Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2138/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2138
Ședința publică din 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică Județeană S, cu sediul în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 1721 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, -, G, n, - și prin reprezentant legal - Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pentru reprezentantul intimaților - Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică S, lipsă fiind recurenta și reclamanții intimați.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare, după care, instanța, având în vedere că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
, pentru reprezentantul intimaților - Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică S, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, arătând că recurenta recunoaște dreptul reclamanților la plata sporurilor solicitate, dar motivează că nu au fost alocate fonduri; că Ordinele Ministrului Sănătății nr. 721/2005 și nr. 171/2006 sunt în vigoare, nefiind abrogate; că potrivit art. 16 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, actele normative trebuind a fi aplicate fără discriminări.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 05.06.2009, reclamanții, -, -, -, G, n, - și - prin Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică S - reprezentat de ec. - cu sediul ales în S,-, județul S, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ,au solicitat obligarea acesteia la plata sporului pentru activitatea desfășurată în condiții ce solicită o încordare psihică foarte ridicată și condiții vătămătoare sănătății, de 15% din salariul de bază, pentru perioada 01.03.2006 la zi, sume reactualizate cu indicele de inflație, deoarece în realizarea sarcinilor de serviciu, fiecare din ei lucrează pe calculator cel puțin 75% din programul normal de lucru.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că în baza Ordinului Ministrului Sănătății nr.721/2005, modificat si completat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.171 din 28 februarie 2006, se aprobă Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, conform art.13 din OUG 115/2004, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.125/2005 pentru condiții deosebite - nocive sau periculoase.
Prin adresa nr. 3937/03.06.2009, Direcția de Sănătate Publică a județului S le-a comunicat refuzul plății sporului de 15% din salariul de bază, pe motivul lipsei de fonduri alocate prin buget.
Potrivit art.5 din nr.721/2005, "sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase si condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de munca " și se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă, care constată că s-au îndeplinit toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal. Astfel, reclamanții au prezentat adeverința nr. 9346/22.09.2008 din care rezultă că pentru realizarea sarcinilor se lucrează mai mult de 75% din programul normal de lucru la calculator, precum și buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă.
Au mai arătat reclamanții că, deși se încadrează în Anexa 3 nr. 721/2005, litera B, pârâta nu le-a achitat aceste drepturi, deși aveau calitatea de salariați, lucrând într-un sector bugetar sanitar, iar prin neacordarea unor asemenea drepturi în toate unitățile sanitare, s-a creat o situație de discriminare în raport cu celelalte categorii de salariații bugetari care încasează asemenea drepturi. Astfel, sunt încălcate drepturile înscrise în Constituția României, respectiv art. 41, care prevede că, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar masurile de protecție privesc securitatea si igiena muncii, precum si art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adoptata la Strasburg în anul 1950.
Au susținut reclamanții faptul că, acordarea sporului de 15% din salariul de baza, pentru condiții vătămătoare (lucru la calculator), reprezintă prin însăși natura sa o măsură de protecție, privind securitatea la locul de munca, iar Ordinului Ministrului Sănătății nr.721/2005, modificat si completat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.171 din 28 februarie 2006, prevede acordarea sporului de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare salariaților din unitățile sanitare, fără să stabilească obligativitatea acordării acestuia în sarcina angajatorului și pentru funcționarii publici. Aceasta nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul la acest spor. In acordarea acestuia se ține seama de caracterul si natura sporului si anume, ca măsură de protecție a salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de munca, având drept scop asigurarea compensării unor cheltuieli suplimentare, nicidecum acesta neavând un caracter facultativ pentru salariații care își desfășoară activitatea în condiții vătămătoare de muncă.
Au mai susținut reclamanții că, angajatorul este obligat să acorde acest drept, chiar de la data intrării în vigoare a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 721/2005, modificat și completat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 171/28.02.2006, obligație pe care angajatorul nu a respectat-o, astfel că nu se poate pretinde că angajatorul nu poate să solicite acest spor pe ultimii 3 ani, actualizat.
Acordarea sporului pentru condiții vătămătoare în funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop, este disproporțională întrucât este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie niciodată nu va acorda sumele respective în favoarea salariaților, fie le va aloca preferențial numai anumitor domenii din sectorul de sănătate publică, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferitele domenii ale sistemului de sănătate, ceea ce este inadmisibil.
În dovedire, au depus la dosar înscrisuri și practică judiciară.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, arătând că, potrivit OUG nr.115 din 24.11.2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, modificată și completată ulterior, aceasta se aplică personalului contractual, nu și funcționarilor publici din serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Sănătății Publice.
A mai arătat că, în bugetul de venituri și cheltuieli al DSP S, pentru perioada solicitată de reclamanți, nu au fost prevăzute sume pentru plata acestor drepturi salariale, iar bugetul de venituri și cheltuieli este aprobat de către Ministerul Sănătății, în calitate de ordonator principal de credite.
Se precizează că, este adevărat că reclamanții pentru executarea sarcinilor de serviciu ce le revin, lucrează mai mult de 75% din programul normal de lucru pe calculator, iar această situație le solicită angajaților o încordare psihică foarte ridicată, locurile de muncă pe care le ocupă reclamanții încadrându-se în categoria locurilor de muncă nominalizate de către legiuitor, în care activitatea se desfășoară în condiții deosebite și pentru care, a prevăzut sporul solicitat de până la 15% din salariul de bază. Totodată, din fișa postului, rezultă că obiectivele de realizat zilnic, în decursul celor 8 ore, cuprind activități care implică în mod nemijlocit lucrul pe calculator - cel puțin 75% din programul normal de lucru.
Prin sentința nr. 1721 din 22 octombrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților sporul pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 15% calculat la salariul de bază începând cu 01.03.2006 până la pronunțarea hotărâri ( 22.10.2009), actualizat cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, verificând înscrisurile depuse, precum și legislația incidentă cauzei, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr.721/2005 cu modificările și completările ulterioare (anexa 3 lit. B pct.8), reclamanții, funcționari publici în cadrul DSP S, sunt îndreptățiți să primească, începând cu data de 1.03.2006, sporul de 15% pentru condiții nocive și periculoase întrucât, pe de o parte, dețin buletine de determinare prin expertizare a locurilor de muncă cu condiții nocive și periculoase, conform art.5 din Ordinul Ministrului Sănătății nr.721/2005, vizate de Inspectoratul Teritorial d e Muncă S, iar pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că obiectivele de realizat zilnic, în decursul celor 8 ore, cuprind activități care implică în mod nemijlocit lucrul pe calculator cel puțin 75% din programul normal de lucru.
De altfel, acordarea sporului de 15% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare (lucru pe calculator), reprezintă prin însăși natura sa o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă, iar faptul că Ordinul Ministrului Sănătății nr.721/2005, modificat și completat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.171/2006, privește acordarea sporului de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare salariaților din instituțiile sanitare, fără să stabilească în concret acordarea acestuia și salariaților - funcționari publici, nu poate conduce la concluzia că salariații - funcționari publici nu ar avea dreptul la acest spor, cu atât mai mult cu cât, anual vor prezenta buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă cu condiții nocive și periculoase vizate de ITM.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția de Sănătate Publică S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că, în bugetul de venituri și cheltuieli al DSP Județeană S, pentru perioada solicitată de reclamanți, nu au fost prevăzute sume pentru plata acestor drepturi salariale, iar bugetul de venituri și cheltuieli al DSP Județeană S este aprobat de către Ministerul Sănătății, în calitate de ordonator principal de credite.
A mai arătat că, este adevărat că reclamanții, pentru executarea sarcinilor de serviciu, lucrează mai mult de 75% din programul normal de lucru pe calculator, acest aspect fiind relevat și de buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, situație ce se încadrează ca fiind specifică locurilor de muncă în condiții deosebite - nocive și periculoase și că actele normative invocate prevăd acordarea unui spor în cuantum de până la 15% din salariul de bază.
Reclamanții-intimați, s-au opus recursului, solicitând prin întâmpinarea depusă la dosar de reprezentantul legal, respingerea acestuia, ca nefondat, fundamentându-și pretențiile și poziția procesuală, în principal, pe principiul nediscriminării, statuat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României și, respectiv, Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Este necontestat că reclamanții- intimați au calitatea desalariați, fiindangajați ai pârâtei recurente Direcția de Sănătate Publică a Județuluiinstituție bugetară, cu personalitate juridică, a sectorului sanitar, împrejurare dovedită de altfel și cu adeverința nr. 9346/22.09.2008 emisă de a Județului S ( fila 32 dosar fond).
Pe de altă parte, este în afara oricăror ambivalențe, faptul că aceiași reclamanți, pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu ce le revin, potrivit fișei postului, lucrează zilnic și nemijlocit mai mult de 75% din programul normal de lucru de 8 ore pe calculator, situație deosebită care le solicită o încordare psihică foarte ridicată. Acest aspect este confirmat prin aceeași adeverință nr. 9346/22.09.2008 emisă de a Județului S, coroborată cu buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 301/3.10.2008 emis de S ( filele 33- 34 dosar fond).
Totodată, temeiul juridic invocat de reclamanți în susținerea pretenției dedusă judecății, respectiv acordarea sporului de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată, în proporție de cel puțin 75% din programul normal de lucru, pentru realizarea sarcinilor de serviciu, pe calculator, esteOrdinul Ministrului Sănătății nr. 171/2006privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi alepersonalului contractualdin unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005 care, în art. 1 pct. 7 prevede acordarea unui spor de până la 15% din salariul de bază personalului care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 75% din programul normal de lucru ( anexa 3 la regulament, litera B pct. 8). S-au invocat de asemenea, prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, ale Constituției României și ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Ori, potrivit adresei nr. 4755/1.07.2009 emisă de pârâta-recurentă DSP S ( filele 103- 104 dosar fond) parte dintre reclamanți, ca salariați ai instituției pârâte, au avut calitatea de funcționari publici până la data de 22.09.2008 și începând cu diferite date - 1.01.2006; 1.10.2006; 15.01.2007; 10.09.2007, iar parte dintre aceștia au fost angajați în calitate de personal contractual la aceeași instituție pe perioade diferite.
Potrivit prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, beneficiind de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, conform al. 2 al aceluiași articol.
Din această perspectivă, pretenția dedusă judecății de reclamanții - funcționari publici este discutabilă, în condițiile în care, actele normative invocate în susținere, anterior citate, statuează în preambul, în termeni neechivoci, sfera exclusivă a angajaților căreia i se adresează - respectiv, personalul contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Principiul nediscriminării salariale între diferite categorii de angajați și instituții sanitare din cadrul sistemului sanitar, invocat de reclamanți, este irelevant în cauză, față de Decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale, care statuat că, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care, din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative, cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în caz contrar fiind încălcat principiul separației puterilor în stat consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. 1, din legea fundamentală conform cărora, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În aceeași ordine de idei se situează și decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, statuat că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, ÎCCJ are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României. ÎCCJ nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Din perspectiva tuturor aspectelor enunțate anterior, sentința primei instanțe apare ca fiind pronunțată cu încălcarea esențială a legii și necercetarea fondului, motiv de casare prev. de art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 312 alin 1-3 și 5 raportat la art. 304 pct. 9, 3041Cod pr. civilă, va admite recursul, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care, tribunalul va proceda în exercitarea rolului activ al judecătorului, prev de art. 129 alin 5 Cod pr. Civilă, cu respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și al dreptului la apărare, la stabilirea exactă a sferei angajaților din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, care justifică interesul legitim de se prevala de prevederile nr. 171/2006 și, funcție de aceasta, a competenței materiale în soluționarea cauzei, a calității în care reclamanții au stabilit cu pârâta - recurentă raporturi de muncă, respectiv a perioadei de timp în care au îndeplinit calitatea de funcționari publici ori personal contractual, urmând a se verifica în raport de aceasta și de data introducerii acțiunii - 5.06.2009, eventualitatea incidenței în cauză prevederilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă a dreptului la acțiune ( în condițiile în care îndreptățirea la primirea sporului se pretinde începând cu data de 1.03.2006), precum și a entității competente să cuantifice sporul pretins și prevăzut de dispozițiile legale citate în proporție "de până la 15% din salariul de bază".
Vor fi avute în vedere și celelalte susțineri din recurs ale părților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică Județeană S, cu sediul în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 1721 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, -, G, n, - și prin reprezentant legal Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică
Casează sentința sus -menționată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președintele completului aflat
în concediu semnează președintele
instanței
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/14.12.2009.
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
