Obligația de a face. Decizia 1784/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - oblig. de a face -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1784
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în com., jud. S, împotriva încheierii din 5 iunie 2009 și sentinței nr. 1142 din 10 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind reclamantul recurent, intervenienții în nume propriu -intimati, G, pârâtele intimate Primăria comunei - prin primar și Primăria comunei - prin primar.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamantul recurent a depus la dosar chitanța nr. - din 26.10.2009 în valoare de 2 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, cu care a făcut dovada timbrării recursului precum și concluzii scrise.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Recurentul arătat că în mod greșit instanța de fond respins excepția de neconstituționalitate invocată, întrucât respectat Legea nr. 47/1992, solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale.
Cu privire la recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de tribunal, a solicitat admiterea acestuia pentru motivele invocate prin cererea de recurs cât și în concluziile scrise pe care le-a depus la dosar, arătând din prin procesul verbal din 3 martie 1921, rezultă că locuitorii satului au fost puși în proprietate și nu primăria, că instanța de fond nu a ținut cont de prev. art. 21, art. 16 din Constituția României și de art. 1 al. 1 din Legea 554/004 privind contenciosul administrativ.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 25.02.2009, sub nr-, astfel cum a fost completată, reclamanții și au chemat în judecată pârâtele Primăria Vf., jud. B și Primăria comunei, județul S, solicitând obligarea prim pârâtei la retrocedarea către secund pârâtă a suprafeței de 36,88 ha în tarlaua - peste, urmând ca aceasta să fie de asemenea obligată să reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 95 ha pășune cetățenilor din satul, comuna, jud.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că cetățenii din satul, comuna, au folosit această suprafață, de 36,88 ha, din anul 1921, pe același amplasament din tarlaua - peste, până în anul 1968.
Din anul 1968 până în anul 1992 întreaga suprafață de pășune, de 95,72 ha, aferentă cetățenilor din satul, în care erau cuprinse și cele 36,88 ha, a fost repartizată și folosită pe alte amplasamente de pe teritoriul satului.
Suprafața solicitată face parte din trupul de pășune care, urmare a "Convenției pentru transmiterea pășunii comunale în folosință fără termen, în mod gratuit, la.", în baza Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 629/1963, poartă denumirea de trupul Vf. -, având o suprafață totală de 58 ha. Cu această din urmă suprafață au fost împroprietăriți cetățenii satului în anul 1921.
Prim pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților, arătând că cele solicitate de reclamanți fac obiectul Legii nr. 18/1991, iar suprafața de teren revendicată nu se regăsește în proprietatea privată sau publică a Consiliului Local Vf., jud.
Întreaga suprafață de teren agricol solicitată de reclamanți, cât și cea solicitată de mai mulți cetățeni din comuna, jud. S, în total 350 ha, ce se află pe raza administrativă a comunei Vf., este inventariată la Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și cea județeană - B, la această dată nefiind liberă din punct de vedere juridic, deoarece a fost atribuită legal, cu titlu de proprietate, cetățenilor în drept, fiind respectate prevederile Legii nr. 18/1991.
A mai precizează pârâta că suprafețele solicitate au devenit proprietatea cetățenilor din comuna Vf. după reorganizarea teritoriului în anul 1968 așa după cum recunosc și reclamanții, în urma schimburilor de teren efectuate între comune și județe.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 7 mai 2009 reclamanții au invocat și excepția de neconstituționalitate disp. art. 11 al. 3 și art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, Tribunalul Suceava, prin încheierea din 5 iunie 2009, respingând ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, cu motivarea că dispozițiile din Legea nr. 18/1991 căror neconstituționalitate se invocă nu au relevanță pentru soluționarea prezentului litigiu.
La termenul de judecată din data de 5 iunie 2009, Tribunalul Suceavaa invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, iar prin sentința nr. 1142 din 10 iunie 2009, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se stipulează în cuprinsul art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ că e poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În ce privește stabilirea dreptului de proprietate prin constituire sau reconstituire, se prevede o procedură specială în Legea nr. 18/1991, pe care au posibilitatea de aou rma persoanele interesate, fiind inadmisibilă o cerere formulată în acest sens pe calea contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, cererea este inadmisibilă și din perspectiva faptului că reclamanții deduc judecății raporturi juridice care se leagă între două autorități publice și respectiv între o autoritate publică și terțe persoane fizice, raporturi în care nu sunt părți.
Împotriva încheierii din 5 iunie 2009 cât și a sentinței 1142/10 iunie 2009, au declarat recurs reclamanții și.
În motivarea recursului s-a invocat - cât privește încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepție de neconstituționalitate a disp art. 11 al. 3 și art. 14 al. 2- Legea 18/1991, s-au reiterat aspecte prezentate în fața instanței de fond, criticându-se refuzul sesizării.
Cât privește sentința nr. 1142/ 10 iunie 2009 a Tribunalului Suceava prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților prin care se solicită obligarea pârâtei - Primăria la retrocedarea către secund pârâta Primăria comunei a suprafeței de 36,88 ha islaz, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, s-au adus motive ce pot fi încadrate într-o critică în fapt coroborat cu înscrisuri apreciate ca doveditoare.
Examinând recursurile sub raport de motivele invocate, Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, textele de lege contestate se regăsesc în legea specială fondului funciar - Legea 18/91, ori litigiul de față este unul de contencios administrativ, deci având o altă arie de analiză, astfel încât, în mod corect Tribunalul Suceavaa apreciat că textele contestate nu au legătură cu cauza.
Cât privește soluția pronunțată în sentința contestată, Curtea apreciază că motivele invocate în cerere și în recurs, argumentele aduse, nu pot fi analizate pe calea unei acțiuni în contencios administrativ, neputându-se încadra în dispozițiile art. 8- Legea nr. 554/2004 contenciosului administrativ.
Astfel, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind inadmisibilă.
În aceste condiții, cum motivele celor 2 recursuri nu apar ca întemeiate, Curtea în temeiul disp. art. 312 Cod pr. civilă, le va respinge ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții și, ambii domiciliați în com., jud. S, împotriva încheierii din 5 iunie 2009 și sentinței nr. 1142 din 10 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud..
Tehnored.
Ex. 2/17.11.209.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Hîncu Cezar
