Obligația de a face. Decizia 2028/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2028/2008
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
J-: - -
J -: -
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorii, -, G, împotriva Deciziei civile nr. 1440/16 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ privind și pe intimații PRIMARUL COMUNEI OCNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI OCNA, COMUNA OCNA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 406 din 18 martie 2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea formulată de reclamanții, funcționari publici, și în contradictoriu cu PRIMĂRIA COMUNEI OCNA -prin primar.
S-a disjuns cererea formulată de reclamanții, G, și, personal contractual, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI OCNA -prin Primar, și s-a dispus transpunerea cererii la secția civilă-litigii de muncă și asigurări sociale, cu termen la 28 martie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 pentru modificarea și completarea Ordinului Ministerului d e Interne nr.275/2002, pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, situație în care nu produce efecte juridice, ori în conformitate cu art.10 din Legea 24/2003 republicată pentru elaborarea actelor normative, toate actele normative trebuie publicate în Monitorul Oficial pentru a produce efecte, inclusiv ordinele și instructiunile.
Astfel nu s-a putut accepta ideea, exprimata în hotărârile depuse că, odată intrat în circuitul civil ordinul ministrului nu mai trebuie publicat în Monitorul Oficial pentru a-și produce efectele.
Actul administrativ, Ordinul nr.462/2003, este un act administrativ cu aplicabilitate generală emis în aplicarea unor legi și alte acte normative deci publicarea lui în Monitorul Oficial, pentru a produce efecte juridice era necesară.
S-a mai reținut că Ordinul nr.496/28.08.2003 a fost emis după publicarea în Monitorul Oficial nr.462/2003 a OUG nr.63/2003, ordonanță în prezent abrogată și care a fost dată în aplicarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Astfel, Ordinul 496/2003 se referă la personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, neputându-se extinde sfera de aplicare a acestuia și la categoria funcționarilor publici din administrația locală.
Pentru motivele invocate, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți conform dispozitivului.
Prin decizia civilă nr. 1440 din 16 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ -secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 406 din 18 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, care a fost menținută în întregime.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare reclamanții, G, funcționari publici în cadrul Primăriei în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI OCNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI OCNA- și COMUNA OCNA reprezentată prin primar, solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei atacate, iar rejudecând recursul, să se dispună admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii, în sensul obligării pârâților-intimați la alocarea, calcularea și plata către recurenți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, retroactiv începând cu luna ianuarie a anului 2005 inclusiv și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății; de asemenea obligarea pârâtului-intimat de rândul I de a dispune serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici a "indemnizației de dispozitiv" retroactiv, începând cu luna ianuarie a anului 2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
În dezvoltarea motivelor, contestatorii arată următoarele:
Prin scrisoarea recomandată nr. 13/10.06.2008 depusă la oficiul poștal din Ocna s-a înaintat instanței de judecată dovada achitării taxelor de timbru pentru recurs.
În practica judecătorească s-a stabilit: "Contestația este întemeiată atunci când recursul a fost anulat ca netimbrat, deși recurentul achitase taxa judiciară de timbru și depusese foaia de vărsământ CEC la registratura instanței, însă această dovadă nu s-a aflat la dosar în ziua judecării pricinii, din motive neimputabile recurentului".
Pe fondul recursului, reclamanții-recurenți arată următoarele:
Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496 din 28 iulie 2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților administrației publice, punctul 9.2 stipulând în mod expres că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar cuantumul acestei indemnizații este potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 de 25 % din salariul de bază pentru fiecare angajat în parte.
Acest ordin a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea MAI precum și a Legii nr. 138/1999.
Potrivit art. 5 alin 2 din OUG nr. 63/2003 în cadrul MAI activează ministrul delegat pentru administrația publică, cu atribuții de a coordona activitățile din domeniul pentru care a fost investit, iar în aplicarea prevederilor legale ministrul administrației și internelor emite, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin 4 din actul normativ indicat mai sus, ordine și instrucțiuni, ce urmează a fi contrasemnate de către ministrul delegat pentru administrația publică dacă privesc acest domeniu.
Din prevederile art. 14 din OUG nr. 192/2002 rezultă elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici, care cuprinde salariile de bază, premii, stimulente și alte drepturi, această indemnizație făcând parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Astfel se susține că, prin neaplicarea prevederilor acestui act normativ angajaților din structura pârâților este încălcată voința legiuitorului, recurenții fiind văduviți de un drept patrimonial de care ar trebui să beneficieze conform legii.
Analizând contestația în anulare, Curtea reține că este întemeiată și, potrivit art. 318 Cod procedură civilă urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Termenul de judecată fixat pentru soluționarea recursului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 406/18.03.2008 a fost 16 iunie.
Anterior acestui termen, reclamanții au fost citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei, precum și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, în solidar, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat (9-14).
Recurenții au expediat prin poștă dovada îndeplinirii acestei obligații, la data de 10 iunie 2008, însă din motive neimputabile părților, dar nici instanței de judecată, această dovadă nu a ajuns la dosar până la pronunțarea soluției în cauză, ceea ce a condus la anularea recursului ca netimbrat.
Prin urmare, taxele de timbru au fost achitate anticipat judecării recursului, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, combinate cu cele ale art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 760/1999, așa încât numai dintr-o eroare, dovada achitării nu a ajuns să fie luată în considerare la pronunțarea soluției în cauză.
În consecință, conform art. 318 Cod procedură civilă se va admite contestația în anulare, cu consecința anulării deciziei civile nr. 1440/16.06.2008 a Curții de APEL CLUJ, urmând a se dispune rejudecarea recursului, pe fond.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici, angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale, respectiv în cadrul Primăriei comunei Ocna și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanți, ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Curtea de Apel mai reține că prin Deciziile nr. 818, nr. 819 și nr. 821 din 3 iulie 2008 publicate în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 pronunțate de Curtea Constituțională s-a statuat că disp. art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Față de cele ce preced, având în vedere și dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituția României corelat cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți, cu consecința menținerii în întregime a sentinței pronunțate de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite contestația în anulare formulată de către contestatorii, -, G, .
Dispune anularea deciziei civile nr.1440/16 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ și în consecință:
Respinge recursul declarat de către recurenți împotriva sentinței civile nr.406/18.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Delia Marusciac J- GREFIER
- - - - -
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Claudia Idriceanu Udecător Lucia
