Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 887/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.887
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.415/9.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tad epus întâmpinare în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 11 decembrie 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T solicitând obligarea pârâtei să îi plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de câte 25% din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la zi, precum și obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că are calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T și în această calitate avea dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâta nici după această data nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamantul consideră că este îndreptățit la plata lor, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Prin înscrisul depus la data de 17 februarie 2009 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă și a Autorității Naționale a Vămilor.
Prin sentința civilă nr.415/9.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad a respins acțiunea reclamantului reținând următoarele:
Reclamantul este funcționar public în cadrul Biroului Vamal A și a formulat prezenta acțiune întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.31 a Legii nr.188/1999, reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Se poate trage însă concluzia, din interpretarea aliniatului 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999, care dispune că salarizarea funcționarilor publice se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, că acordarea celor două suplimente, condițiile de acordare și cuantificarea lor trebuie reglementate fie prin lege sau printr-un act normativ cu forță juridică de lege, fie de Guvernul României, și că instanța judecătoreasă nu se poate substitui puterii legislative pentru a stabili cuantumul acestor suplimente.
Deși reclamantul solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate de reclamant, instanța a respins acțiunea, ca fiind lipsită de temei legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, că drepturile solicitate sunt prevăzute de lege, impunându-se a fi respectate ca atare de către angajator, în deplină concordanță cu dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
În susținerea recursului, reclamantul invocă de asemenea practica judiciară în materie.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul, având calitatea de funcționar public, este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat. Corectă este și reținerea atributului exclusiv al legiuitorului ori al administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999,
Cu toate acestea, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor reclamantului și obligația administrației de a stabili cuantumul celor două suplimente, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamantului nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, și care în cadrul fiecărei anexe prevede că personalul menționat beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rămân însă pertinente observațiile primei instanțe potrivit cărora este atributul exclusiv al administrației sau a legiuitorului de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă sau legislativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterilor menționate, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr.820/2008, necompetența instanțelor de judecată de a înlocui dispozițiile legale cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art.147 din Constituția României, de la data de 16.07.2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial. În același sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.1325/04.12.2008, care de această dată se referă la întreg conținutul actului normativ ce reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamant sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acestuia și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și obligării pârâtei la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu aprilie 2004, și până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Totodată, recunoscând drepturile menționate, ca o consecință a acestei recunoașteri, Curtea va obliga pârâta la înscrierea acestora în carnetul de muncă al reclamantului, respingând în rest acțiunea, în sensul că nu va fi individualizat procentul în care drepturi solicitate vor fi acordate.
Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.415/9.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate T și
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtele la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu luna 01.04.2004 și până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâtele la efectuarea cuvenitelor mențiuni în Carnetul de muncă al reclamantului.
Respinge acțiunea în ce privește procentul de 25% din salariul de bază.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./06.07.2009
Tehnored./09.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător G
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
