Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2139/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2139
Ședința publică din 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, cu sediul în mun. B, Calea Națională nr. 85, jud. B, împotriva sentinței nr. 918 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată Direcția de Muncă și Protecție Socială B și reclamanta intimată.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că pârâta intimată Bad epus la dosar întâmpinare, un exemplar din aceasta fiind înmânat reprezentantei pârâtei recurente, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar precizări prin care arătat că urmare HG 1384/18.11.2009, începând cu data de 26.11.2009, Direcția de Muncă și Protecție Socială B s-a desființat, activitatea acesteia fiind preluată de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
Instanța constatând recursul în stare de judecată, dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii pentru motivele invocate în scris la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea formulată la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal înregistrată sub nr. 4021/E/40/2008 la 19 septembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată Direcția de Muncă și Protecție Socială B solicitând anularea Deciziei nr. 7227/14 aprilie 2008 prin care i s-a acordat indemnizație de creștere numai pentru un copil; obligarea pârâtei la plata indemnizației de creștere pentru fiecare din cei doi copii ai săi, pentru perioada 9 martie 2008 - 2 noiembrie 2009, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 3 noiembrie 2007, a născut doi copii. Cu toate acestea pârâta a emis o decizie prin care i s-a acordat indemnizația de creștere numai pentru un copil.
La 4 decembrie 2008, reclamanta a invocat în condițiile art. 4 din Legea nr. 544/2004, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din nr.HG 1025/2006 privind normele metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
În motivarea excepției, reclamanta a arătat că dispozițiile art. 3 alin.l din norme contravin flagrant dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 întrucât definesc nașterea ca aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, se creează o discriminare reală între copii proveniți dintr-o naștere simplă și una multiplă. În plus prin aceste dispoziții se interpretează restrictiv beneficiul acestei indemnizații, acesta fiind acordat pentru naștere și nu pentru copil.
Prin sentința civilă nr. 33/18 februarie 2009, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13 martie 2009, Curtea de APEL SUCEAVA - Secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția și a constatat nelegalitate dispozițiilor art.3 alin.3 din nr.HG 1025/2006, de aplicare a nr.OUG 148/2005.
S-a reținut pentru aceasta că dispozițiile art. 3 alin.l din Normele metodologic sunt nelegale în raport cu dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005, întrucât încalcă principiul egalității de tratament între copiii născuți dintr-o naștere simplă și un multiplă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Agenția Județeană pentru Prestați Sociale B, Direcția de Muncă și Protecția Socială B și Guvernul României.
Prin decizia nr. 2539/13.05.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursurile declarate de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, Direcția de Muncă și Protecție Socială B și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 33/18.02.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - Secția comercială contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13.03.2009 a aceleiași instanțe, ca nefondate.
Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 11 septembrie 2009, stabilindu-se termen pentru judecarea acesteia pe fond la 30 septembrie 2009.
Prin sentința nr. 918 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 7227/04.04.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială B, și obligat pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B să emită o altă decizie prin care să stabilească și să-i plătească reclamantei indemnizația de creștere pentru fiecare din cei 2 copii, începând cu data de 9.03.2008 până la data de 2.11.2009, sume actualizate cu indicele de inflație, calculat de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că conform art. 4 alin.4 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată.
Având în vedere prevederea menționată, instanța constatat că decizia nr. 7227/4.04.2008 a fost emisă de pârâtă în baza dispoziției art. 3 alin. 1 din HG1024/2006 de aplicare a nr.OUG 148/2005, acte normative a căror nelegalitate s-a constatat prin sentința nr. 33/18.02.2009 a Curții de APEL SUCEAVA irevocabilă prin Decizia Înalte Curți de Casație și Justiție nr. 2539/13 mai 2009.
Cum, prin soluțiile date s-a stabilit că dispozițiile art. 3 alin.l din HG1025/2006 sunt nelegale în raport cu dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 întrucât încalcă principiul egalității de tratament între copiii născuți dintr-o naștere simplă și una multiplă, iar din înscrisurile depuse de reclamantă rezultă că aceasta avut o sarcină gemelară, dând naștere la 2 copii, instanța de fond a considerat că în mod nelegal și discriminatoriu, prin decizia contestată i s-a acordat indemnizația cuvenită numai pentru unul din copii, deși avea dreptul la o indemnizație de creștere pentru fiecare din cei 2 copii.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în cauză Direcția de Muncă și Protecție Socială a făcut aplicațiunea art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, și prin urmare nu există motive legale de anulare Deciziei nr. 7227/2008 privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului și a deciziei privind respingerea contestației la Decizia nr. 7227/04.- emisă de.
Deasemeni, nu există motivele legale de actualizare sumelor datorate cu indicele de inflație, deoarece decizia a fost emisă cu respectarea legii.
Faptul că în acel moment legea era neacoperitoare în sensul de a nu trata distinct și situația copiilor născuți dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, nu le este imputabilă în sensul de a fi obligați și la daune materiale sub forma actualizării cu indicele de inflație sumei datorate.
A mai susținut că obligația actualizării cu indicele de inflație ar putea opera cel mult pentru suma datorată în intervalul de timp 09.03.2008 - 15.06.2009, data când intrat în vigoare Legea nr. 239/10 iunie 2009, pentru modificarea art. 2 din OUG nr. 148/2005, act normativ sub incidența căruia intră și reclamanta în intervalul de timp 15.06.2009- 02.11.2009.
Analizând actele dosarului,Curteaconstată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 1 din nr.OUG 148/2005, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prev. Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 6 alin. 1) din același act normativ, concediul și indemnizația lunară prev. la art. 1 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, iar în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept, în condițiile prev. la alin. 1), se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de această ordonanță de urgență, potrivit prev. art. 6 alin. 4.
Prin naștere se înțelege, potrivit art. 3 alin. 1) din Normele metodologice de aplicare a prev. nr.OUG 148/2005, aprobate prin nr.HG 1025/2006, aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Ori, această din urmă dispoziție a fost constatată a fi nelegală prin mai multe hotărâri judecătorești rămase irevocabile, reținându-se că se adaugă actului normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și că încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă.
Prin urmare, nu există justificare pentru acordarea de indemnizații pentru creșterea fiecărui copil doar atunci când ei provin din nașteri diferite, survenite la interval de cel puțin doi ani, atâta timp cât cheltuielile pentru creșterea fiecărui copil sunt aceleași, indiferent dacă au rezultat dintr-o singură naștere sau din nașteri diferite.
Nu poate fi primită interpretarea dată de pârâta recurentă în ce privește beneficiarul indemnizației pentru creșterea copilului, respectiv că părintele ar avea această calitate, atâta timp cât, din chiar cuprinsul textului legal rezultă fără nici un dubiu că indemnizația se acordă "pentru creșterea copilului".
Mai mult, chiar proiectul de lege asumat de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - autoritatea centrală, raportat la recurenta Agenția Județeană de Protecție Socială S, prevede acordarea dreptului pentru fiecare copil născut.
Cu privire la motivul de recurs privind greșita obligare la actualizarea sumelor cu indicele de inflație, instanța constată că reclamanta este îndreptățită să primească indemnizația actualizată la zi, în condițiile în care, fără a exista o culpă a sa, nu a încasat-o până în acest moment.
În aceste condiții, cum față de motivele invocate, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și în cauză nu există motive de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, cu sediul în mun. B, Calea Națională nr. 85, jud. B, împotriva sentinței nr. 918 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președintele completului aflat în
concediu, semnează președintele
instanței
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/14.12.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
