Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2157/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2157
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.490/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă - prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI C prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar la data 16.10.2009 întâmpinare.
Se comunică apărătorului recurentei reclamante copia întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 490/19.05.2009, Tribunalul Călărașia respins contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.469/13.04.2009 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că situațiile de fapt care îndreptățesc la plata indemnizației prev. în Decretul Lege nr. 118/1990 sunt prevăzute limitativ în acest decret, iar drepturile legale sunt acordate în considerarea calității de persoană persecutată de fostul regim comunist și nu în considerarea încadrării în una sau mai multe dintre situațiile prevăzute de lege.
Instanța mai reținut și faptul că, în Decretul Lege nr. 118/1990 nu fost prevăzută posibilitatea acordării mai multor indemnizații, în funcție de numărul situațiilor de fapt în care s-ar încadra solicitantul ci se acordă singură indemnizație în considerarea calității de persecutat politic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct. 9.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reclamantă arată că prin decizia nr.722/25.03.2004, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, i- conferit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă întrucât în anii dictaturii fost supusă unor măsuri administrative abuzive prin strămutare în - I și stabilirea de domiciliul obligatoriu în perioada 18.06.1951 - 01.10.1955.
Recurenta susține că OUG nr.214/1999 dispune că persoanele care au dobândit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990, iar acest decret lege prevede indemnizația de 100 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu.
Întrucât prin hotărârea nr.236/1990 a Comisiei pentru aplicarea Decretului Leghe nr. 118/1990 i- fost acordată indemnizația pentru măsura represivă a deportării nu și pentru domiciliul obligatoriu solicitat intimatei pârâte drepturile în baza OUG nr. 214/1999, iar intimata cu încălcarea legii i- respins cererea de stabilire a drepturilor sale.
Susține că în mod greșit instanța de fond respins acțiunea și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum fost formulată.
Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Critica recurentei pârâte în sensul că în mod greșit instanța de fond apreciat că se acordă singură indemnizație în considerarea calității de persecutat politic, chiar dacă formele de persecutare se încadrează diferit, nu este fondată.
Cele două plăți despre care face vorbire recurenta nu au izvoare diferite. Atât măsura represivă de "strămutare" cât și măsura "domiciliului obligatoriu" sunt reglementate de Decretul Lege nr. 118/1990 și drepturile sunt stabilite conform acestui act normativ.
Invocarea de către recurentă disp. OUG nr. 214/1999 aprobată prin Legea nr. 271/07.11.2008 nu au relevanță în stabilirea drepturilor conform Decretului Lege nr. 118/1990.
Prin OUG nr. 214/1999 nu se prevede că se acordă indemnizații persoanelor care au dobândit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, ci se face trimitere la stabilirea drepturilor prev. de Decretul Lege nr. 118/1999, drepturi de care reclamanta beneficia deja.
Din adresa nr. 861/31.05.2007 emisă de Ministerul Apărării - Direcția Instanțelor Militare - Biroul Arhivă ( 16 dosar fond) rezultă că recurenta fost strămutată în localitatea Nouă, raion F și a avut fixat domiciliu obligatoriu în aceeași perioadă.
Măsura represivă domiciliului obligatoriu și- produs efectele în același timp cu măsura represivă strămutării.
La data stabilirii drepturilor în temeiul Decretul Lege nr. 118/1990 în mod corect s-a acordat singură indemnizație, și anume indemnizația cea mai mare prevăzută de lege pentru măsura strămutării.
A acorda două indemnizații pentru fapte petrecute în același timp presupune încălcarea principiului "non bis in idem".
Evident ar fi situație distinctă dacă strămutarea ar fi avut loc într-o anumită perioadă și măsura domiciliului obligatoriu într-o altă perioadă. Drepturile într-un asemenea caz trebuie stabilite distinct și de asemenea indemnizațiile acordate pentru fiecare măsură, în mod distinct.
În cazul recurentei reclamante, intimata pârâtă apreciat corect că nu se pot stabili două indemnizații pentru ambele situații prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
Pentru aceste considerente, constatând în baza art. 3041Cod procedură civilă, că nu sunt motive de casare ori modificare analizate și din oficiu, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă -, împotriva sentinței civile nr.490/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/ 2 ex.
25.11.2009
Tribunalul Călărași
Judecător fond:
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
