Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.094/2009
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R împotriva sentinței civile nr. 987/CA/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 20.05.2009, intimata a depus la dosar întâmpinare.
Curtea după deliberare, față de conținutul întâmpinări, în cuprinsul căreia nu se aduce nici un element de noutate, apreciază că nu se mai impune comunicarea acesteia cu recurentul astfel că, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 987/CA/2008 din data de 19 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Ns -a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul R, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat din probele administrate în cauză că reclamantul se face răspunzător de producerea prejudiciului în sumă de 500 lei ca urmare a nerespectării prev. pr.civ. privind termenul de motivare a recursului.
A reținut instanța de fond incidența dispozițiile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R, solicitând modificarea în întregime a hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și a anulării actului administrativ nr. 31.854/28 octombrie 2008 și a dispoziției de imputare nr. 346 din 10 octombrie 2008, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la termenul de emitere a deciziei de imputare.
Susține reclamantul în motivarea recursului că a invocat în fața instanței de fond excepția de tardivitate a emiterii deciziei de imputare, excepție asupra căreia instanța de fond a omis să se pronunțe, analizând în mod greșit, cu prioritate, fondul cauzei.
Cu privire la această excepție de tardivitate, reclamantul susține că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 în privința termenului de 30 de zile stabilit de lege pentru emiterea dispoziției de imputare, termen ce începe să curgă de la data constatării pagubei.
Susține reclamantul în recurs că acest termen a început să curgă de la data comunicării deciziei nr. 687/2007 a Curții de Apel Cluj, respectiv prin care s-a stabilit obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sarcina pârâtei, în cadrul căreia reclamantul își desfășoară activitatea de consilier juridic, la data de 24 mai 2007. arătat reclamantul că fie în data de 19 septembrie 2007, când reclamanta din acel dosar a solicitat pârâtei plata cheltuielilor de judecată, fie la data de 3 decembrie 2007, când s-a semnat de către pârâtă nota privind punerea în executarea a obligației de plată a cheltuielilor de judecată sau fie la data de 28 ianuarie 2008 când pârâta a făcut plata efectivă, aceasta din urmă a luat la cunoștință de producerea pagubei, astfel încât de la oricare dintre termenele menționate anterior ar fi putut să înceapă să curgă termenul de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare.
În cuprinsul motivării recursului, reclamantul a evidențiat și aspecte referitoare la nelegalitatea pe fond a dispoziției de imputare.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 304, pct. 7, 9 și 10.
Pârâta s-a opus admiterii recursului ( 17) arătând că termenul pentru emiterea dispoziției de imputare a început să curgă de la data la care s-a înaintat conducătorului pârâtei raportul de prezentare din data de 16 septembrie 2008 efectuat de către Compartimentul de inspecție generală, astfel încât emiterea dispoziției de imputare din data de 6 octombrie 2008 s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Principalul argument de drept invocat de către reclamant și care în opinia acestuia ar conduce la nelegalitatea deciziei de imputare, este tardivitatea emiterii acesteia.
Această excepție de tardivitate, combătută și de către pârâtă în întâmpinare, nu a fost însă analizată de către instanța de fond.
Ignorând excepția, instanța de fond a soluționat cauza pe fond, analizând sumar temeinicia deciziei de imputare.
În condițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, instanța de recurs poate dispune casarea cu trimitere spre rejudecare doar atunci când instanța de fond a soluționat cauza, pe excepție, în mod greșit.
În speță însă, instanța a soluționat cauza pe fond, omițând a cerceta excepția de tardivitate, ridicată de către reclamant în cererea de chemare în judecată.
condiției enunțate anterior (necercetarea fondului de către instanța de recurs) nu permite casarea cu trimitere.
Urmează deci, ca în recurs, în condițiile textului legal citat anterior, Curtea să admită recursul, să modifice hotărârea atacată și să rețină cauza spre rejudecare, pentru a soluționa cu prioritate excepția de tardivitate invocată de reclamant.
Astfel, Curtea reține că decizia a fost emisă în data de 16 septembrie 2008 cu depășirea termenului prev. de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 85 alin. 1 "repararea pagubei aduse autorității sau instituției publice în situațiile prev. de art. 84 lit. (a) și (b) se dispune prin admiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la data constatării pagubei".
Reclamantului i s-a imputat suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în sarcina pârâtei în dosarul nr. 687/2007 al Curții de Apel Cluj.
Deciziile în recurs sunt irevocabile și nu se comunică din oficiu de către instanță. Pârâta a fost parte în acel litigiu, iar interesele sale au fost apărate de către reclamant, în calitatea sa de consilier juridic.
Stabilirea cheltuielilor de judecată s-a realizat de către instanța de recurs în considerarea disp. art. 274.pr.civ. și au fost generate de faptul anulării recursului pârâtei.
Curtea reține data pronunțării deciziei ca fiind data producerii prejudiciului, însă în mod evident pârâta a cunoscut producerea acestui prejudiciu doar în urma comunicării deciziei, respectiv la data de 24 mai 2007.
De la acea dată a început să curgă termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei de impunere, de la acea dată pârâta trebuia să demareze procedura de cercetare, iar în final, în interiorul aceluiași termen, trebuia să emită decizia de imputare.
Actele de constatare realizate de pârâtă, respectiv raportul de prezentare din data de 16 septembrie 2008 sunt tardiv întocmite, raportat la data luării la cunoștință a conținutului deciziei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta în exprimarea poziției față de excepția de tardivitate, își invocă, practic, propria culpă.
În raportul de prezentare din 16 septembrie 2008 ( 24 fond), se menționează că procedura de sancționare a demarat în urma transmiterii biroului de soluționare a contestațiilor din cadrul a deciziei nr. 682/2007 și în urma cărora șeful biroului a întocmit referatul nr. 10.430 din 11.06.2007.
Toată această procedură trebuia finalizată în intervalul de timp prescris de lege, respectiv în cele 30 de zile.
Referitor la data constatării pagubei, Curtea reține și următoarele aspecte:
Întocmirea raportului de prezentare din data de 16 septembrie 2008 nu este momentul din care începe să curgă termenul de 30 de zile, întrucât nu atunci s-a putut constata producerea pagubei. Cu mult timp înaninte conducerea pârâtei a cunoscut obligația de plată a cheltuielilor de judecată și deci a stabilit faptul că acea plată are un caracter păgubitor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 pr.civ. rapoartat la disp. art. 20 din legea nr. 554/2004, se va admite recursul, se va modifica sentința recurată iar în temeiul art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004, rap. la disp. art. 85 din Legea nr. 188/1999 se va dispune anularea dispoziției nr. 246/06.10.2008 și a actului nr. 31.854/28.10.2008 emise de pârâtă B-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul R împotriva sentinței civile nr. 987 din 19 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și în consecință:
- dispune anularea Dispoziției nr. 246/06.10.2008 emisă de pârâtă
- dispune anularea actului nr. 31854/28.10.2008 emisă de pârâtă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./15.07.2009
Jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Danusia Pușcașu
