290 / 2003.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată la termenul din 11.12.2008, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada refugiului și a proprietății bunurilor potrivit prevederilor legale.
Prin sentința nr. 614/2.04.2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal admis acțiunea, a anulat decizia contestată și a dispus să se acorde reclamantului măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003 pentru bunurile pe care le- deținut autorul său în localitatea.
S- reținut că prin decizia nr. 2.106/2007 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a fost respinsă contestația formulată de reclamanta, în calitate de moștenitor a defuncților și, împotriva Hotărârii nr. 268/ 2004 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu motivarea că nu a făcut dovada legală a refugiului și a bunurilor pentru care s-au solicitat despăgubiri.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.
După cum se stipulează în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, care se coroborează cu art. 2 alin. 4 din nr.HG 1290/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cererile prin care se solicită acordarea de despăgubiri sau compensații trebuie să fie însoțite de acte doveditoare certificate de autorități.
Potrivit adeverinței traduse de la Arhivele de Stat ale Regiunii, nu există date privind bunurile autorilor reclamantului.
Instanța a apreciat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 2 alin. 4 din nr.HG 1290/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, conform cărora n situația imposibilității dovedite de a procura acte doveditoare, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate, declarații ce au fost depuse de reclamant, find făcută dovada susținerilor sale.
Împotriva acestei sentințe declarat recus pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, arătând că, în ceea ce privește dovada proprietății, având în vedere prevederile art. 2 alin. (5) din HG nr. 1120/2006, pe lângă corespondența purtată cu Arhivele din, intimatul trebuia să facă dovada că s- adresat cu o cerere Primăriei comunei, locul unde se află bunurile pentru care s-au solicitat despăgubiri.
Cu privire la refugiul autorilor susține recurenta că nu sunt suficiente declarațiile martorilor și actele de stare civilă ale acestora. Actele de stare civilă prin care se indică locul de naștere al autorilor pe teritoriul, de Nord sau, precum și decesul acestora pe teritoriul României, nu sunt suficiente în dovedirea refugiului. Actele de stare civilă sunt înscrisutri doveditoare ale stării civile, în sensul de atribut de identificare al persoanei fizice. Pe de altă parte, atât nașterea, cât și moartea sunt evenimente în condițiile legii civile și nu acte juridice. Ele se produc independent de voița omului și nu sunt în măsură a produce ale efecte juridice decât cele atribuite în mod expres de legea civilă.
De asemenea "Biletul de Identitate" prin care se face dovada refugiului unchiului reclamantului, nu poate fi luat în considerare și ca o dovadă refugiului autorilor.
În condițiile prevederilor art. 2 alin. (5) din HG 1120/2006 era necesar ca intimatul să inițieze o corespondență cu primăria localității unde s-au refugiat inițial autorii și cu Direcția Județeană a Arhivelor Statului din județul în care se află localitatea unde s-au refugiat inițial.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă, este nefondat.
Astfel, este de observat că pentru a face dovada atât refugiului cât și a bunurilor proprietatea autorilor și, reclamantul s- adresat Autorității de stat care deține arhivele Regiunii, primind răspuns în sensul că nu există date privind bunurile autorilor arătați mai sus.
Ori, în situația în care reclamantul a inițiat demersuri în vederea procurării de acte doveditoare ale pretențiilor sale, însă aceste acte nu au fost identificate de autoritățile urainene, în mod corect Tribunalul stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 4 din HG nr. 1290/2006, privind adminibilitatea probei cu martori.
În aceste condiții, cum declarațiile martorilor, date în formă autentică, confirmă susținerile reclamantului în ceea ce privește refugiul autorilor și, precum și deținerea în proprietate, anterior refugiului, a bunurilor indicate de reclamant, Curtea, în baza art. 312 Cod pr. Civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pâtrâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea nr. 202 împotriva sentinței nr. 614 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru jud. aflat în delegație
semnează vicepreședintele instanței
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/10.11.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Hîncu Cezar
