Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.029/2008
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1000 din 2 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimata-reclamantă FUNDAȚIA PENTRU TINERET S, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata-reclamantă d-l și consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Primăria mun.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că la data de 24.09.2008 intimata a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegația de reprezentare precum și copia Decretului-Lege nr.150 din 11 mai 1990, arătând că în baza acestui act normativ a fost constituit patrimoniul Fundației pentru Tineret.
La întrebarea instanței dacă Fundația pentru Tineret Saf ost în permanență în posesia bunurilor în litigiu, reprezentantul intimatei-reclamante arată că au existat numeroase litigii pe rolul instanțelor pentru evacuarea Fundației pentru Tineret.
Întrucât părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului formulat și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiate. În motivare, arată că dintr-o eroare construcția a fost intabulată în favoarea Municipiului Z ca bun public, prin încheierea de carte funciară nr. 39/2003, această încheiere fiind anulată la solicitarea Fundației pentru Tineret S prin sentința civilă nr.2504/2004 a judecătoriei Zalău, rămasă definitivă și irevocabilă. Așadar, intimata-reclamantă a exercitat o posesie continuă și netulburată asupra construcțiilor, motiv pentru care este evident că datorează impozitul pe clădire stabilit de legislația fiscală. Acest impozit este datorat începând cu anul 1990, de când intimata a devenit proprietar, în baza Decretului-Lege nr. 150/1990, bunurile fiindu-i predate în baza Protocolului nr.73/13.08.1990. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării formulate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.000 din 2 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de către reclamanta FUNDAȚIA PENTRU TINERET S și s-a dispus anularea dispoziției nr. 12.967/06.12.2007 emisă de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z și anularea parțială a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 18.10.2007 de Primăria Municipiului Z, în sensul înlăturării obligației de plată a reclamantei în ceea ce privește impozitul, penalitățile și majorările de întârziere pentru perioada 2002 - 17.08.2004 asupra clădirilor cuprinse în anexa 9 din raportul de inspecție și în întregime pentru terenul aferent Clubului T cuprinse în anexa 11 raportului de inspecție, obligând pârâtul Primăria municipiului Z să recalculeze pentru perioada 17.08.2004 - 30.09.2007 majorările de întârziere și penalitățile aferente în funcție de valoarea de inventar înscrisă în anexa 9 și anexa 11.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat în privința clădirii aferente terenului înscris în 8.526 Z, Clubul T, că dreptul de proprietate al reclamantei a fost stabilit pe cale judecătorească, anterior aparținând mun. Z și nici nu a existat între părți un contract care să reglementeze folosința imobilului de către reclamantă.
Întrucât anularea întabulării nu are efect retroactiv, iar proprietar până la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2564/2004 a Judecătoriei Zalău fiind pârâtul, nu a existat pentru reclamantă obligația de plată a impozitului pe intervalul cuprins între anul 2002 și 17 august 2004.
În privința imobilelor înscrise în 5.291 Z, instanța de fond a stabilit că reclamanta are un drept de administrare asupra terenului, fiind proprietară pe construcții, datorând astfel impozitul aferent.
În privința terenului înscris în nr. 2.856 Z, instanța de fond a constatat că proprietatea aparține Statului Român și nici nu a existat nici un contract de închiriere încheiat de proprietar cu reclamanta, astfel încât nu există nici obligația de plată a impozitului pe teren în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În privința terenului aferent construcției Clubul T înscris în nr. 8.256 Z, pârâtul susține că prin decizia nr. 144/1972 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Z s-a transmis în administrarea operativă a Comitetului Județean S, terenul de 1.746 mp. situat în Z,-, necesar pentru construirea unui club al tineretului, teren pe care se află astăzi clădirea ce poartă denumirea de Clubul
În acest context, susține pârâtul, reclamanta datorează impozitul pe teren în condițiile art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003.
În privința construcției existente de pe acel teren, respectiv Clubul T, pârâtul arată că reclamanta este proprietară a acesteia nu doar de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2.504/2004, așa cum a reținut instanța de fond, ci de la data publicării în Monitorul Oficial a Decretului-Lege nr. 150/11.05.1990, act normativ în baza căruia s-au înființat în județe fundațiile pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică al căror patrimoniu se constituie din bunurile ce au aparținut fostelor organizații de tineret comunist.
A mai arătat pârâtul că bunurile imobile au fost predate reclamantei în baza Protocolului nr. 73 din 13 august 1990.
Reclamanta s-a opus admiterii recursului, susținând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
În condițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, obligația de plată a impozitului pentru imobile aparține titularului dreptului de proprietate precum și pentru bunurile proprietate publică, titularilor dreptului de administrare, folosință sau închiriere acordat de către proprietari.
Dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției Clubul Taf ost constatat prin decizia nr. 230 din 15 aprilie 2004 pronunțată în dosarul nr. 6.642/2003 al Curții de Apel Cluj ( 37).
Prin aceea hotărâre judecătorească, Curtea de Apel Cluj ca instanță de recurs, a constatat că reclamanta este proprietara construcției încă din anul 1990 în baza Decretului-Lege nr. 150/11/05.1990 publicat în Monitorul Oficial nr. 75 din 21 mai 1990.
Dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției își are izvorul în lege, astfel încât de la data intrării în vigoare a actului normativ ce conferă reclamantei dreptul de proprietate, aceasta este proprietară a construcțiilor aflate în patrimoniul fostelor organizații ale tineretului comunist din județe.
Chiar dacă dreptul de proprietate nu a fost înscris în, reclamanta a fost în permanență proprietară cu titlu de lege asupra construcției.
Mai mult decât atât, pârâtul a susținut și reclamanta a confirmat că a avut posesia neîntreruptă a construcție pe tot acest interval de timp.
Într-adevăr, pârâtul pentru autoritatea publică a revendicat dreptul de proprietate asupra construcției și a efectuat și forme de afirmare publică a dreptului de proprietate, respectiv emiterea 133/1999 prin care s-a adoptat nventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate, însă așa cum s-a arătat anterior, dreptul de proprietate al reclamantei a fost constituit în anul 1990, iar de atunci și până în prezent s-a aflat în posesia efectivă a construcție.
Nici măcar pe intervalul în care autoritatea publică și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, respectiv 16 ianuarie 2003 - 17 august 2004, reclamanta nu a pierdut posesia imobilului. Pe acest interval părțile au fost în litigiu privind chiar dreptul de proprietate asupra imobilului (Clubul T), finalizat, așa cum s-a arătat anterior în favoarea reclamantei din prezenta cauză și deci în defavoarea proprietarului de carte funciară din acel interval de timp.
În mod evident, doar argumentul posesiei nu este hotărâtor pentru stabilirea obligațiilor de plată, art. 249.fisc. stabilind obligația de plată a impozitului pentru clădiri în sarcina proprietarului clădirii.
Așa cum s-a arătat anterior, reclamanta este proprietara de drept a construcției din anul 1990, calitate în care îi revine și obligația de plată a impozitului aferent.
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției cu titlu de lege, mod originar de dobândire a dreptului de proprietate prev. de disp. art. 645.civ.
Dreptul de proprietate al reclamantei este opozabil tuturor, inclusiv pârâtului, chiar dacă nu este inscris în cartea funciară, conf. art. 26 al. 2 din Legea nr. 7/1996, fiind dobândit în baza legii.
În privința terenului aferent acestei construcții, teren înscris în CF 8526, Curtea constată că reclamantei i s-a acordat un drept de administrare asupra terenului în baza deciziei nr. 144/19 iunie 1972 Comitetului executiv al Consililui popular al orașului (9)
Dreptul de administrare acordat a inclus folosinta bunului imobil în scopul pentru care s-a acordat dreptul de administrare, respectiv pentru construirea clubului tineretului. De la acordare și până în prezent, reclamanta s-a folosit de bunul proprietatea statului român, conform destinației sale, ca teren pe care s-a edificat o anumită construcție. Prin utilizarea construcției reclamanta a folosit și terenul pe care se află acea construcție și a fost în posesia efectivă a terenului.
Reclamanta are atributele posesiei și folosinței terenului, utilizând bunul conform destinației acordate.
Acest drept nu a fost înscris în, reclamanta nefiind însă tulburată, faptic sau juridic sub aspectul folosinței terenului. Litigiul purtat cu privire la construcție nu a privit nici un moment și terenul pe care se află imobilul revendicat
Dreptul de administrare s-a păstrat în continuare în favoarea reclamantei, fiind inclus în patrimoniul acesteia ( ca ansamblul de drepturi și obligații ce aparțin unei persoane) și fiind preluat ca atare în baza Decretului-Lege nr. 150/1990. Având atribuite posesia și folosința unui bun imobil reclamanta este titulara unui drept real propriu-zis.
Art 256 al 3.fisc. arată că: " Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate,date în administrareori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administraresau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren."
Pentru terenul înscris în CF 5291 reclamanta datorează impozitul aferent fiind titulara unui drept de administrare înscris în CF (art. 256 al. 3.pr.fisc.) iar dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor existente pe imobil nu aaf ost contestat. datorând impozit și pentru acestea. (art. 249.fisc )
Față de cele menționate anterior în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de pârâtul Primarul municipiului Z, în sensul că se va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1.000 din 2 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta FUNDAȚIA PENTRU TINERET.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./07.10.2008. Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Claudia Idriceanu, Lucia Brehar
