Anulare act administrativ fiscal. Sentința 20/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 20/F-cont
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanta - P SRL-prin ȘI, cu sediul în P,- BIS,. 2, județul P, în contradictoriu cu pârâtaADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, str. - - Corp A, nr. 294.
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru reclamanta, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Prahova, lipsă fiind pârâta.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată, prin anularea chitanței nr.1346/18.01.2010, în sumă de 39 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 20 și 22 ianuarie 2010, întâmpinare din partea pârâtei.
Avocat, având cuvântul pentru reclamantă, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de pârâtă.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, formulată de apărătorul reclamantei și pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești privind soluționarea litigiului, excepție invocată și de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, față de dispozițiile art. 10 alin 1 din Legea 554/2004.
Avocat, având cuvântul pentru reclamantă, solicită respingerea excepției invocate, apreciind că instanța competentă cu soluționarea litigiului de față, este Curtea de Apel Pitești. Precizează că avut în vedere dispozițiile Codului d e procedură civilă.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 decembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești, reclamanta - P SRL a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI pentru MEDIU, solicitând anularea deciziei nr.95/19.10.2009, emisă de pârâtă, prin care aceasta a dispus respingerea contestației formulată împotriva deciziei de impunere nr.196/01.09.2009 și a raportului de inspecție fiscală nr.223/01.09.2009, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 139.061 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin decizia de impunere nr.196/01.09.2009, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei plata către Fondul pentru Mediu a sumei totale de 139.061 lei, reprezentând diferențe de obligații de plată; prin raportul de inspecție fiscală nr.223/01.09.2009, anexă la titlul de creanță, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita următoarele: contribuția de 5000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, aferentă perioadei 26.01.2005 - 29.12.2005; contribuția de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate și ambalaje de desfacere, aferentă perioadei 30.12.2005 - 31.12.2007; contribuția de 2 lei/kg datorată de operatorii economiei responsabili pentru diferența dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje prevăzute în legislația în vigoare și cantitățile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie, aferentă perioadei 01.01.2008 - 31.12.2008.
Reclamanta susține că în motivarea instituirii în sarcina sa a obligațiilor de plată, s-a arătat că reclamanta a introdus pe piața națională, prin intermediul importurilor, bunuri ambalate în cutii de carton, tăvițe din plastic și europaleți din lemn; că a gestionat deșeuri de ambalaje din hârtie - carton și lemn, prin vânzarea acestora către societăți comerciale valorificatoare; că societățile către care reclamanta a vândut deșeurile de ambalaje de hârtie - carton și lemn nu dețineau autorizații de valorificare a deșeurilor de lemn, așadar vânzarea deșeurilor din lemn nu poate fi considerată valorificare; că societățile comerciale către care reclamanta a vândut deșeurile de ambalaje de hârtie - carton și plastic nu dețineau autorizații în vederea desfășurării activității de reciclare, astfel încât cantitățile de deșeuri vândute către aceste societăți nu au fost luate în considerare, în vederea îndeplinirii obiectivelor, ca fiind reciclate.
Considerându-se neîndreptățită, reclamanta arată că a formulat contestație împotriva titlului de creanță, contestație ce a fost respinsă de către pârâtă, prin decizia atacată.
Reclamanta susține că decizia de impunere este nelegală sub trei aspecte:
După intrarea în vigoare a OG nr.25/2008, reclamanta nu are calitatea de operator economic responsabil, așadar nu îi sunt aplicabile prevederile art.9 lit. d din OUG nr.196/2005, neavând calitatea de subiect pasiv al obligației de a achita contribuția de 2 lei/kg.
Chiar dacă se va reține calitatea de operator economic responsabil a reclamantei, faptul că reclamanta a îndeplinit și chiar depășit obiectivele de valorificare a deșeurilor de ambalaje aferente importurilor pentru anii 2006 - 2008, face ca reținerea în sarcina sa a obligațiilor de plată la Fondul pentru Mediu a contribuțiilor pe anii 2006 - 2008 să fie nelegală.
C de-al treilea motiv de nelegalitate al actului contestat este acela că, în mod greșit, organele de control au aplicat contribuția de 2 lei/kg pentru toate cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională de reclamantă în anul 2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar ( 45 - 51), pârâta a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Pitești, față de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
Analizând cu prioritate, conform disp.art.137 Cod pr.civilă, excepția invocată de către pârâtă, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit disp. art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, itigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În speță, suma imputată reclamantei, prin decizia contestată, este de 139.061 lei, astfel că soluționarea în fond a cauzei revine în competența Tribunalului Argeș - Secția Civilă - Complet de Contencios Administrativ Fiscal, potrivit textului de lege mai sus menționat, raportat la disp.art.2 pct.1 lit.d) Cod pr.civilă.
Față de aceste considerente, Curtea va admite excepția invocată de pârâtă și va trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești, invocată de pârâtaADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, str. - - Corp A, nr. 294, reclamantă fiind - P SRL- prin ȘI cu sediul în P,- BIS,. 2, județul P,
Trimite cauza spre competentă soluționare, Tribunalului Argeș - Secția Civilă - Complet de Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
- -
Grefier,
Red.
TC/4 ex
9.02.2010.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță
