Obligația de a face. Sentința 188/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 188
Ședința Publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Management Resurse Umane, având ca obiect obligație daf ace.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul arată că susține în continuare excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 18 al.5 lit. a din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 300/2004.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocate de reclamant conform art. 4 al.1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a răspunde la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, arătând că punctul său de vedere este cuprins în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
La solicitarea instanței, reclamantul arată că atât adresa nr. 11861/8.12.2005 a Inspectoratul General al Poliției Române Direcția Management Resurse Umane cât și adresa nr. -/23.06.2006 fac obiectul acțiunii.
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, conform concluziilor scrise depuse la dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA și admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 18 al.5 lit. a din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 300/2004.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Managementul Resurse Umane solicitând obligarea acestuia de a-i recunoaște dreptul de a participa la concursurile pentru încadrare în structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În motivare, se arată că: "Potrivit prev. art. 133, alin. 1 Cod penal, constată încetarea tuturor decăderilor și a interdicțiilor, precum și a incapacităților care au rezultat din condamnare pentru petiționar", în speță fiind reclamantul.
În susținerea cererii, reclamantul a depus copie de pe sentința nr. 18/2006 a Tribunalului Militar Timișoara, precum și o copie a unuia dintre răspunsurile primite de la Direcția Management Resurse Umane prin care i se refuză participarea la concursul pentru încadrare în structurile Poliției Române.
Prin precizarea de acțiunea depusă la data de 15.09.2008 reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a art. 18 al.5 lit. a din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004, în cazul în care instanța consideră că prevederile art. 10 al.1 din Legea nr. 24/27.03.2000, au fost respectate privind Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004.
Principiul proporționalități fiind o limită a puterii discreționare, măsura interziceri sau restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți este disproporționată și discriminatorie cu situația sa, prin acea că dacă din punct de vedere constituțional și legal, poate ocupa o funcție publică superioară celei de agent de poliție, dar și deputat sau senator, ministru secretar de stat și altele, prin art. 18 al.5 lit.a din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004 este încălcat art. 53 al.2 din Constituția României, prin acea că, fiind un act administrativ, vatămă un drept subiectiv, fiind emanat, elaborat de către o autoritate publică.
Totodată acest art. 18 al.5 lit. a din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004 contravine și art. 16 al.1 din Constituție, în care se prevede că: "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări." Alineatele 3 și 4 din art. 16 din Constituția României constată astfel că art. 18 al.5 lit. a din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004 încalcă prevederi din Constituția României.
Conform art. 50 lit. h din Legea nr. 188/1999 poate ocupa o funcție publică persoana care "nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea".
Prin întâmpinare pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, justificând refuzul său de a permite reclamantului să participe la concursurile respective prin dispozițiile art. 18 alin. 5 lit. a) din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 300/2004 (atașat la fila 39 dosar), care prevăd că nu pot fi încadrate ca polițiști persoanele care au întrerupt raporturile de serviciu în condițiile art. 69 alin.1 lit. i din Legea nr. 360/2002, dispoziție conform căreia "încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune - când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15".
Prin sentința civilă nr. 196/15.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca neîntemeiată acțiunea, iar recursul declarat de reclamant în cauză a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 1012/24.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, dispunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare la Curtea de APEL TIMIȘOARA ca instanța să se pronunțe și asupra excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 18 al.5 lit. a din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 300/2004, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004.
După reînregistrarea dosarului la Curtea de APEL TIMIȘOARA, la termenul de judecată din 10.06.2009, instanța a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocate de reclamant conform art. 4 al.1 din Legea nr. 554/2004, aceasta vizând un act administrativ normativ.
Examinând acțiunea formulată de reclamant în condițiile art. 1 al.1 din Legea nr. 5454/2004 se va respinge ca nefondată și va respinge excepția de nelegalitate privind art. 18 al.5 lit. a din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 300/2004 ca inadmisibilă, pentru că:
Așa cum rezultă din acțiune, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Managementul Resurse Umane solicitând să i se recunoască dreptul de a participa la concursurile pentru încadrarea în structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, depunând în anexa acesteia răspunsurile primite de la pârât, prin care susține că i s-a refuzat participarea la concursul pentru încadrarea în structurile Poliției Române.
În motivarea susținerilor sale, reclamantul a anexat adresa nr. 11861/8.12.2005 emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Management Resurse Umane prin care i se comunică faptul că, urmare la memoriul său adresat Ministerului Internelor și Reformei Administrative, solicitarea sa de participare la concursuri pentru încadrarea în structurile Poliției Române, a fost analizată cu deosebită atenție, însă nu poate fi soluționată favorabil, deoarece sunt încălcate prevederile dispozițiilor în vigoare, conform cărora, persoanele care au avut calitatea de polițist și au fost trecute în rezervă din cauze imputabile lor, nu mai pot fi rechemate în activitate. În situația reclamantului, acesta datorită purtării abuzive față de doi cetățeni din Municipiul Reșița a fost condamnat de instanța de judecată la 2 ani închisoare, ceea ce a determinat trecerea sa în rezervă.
La dosarul cauzei reclamantul a mai depus adresa nr. -/25.05.2006 emisă de C S și adresa nr. -/23.04.2006 emisă de Direcția Poliției de frontieră T, însă aceste acte nu au fost emise de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române chemate în judecată de reclamant.
Potrivit art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea în contencios administrativ are ca obiect constatarea vătămării unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de către o autoritate administrativă, ceea ce presupune atacarea prin acțiune a actului vătămător sau a refuzului administrativ.
Acțiunea de față nu îndeplinește nici una din cele două cerințe prevăzute de lege, pentru că reclamantul nu a atacat nici un act emis de pârât Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând la modul general,constatarea dreptului său de participare la concursurile pentru încadrarea în structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Formularea acțiunii în acest mod încalcă și prevederile art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, pentru că nu are un obiect determinat prin indicarea actului sau refuzului vătămător, respectiv a concursului concret la care i s-a interzis participare de către pârât.
Așa fiind, acțiunea se respinge ca nefondată pe prevederile art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004.
Instanța respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate privitoare la art. 18 al.5 lit. a din Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 300/2004 prin raportare la prevederile art. 4 al.1 din Legea nr. 554/2004 pentru că ordinul este un act administrativ cu caracter individual și pentru că stabilește reguli de conduită cu caracter impersonal.
Art. 4 al. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, prevede expres că legalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Deci, pentru a putea face obiectul excepției de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească două cerințe impuse expres de lege și anume să fie cu caracter unilateral, deci să fie elaborat de un singur emitent și să fie individual, deci care să privească un subiect determinat, în consecință, unul nenormativ.
Această distincție între actele administrative cu care operează Legea nr. 554/2004 este cuprinsă și în art. 2 al. 1 lit. c din lege, unde se definește actul administrativ care poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ reglementată de această lege, în sensul că acesta este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică.
Ținând cont de aceste distincții legale existente între actele administrative este indubitabil că art. 4 al.1 din Legea nr. 554/2004 se referă cu exclusivitate la actul administrativ unilateral, cu caracter individual, ca obiect al excepției de nelegalitate.
Că aceasta a fost voința legiuitorului, rezultă și din constatarea că, în forma sa inițială, art. 4 al. 1 din Legea nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial nr.1154/7.12.2004, a permis invocarea excepției de nelegalitate cu privire la orice act administrativ unilateral, fără a face distincție între cel individual și cel normativ, pentru că norma susmenționată a prevăzut că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
Raportat la aceste considerente, cererea de față nu se încadrează în prevederile art. 4 al. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că se respinge ca nefondată.
Instanța mai constată că, în soluționarea prezentei cereri este irelevantă dispoziția cuprinsă în art. 4 al.2 din Legea nr.554/2004, unde se folosește termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 al. 1 din lege, cu privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepției de nelegalitate.
Reglementarea cuprinsă în art. 4 al. 2 din Legea nr. 554/2004 privește procedura după care instanța de contencios administrativ soluționează cererea ce face obiectul art. 4 din lege, menționându-se, în teza a II-a, că, în ipoteza când actul administrativ este emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Deci legiuitorul a precizat, prin acest din urmă text, numai faptul că legalitatea actului administrativ unilateral se apreciază în funcție de actele normative în vigoare la momentul emiterii acestuia.
Trebuie, de asemenea, remarcat că inconsecvența legiuitorului în privința termenului folosit pentru desemnarea actului administrativ, în cuprinsul art. 4 al. 1-4 din Legea nr. 554/2004 și, de altfel,în toată legea, în sensul că acesta este denumit act administrativ unilateral, act administrativ sau simplu act, nu schimbă caracteristicile actului administrativ ce poate face obiectul excepției și care sunt precis determinate în art.4 al.1 din lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția management resurse umane.
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamant în contradictoriu cu același pârât privind art. 18 al.5 lit. din Ordinul nr. 300/2004.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 10.VI.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantului -
- pârâtului - Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția management resurse umane
Red.- 16.06.2009/
Tehnored. / 29.06.2009/ 4 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
