Anulare act administrativ fiscal. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr.219/CA/2009 - R
Ședința publică
din 15 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,- -4 împotrivaSentinței nr.611/CA/2008 din data de 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O, Parcul nr.2.11, având ca obiect ANULARE ADMINISTARTIV.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 08 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru aceste termen, în termenul de pronunțare acordat intimatul a depus la dosar concluzii scrise, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.611/CA/2008 din data de 22.12.2008, Tribunalul Bihora Respins excepțiile lipsei de obiect, a tardivității și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ȘI CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT O și în consecință a constatat nulitatea absolută a deciziei de imputare nr.263/10.07.2007 și a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, examinând acțiunea formulată prin prisma întregului material probator aflat la dosar, a reținut în fapt următoarele:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă contestația formulată împotriva deciziei de imputare nr.263/10.07.2007, și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum, de 10.000 lei. Prin decizia de imputare atacată, pârâta i-a imputat reclamantului suma de 2731 lei ca urmare a prejudiciului cauzat pârâtei prin reducerea prețului stabilit inițial pentru valorificarea unui autoturism Volvo.
Prin decizia nr.421/13.08.2008, aflată la fila 42 din dosar, directorul executiv al DGFP B, a dispus revocarea deciziei de imputare cu nr.263 din 10.07.2007. Ca urmare, a emiterii acestei decizii pârâta a invocat excepția lipsei de obiect arătând că, decizia atacată prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar nu mai este în vigoare fiind revocată.
Examinând excepția lipsei de obiect instanța a constatat că, în conformitate cu art.1 al.6 din L 554/2004, autoritatea publică emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice. Întrucât decizia de imputare atacată a fost comunicată reclamantului aceasta producând efecte juridice constând în stresul pricinuit reclamantului prin imputarea sumei cuprinsă în decizie, ceea ce a determinat solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, instanța a constatat că, revocarea deciziei atacate nu putea fi realizată de către autoritatea emitentă, decizia atacată intrând în circuitul civil, astfel că s-a respins ca nefondată, excepția lipsei de obiect.
În ceea ce privește excepția de tardivitate invocată, instanța a constatat că, în conformitate cu art.85 al.3 din Legea nr. 188/1999 dreptul conducătorului autorității s-au instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 33 ani de la data producerii pagubei. În consecință excepția de tardivitate invocată a fost găsită ca nefondată și pe cale de consecință a fost respinsă ca atare.
Referitor la nulitatea absolută invocată de către reclamant, instanța a constatat că, la data emiterii deciziei de imputare atacată art.108 din Codul Muncii era abrogat prin L 53/2003, astfel încât modalitatea de recuperare a pagubelor de către funcționarii publici se efectua în temeiul dispozițiilor art. 85 fost 73 din Legea nr. 188/1999 care prevede ca modalitate de recuperare emiterea unui ordin s-au a unei dispoziții de imputare. Mai mult, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale se impunea existența unui titlu de creanță împotriva tuturor membrilor comisiei de evaluare a bunurilor intrate în proprietate privată a statului.
Față de aceste considerente, instanța a constatat nulitatea absolută a deciziei de imputare nr.263/10.07.29007. De altfel, însăși pârâta prin decizia nr.421/13.08.2008, a constatat nulitatea absolută a deciziei atacate, ceea ce a determinat pârâta să revoce decizia atacată prin decizia nr.421/13.08.2008.
În ceea ce priește capătul de cerere privind plata daunelor morale, instanța din ansamblul probatoriu administrat în cauză, a constatat că, emiterea actului administrativ atacat, chiar dacă a cauzat reclamantului o stare de stres, nu este de natură să îi cauzeze acestuia un prejudiciu moral a cărui reparare impune acordarea unor despăgubiri morale, astfel că s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului B, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii, în principal a excepție lipsei de obiect a cauzei, iar în subsidiar respingerea în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului se arată în esență că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de obiect a cauzei, deoarece emitentul actului administrativ atacat decizia de imputare nelegal emisă, autoritatea emitentă putând revoca actul unilateral, deoarece acesta nu a produs efecte juridice, nefiind comunicată cu serviciul contabilitate din cadrul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în vederea punerii acesteia în executare. Interpretarea potrivit căreia simplul fapt al contestării în instanță ar produce efecte juridice este eronată.
Se mai învederează instanței că procesul verbal de inspecție nr.97749 / 25.07.2008 întocmit de către B în baza căruia s-a emis decizia de revocare și care de asemenea a fost contestat, prezintă relevanță în cauză, în condițiile în care există posibilitatea să fie două procese pe rolul instanțelor de judecată, având aceleași părți și același obiect.
Cu privire la fondul cauzei, se arată că nu s-au respectat procedurile licitațiilor organizate.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în baza art.312 al.1 Cod Procedură Civilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 al.6 din Legea nr.554/2004 " autoritatea publică emitentă a vreunui act administrativ unilateral poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice ".
Din acest text rezultă că autoritatea emitenta nu mai poate revoca actul administrativ unilateral atunci când acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Momentul la care actul administrativ produce efecte este cel al publicării actelor normative și respectiv a comunicării actelor individuale.
În speță, decizia de imputare nr.263/10 iulie 2007 fost comunicată intimatului reclamant la data de 16.07.2007, fiind atacată în instanță la 13.08.2007, iar decizia nr.421 prin care s-a dispus revocarea deciziei de imputare a fost emisă la 13.08.2008, ulterior deci comunicării deciziei de imputare și introducerii acțiunii în contencios administrativ.
Prin urmare, autoritatea emitentă nu mai putea revoca decizia de imputare, astfel că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei de obiect.
Pe fondul cauzei soluția instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale se impunea existența unui titlu de creanță împotriva membrilor comisiei de evaluare a bunurilor intrate în proprietatea privată a statului.
Împrejurarea că procesul verbal de inspecție nr. 97449/25.07.2008 a fost contestat nu prezintă relevanță în cauză.
Deoarece intimatul reclamant nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată în recurs, instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,- -4 împotriva Sentinței nr.611/CA/2008 din data de 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O, Parcul nr.2.11, pe care o menține în totul.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier - - - - - -
red.dec. D - 14.05.2009
Jud.fond
Tehnored.N-14.05.2009- 2 ex.
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
