Anulare act administrativ fiscal. Sentința 190/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 190
Ședința Publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - România SRL A împotriva pârâtelor Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu handicap, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă consilier juridic, pentru pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la doar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și întâmpinare, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantului reclamantei.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a reclamantei, extras de pe site-ul Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ cu privire la soluțiile pronunțat cu privire la excepțiile de nelegalitate.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului acțiunii.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, arătând că ordinul atacat a fost emis nelegal, fiind încălcat principiul constituțional ce prevede supremația legii, că ordinul în executarea unui act normativ nu poate extinde cadrul legal al actului, că re rolul Curți de APEL TIMIȘOARA se află o acțiunea ce are ca obiect suspendarea și anularea actelor fiscale de impunere încheiate de pârâtă în temeiul actului atacat în prezenta cauză.
Reprezentanta pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B solicită respingerea acțiunii, respingerea primului capăt de cerere ca neîntemeiat, întrucât actul atacat nu mai este în vigoare și respingerea celui de al doilea capăt de cerere ca fiind lipsit de obiect capătului de cerere.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune reclamanta - România SRL Aac hemat în judecată a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se anuleze în totalitate Instrucțiunea nr.1008 din 20 mai 2003, ca fiind nelegală, întrucât a fost emisă de o autoritate a administrației publice centrale de specialitate, care nu are abilitatea legală de a emite instrucțiuni, iar în subsidiar, anularea în parte a Instrucțiunii nr.1008 din 20 mai 2003 ca fiind nelegală în ceea ce privește art. 5 alin. 1, prin care se stabilește în sarcina persoanelor juridice obligația de a face dovada efectuării solicitării privind repartizarea persoanelor cu handicap prin răspuns scris al Agenției pentru Ocuparea forței de muncă.
În motivare se arată că, societatea a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 219 din 20.-11 2006, respectiv a Deciziei nr. 48 din 29.06.2007, ambele emise de C, acte administrative prin care organul fiscal stabilirea în sarcina societății obligații bugetare accesorii corespunzătoare perioadei iunie 2003- decembrie 2005, reprezentând majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere aferente valorii contribuțiilor pentru protecția persoanelor cu handicap corespunzătoare perioadei mai 2003-iunie 2005, în valoare totală de 393.641 Ron ca urmare a neplății la termen a contribuțiilor pentru protecția persoanelor cu handicap prevăzute de OUG nr. 102/1999 privind protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
S-a evidențiat evidențiază faptul că, în perioada mai 2003- iunie 2005, societatea a înaintat trimestrial Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă(AOFM) cereri pentru repartizarea persoanelor cu handicap, respectând întocmai prevederile art. 43 din OUG nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
Reclamanta a mai considerat că Instrucțiunea nr.1008 din 20 mai 2003 este nelegală pentru că a fost emisă de o instituție care nu are abilitatea de a emite acte normative. Potrivit art. 5 alin. 1 din Instrucțiunea nr.1008 din 20 mai 2003, solicitarea privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă se dovedește prin răspunsul scris al AOFM.
Prin întâmpinare, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, respectiv atât a capătului de cerere având ca obiect anularea în totalitate a Instrucțiunilor nr. 1008/2003 cât și capătul de cerere având ca obiect anularea dispozițiilor art. 5 alin. 1 din instrucțiunile menționate, arătând că, dispozițiile Instrucțiunilor nr- emise de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Autoritatea Națională pentru Peroane cu Handicap nu reglementează modificarea și completarea ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/1999, aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 519/2002, ci modalitatea de aplicare a prevederilor art. 43 alin. 2 din această ordonanță de urgență.
Pe cale de consecință,prevederile art. 56 din legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,invocate de reclamantă, nu sunt incidente în cauză.
Se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege și faptul de a nu se răspunde petiționarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective,dacă prin lege nu se prevede un alt termen.
Prin sentința civilă nr. 156/4.07.2008 pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca inadmisibilă acțiunea cu motivarea că Instrucțiunile nr. 1008/220 din 20 mai 2003 reglementau modul de aplicare a art. 43 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999, act normativ care a fost abrogat prin art. 102 din Legea nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006.
În condițiile în care textul a cărui aplicare o reglementează a fost abrogat - respectiv 43 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 - instanța constată că au fost abrogate implicit și Instrucțiunile nr. 1008/220 din 20 mai 2003, privind aplicarea art. 43 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999.
La data înregistrării prezentei acțiuni - 14.04.2008 - actul normativ a cărui anulare a solicitat-o reclamanta nu mai era în vigoare.
În aceste condiții, prima instanță a reținut imposibilitatea anulării unui act juridic administrativ care nu mai produce efecte juridice la data formulării cererii de anulare, eventuala admitere a acestei cereri fiind lipsită, la rândul său, de orice efect.
Prima instanță nu a acceptat argumentul reclamantei, care a arătat că art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 permite atacarea actelor administrative normative oricând.
Conform art. 11 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând".
Aceste text reglementează prescripția dreptului de a solicita anularea unui act administrativ normativ, referindu-se exclusiv la actele normative în vigoare, apte să producă efecte juridice, iar nu și la actele normative ieșite din vigoare, care și-au epuizat efectele.
Astfel prima instanță a admis admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, și a respins acțiunea formulată de reclamanta "- România", având ca obiect anularea Instrucțiunii nr. 1008/20.05.2003.
Prin decizia civilă nr. 583/4.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei formulat în cauză, a casat sentința nr. 156/2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea că potrivit art. 11 al. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: " ordonanțele sau dispozițiile unei ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ, care se consideră fi nelegale pot fi atacate oricând".
Având în vedere aceste prevederi, precum și cele ale art. 29 al.1 și 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în cazul ordonanțelor de guvern se pune problema inadmisibilității excepției de neconstituționalitate pe motiv că la data invocării excepției ordonanța sau dispoziția din ordonanța respectivă nu se mai află în vigoare, această condiție nu era prevăzută și pentru actele administrative cu caracter normativ.
În cadrul enumerării condițiilor de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, nici legea contenciosului administrativ, nicio teoria dreptului administrativ nu menționează condiția ca actul normativ să fie în vigoare, din moment ce toate celelalte condiții de admisibilitate, generale sau speciale inclusiv interesul acțiunii sunt îndeplinite.
Recurenta reclamantă a argumentat că normele atacate au continuat să-și producă efectele juridice și după abrogarea lor în sensul că au determinat încheierea unor acte administrativ-fiscale prin care s-a stabilit obligații fiscale pentru perioada iunie 2003-decembrie 2005, iar aceste acte administrativ fiscale au fost contestate în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Arad, existând astfel interesul atacării Instrucțiunilor nr. 1008/220 din 20.05.2003, care au sta la baza emiterii obligațiilor fiscale.
Înalta Curte de Casație și Justiție pentru aceste considerente a constatat că recursul este întemeiat, iar în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, l-a admis, a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a continua judecata pe fondul cauzei.
Cauza s-a înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Examinând acțiunea pe fond cu referire la art. 11 al.4 din Legea nr. 554/2004 se respinge ca fiind lipsită de obiect pentru că:
Prin acțiunea reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap anularea în totalitate a Instrucțiunilor nr. 1008/20.05.2003 privind aplicarea art. 43 al.2 din OUG nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, emisă de și, ca fiind nelegală, întrucât a fost emisă de o autoritate a administrației publice centrale de specialitate -, care nu are abilitarea legală de a emite instrucțiuni și în subsidiar a cerut să se anuleze în parte aceeași instrucțiune, în ceea ce privește prevederile art. 5 al.1 prin care se stabilește în sarcina persoanelor juridice obligația de a face dovada efectuării solicitării privind repartizarea de persoane cu handicap prin răspunsul scris al Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Instrucțiunea nr- a fost emisă de pârâtele și în vederea organizării executări dispozițiilor art. 43 al.2 din OUG nr. 102/1999 modificată privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, și a fost publicată în Monitorul Oficial al României 364/2003.
Prin dispozițiile art. 5 al.1 din instrucțiuni s-a prevăzut că solicitarea privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă se dovedește prin răspunsul scris al Agenției pentru Ocuparea forței de Muncă județene, respectiv a municipiului
Deci Instrucțiunea nr- atacată în cauză a avut caracter normativ, stabilind reguli concrete cu caracter general, pentru aplicarea art. 43 al.2 din OUG nr. 102/1999 modificată.
OUG nr.102/1999 modificată a fost abrogată prin art. 102 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap publicată în Monitorul Oficial nr. 1006/18.12.2006.
Consecința abrogării OUG nr. 102/1999 modificată o constituie abrogarea și a Instrucțiunilor nr- emise de pârâte.
Abrogare, ca măsură de tehnică legislativă, are ca efect constatarea inexistenței, din punct de vedere juridic, a unui act normativ, adică lipsirea acestuia de orice efecte juridice.
Deci la data de 18.12.2006, când s-a publicat în Monitorul Oficial Legea nr. 448/2006, prin care s-a abrogat OUG nr. 102/1999 modificată, Instrucțiunea nr- emisă de pârâte a devenit inexistentă.
Cum acțiunea de față s-a introdus la data de 14.04.2008, la Curtea de APEL TIMIȘOARA, aceasta a avut ca obiect un act administrativ normativ inexistent.
Potrivit art. 1 al.1 sau art. 11 al.4 din Legea nr. 554/2004, ce constituie temeiul juridic al acțiunii de față, poate face obiectul acestei acțiuni în contencios administrativ, potrivit art. 2 al.1 lit. c din această lege, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Deci, este de esența actului administrativ ca acesta să producă efecte juridice, adică să fie de a naște, modifica sau stinge raporturi juridice, pentru a constitui obiect al acțiunii în contencios administrativ, indiferent de ipotezele reglementate de art. 8 sau 11 din Legea nr. 554/2004.
Cum Instrucțiunea nr- emisă de pârâtă a fost inexistentă din punct de vedere juridic prin abrogare, începând cu 18.12.2006, acțiunea se respinge ca lipsită de obiect.
Este irelevantă în prezenta cauză, împrejurarea că în dosarul nr- al Tribunalului Arad, reclamanta a contestat impuneri cu caracter fiscal stabilite de, pentru perioada iunie 2003-decembrie 2005, în temeiul Instrucțiunii nr-, atâta timp, cât prezenta acțiune în temeiul art. 11 al.4 din Legea nr. 554/2004 s-a introdus împotriva unui act normativ abrogat.
Instanța mai constată că reclamanta își poate valorifica dreptul vătămat prin impunere, în sensul art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004, în cadrul acțiuni din dosarul Tribunalului Arad prin invocarea nelegalității Instrucțiuni nr-, știut fiind că verificarea legalității unei impuneri cu caracter fiscal se realizează prin raportare la temeiul juridic în baza căreia aceasta a fost stabilită prin actul de impunere, indiferent dacă la data introducerii acțiunii acest temei de drept mai este sau nu în vigoare.
În consecință pentru considerentele expuse acțiunea se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca lipsită de obiect acțiunea formulată de reclamanta - România SRL A în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 10.VI.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - - România SRL
- pârâtei - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
- pârâtei - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.
Red.- 16.06.2009/
Tehnored. / 29.06.2009/ 5 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
