Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2027/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2027/2008
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Instanța constituită din::
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA împotriva sentinței civile nr. 422/7 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul-reclamant, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că judecarea prezentei cauze a fost suspendată la data de 8 mai 2008 în temeiul dispozițiilor art.4 alin 1 din Legea nr.54/2004, până la soluționarea în fond a dosarului nr- având ca obiect excepția de nelegalitate a Deciziei nr.959/31.05.2007.
Verificând dosarul cu nr- al Curții de apel Cluj, s-a constatat că acesta a fost soluționat prin sentința civilă nr. 554/10 iulie 2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Curtea, după deliberare, constatând că nu mai subzistă motivul suspendării, dispune repunerea pe rol a prezentei cauze.
Întrucât partea prezentă arată că nu are alte cereri de formulat, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 422/7 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 422 din 7 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj -secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Pârâta a fost obligată să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de OUG nr. 214/1999 și Decretul Lege nr. 118/1990.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantului i s-a emis Decizia nr. 959/31.05.2007 de către Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă prin care i s-a conferit această calitate. Ca urmare, reclamantul a formulat către pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C mai multe cereri prin care a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990 și OUG nr. 214/1999, cerere care nu a fost soluționată de către pârâtă nici până în prezent.
Tribunalul a apreciat nejustificat refuzul pârâtei de a soluționa favorabil cererile formulate de reclamant, în condițiile în care acesta este beneficiarul Decretului-lege nr. 118/1990, ca urmare a deținerii Deciziei nr. 959/31.05.2007 prin care i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Faptul că pârâta a respins cererile formulate de reclamant în sensul acordării drepturilor aferente calității de luptător în rezistența anticomunistă nu are relevanță în cauză, în condițiile în care reclamantul deține o decizie în acest sens emisă de o autoritate competentă, decizie care nu a fost nici revocată de emitent și nici anulată de vreo instanță de judecată.
În consecință s-a reținut că pârâta a refuzat nejustificat soluționarea cererilor formulate de reclamant, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, pârâta a fost obligată la acordarea în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de OUG nr. 214/1999 și a Decretului-Lege nr. 118/1990.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs și, totodată, a ridicat excepția de nelegalitate a deciziei nr. 959/31 mai 2007 emisă de comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, comisie care funcționează în baza OUG nr. 214/1999, prin care reclamantului i s-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, în baza art. 2 lit. d din OUG nr. 214/1999.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată următoarele:
Reclamantul s-a adresat C cu o cerere la 19.11.2007, solicitând stabilirea drepturilor prevăzute de Decr.-lege nr. 118/1990, întrucât prin Decizia nr. 959/2007 Comisiei care funcționează în baza OUG nr. 214/1999 i-a fost stabilită calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Reclamantul a anexat sentința penală din care rezultă că a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru neprezentare la încorporare. Cererea a fost soluționată prin hotărârea nr. 2470/29.11.2007, în termen legal, reclamantul având posibilitatea sa o conteste cu respectarea prevederilor referitoare la îndeplinirea procedurii plângerii prealabile.
Prin încheierea din 8 mai 2008 ( 8) s-a dispus suspendarea recursului în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru soluționarea excepției de nelegalitate ridicată de recurentă odată cu cererea de recurs.
Această excepție a fost respinsă prin sentința civilă nr. 554/10.07.2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, iar soluția a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 959/31.05.2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției s-a acordat reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă ținând seama de prevederile art. 6 raportat la art. 1 corelat cu art. 2 lit. d din nr.OUG 214/1999 și având în vedere că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.
Astfel, prin sentința penală nr. 104/25.02.1976 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj în dosarul nr. 99/1076, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, ca adept al sectei religioase "Martorii lui ".
Reclamantul i-a solicitat pârâtei acordarea drepturilor prevăzute de Decretul -lege nr. 118/1990 prin cererea înregistrată sub nr. 8692/19.11.12007, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 2470/29.11.2007, pe considerentul că o altă cerere având același obiect a fost soluționată de comisie și de instanțele judecătorești prin hotărâri irevocabile, cu autoritate de lucru judecat.
În recurs, pârâta se prevalează de această hotărâre, arătând că reclamantul era îndreptățit să o conteste în termenele legale și cu respectarea procedurii plângerii prealabile.
Astfel, pe de o parte există o hotărâre de respingere a cererii de recunoaștere a calității de persoană persecutată din motive politice întemeiată pe Decretul-lege nr. 118/1990, și o decizie care îi recunoaște reclamantului această calitate - de luptător în rezistența anticomunistă - întemeiată pe dispozițiile nr.OUG 214/1999, care, în art. 1 recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Conform art. 2 alin. 1 lit. d din ordonanță, constituie infracțiuni săvârșite din motive politice cele care au avut drept scop, între altele, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale.
Ca atare, infracțiunea săvârșită de reclamant prin care a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare din care a și executat o parte, poate fi încadrată în textul legal menționat, fiind îndreptățit în consecință, la acordarea drepturilor prevăzute de ambele acte normative.
De altfel, cu prilejul soluționării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cauzei Martorii lui - România și alții împotriva României, prin Decizia din 11 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 101/2007, din declarația Guvernului României rezultă că acesta admite că sancționarea inițială a reclamanților individuali, în calitatea lor de miniștrii ordinați, pentru că nu au îndeplinit serviciul militar se poate să fi reprezentat o încălcare a drepturilor stipulate în Convenție. Guvernul se obligă să plătească, conform legii, sumele acordate de instanțele interne cu titlu de daune morale și materiale și să retragă toate apelurile formulate până la această dată sau orice apeluri ce ar putea fi formulate ulterior împotriva hotărârilor instanțelor interne ce acordau aceste daune.
În baza acestor considerente mai sus reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă, urmând ca sentința atcată să fie menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 422/7 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./10.11.2008
Jud.fond.-
-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Claudia Idriceanu, Lucia Brehar
