Obligația de a face. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 220/CA/2009 - R
Ședința publică
din 15 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - SRL O, cu sediul în O, str. - nr. 16, - 16,.17 împotriva Sentinței nr.539/CA/2008 din data de 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți PRIMĂRIA MUNCIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în O, nr.1, având ca obiect OBLIGAȚIA DE A FACE.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei prin chitanța seria - nr.- din 08.04.2009 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 08 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, susținerile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, s-a amâna pronunțarea pentru data de 15 aprilie, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.539/CA din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamanta - SRL O împotriva pârâților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O în dosarul nr- la care a fost conexat dosarul nr- al Tribunalului Bihor, precum și cererea de intervenție formulată de Camera Județeană a
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, analizând probele administrate și prevederile legale incidente, a constatat că cererea este nefondată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 38/2003 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 265/2007, autorizația taxi - este definită ca fiind o copie conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deținut de acesta în condițiile acestei legi, pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi.
Transportul în regim de taxi se realizează numai cu autovehicule deținute de către transportatorii autorizați, cu titlu de proprietate sau în temeiul unui contract de leasing iar potrivit art. 10 alin 1 și 4 din același act normativ, atât autorizația de transport cât și autorizația taxi sau orice copie conformă, eliberate transportatorului de către autoritatea de autorizare, sunt unice și netransmisibile.
Textul de lege prevede explicit că se interzice transportatorului autorizat să transmită autorizațiile taxi sau copiile conforme, sub orice formă, altui transportator autorizat, sau oricărei alte persoane.
În speță, instanța a constatat că din înscrisurile aflate la filele 27, 30 din dosar, rezultă că autorizațiile nr.127, 128 și 133 au fost eliberate în favoarea reclamantei, dar în realitate au fost utilizate de - SRL, de - SRL și respectiv de - SRL.
Prin urmare, susținerile pârâtei în sensul că aceste autorizații au fost transmise altor societăți sunt reale, iar afirmațiile contrare ale reclamantei sunt neîntemeiate, acestea fiind infirmate de probele administrate.
Susținerile acesteia din urmă în sensul că nu a operat o transmitere a acestor autorizații și că aceste operațiuni s-au efectuat cu acordul autorității și în baza unor contracte de asociere în participațiune încheiate cu terți, nu pot fi reținute, întrucât potrivit art. 10 alin 1 și 4 din Legea nr. 38/2003 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 265/2007 atât autorizația de transport cât și autorizația taxi sau orice copie conformă, eliberate transportatorului de către autoritatea de autorizare, sunt unice și netransmisibile, iar aceste norme imperative trebuie respectate deopotrivă de către titularul autorizațiilor și de autoritatea de autorizare.
Prin urmare, faptul că anterior modificărilor legislative, a existat un consens care contravine în prezent normei legale, nu este de natură a îmbrăca în haină legală și pentru viitor aceste proceduri, atâta vreme cât legiuitorul a avut drept scop instituirea unor reguli clare cu privire la desfășurarea acestei activități.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. VIII alin.1 din Legea nr. 265/2007, în termen de o lună de la intrarea în vigoare a acestei legi, tuturor operatorilor deținători ai autorizațiilor taxi obținute în conformitate cu prevederile Legii nr. 38/2003, le revenea obligația de a se prezenta cu documentele cerute de lege la autoritatea de autorizare pentru verificarea valabilității acestora, iar autorizațiile taxi găsite neconforme urmau a fi reținute, în mod obligatoriu, de autoritatea de autorizare.
Cât privește autorizațiile taxi nr.131, 132 și 134, instanța a reținut, din înscrisurile aflate la filele 28 și 30, că acestea au fost emise pentru alte autoturisme decât cele pentru care s-a solicitat autorizarea, și că, reclamanta nu a efectuat demersurile ori nu a depus toată documentația pentru intrarea în legalitate, aspect susținut și de pârâtă.
Prin urmare, văzând prevederile art. 42 alin 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 38/2003, care prevăd că autorizațiile taxi și ecusoanele emise pentru autovehicule deținute cu contract de închiriere, neprezentate pentru verificare se rețin și se retrag prin procedura prevăzută la alin. 2, s-a constatat că măsura luată de pârâtă a fost luată cu respectarea prevederilor legale.
Referitor la cererea de intervenție, instanța a reținut că, potrivit art. 49 Cod Procedură Civilă, oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, iar potrivit art. alin. 3 al aceluiași articol, intervenția este în "interesul" uneia din părți când sprijină apărarea acesteia.
Prin această intervenție accesorie, intervenienta Camera Județeană a B nu tinde la valorificarea unei pretenții proprii ci urmărește pronunțarea de către instanță a unei soluții favorabile pentru pârâți. Însă, prin participarea sa la acest litigiu trebuie să justifice un interes propriu, după cum rezultă explicit din alin. 1 al art. 49 Cod Procedură Civilă.
Pe de altă parte, interesul, ca și condiție de exercitarea acțiunii civile trebuie să fie legitim, născut, actual, personal și direct.
Prin urmare, intervenientul din speță, chiar dacă justifică un interes generic, după cum el însuși afirmă, de protejare a intereselor de legalitate a desfășurării activității breslei, nu a făcut dovada unui interes personal și direct în litigiul dedus judecății, astfel că excepția lipsei de interes invocată de reclamantă cu privire la această cerere a fost admisă, împrejurare față de care apărările formulate nu mai pot face obiectul vreunei analize.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen și legal timbrat, reclamanta - SRL O, solicitând admiterea acestei căi de atac și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că recurenta reclamantă a depus la Primăria O toate actele prevăzute de lege în vederea preschimbării autorizațiilor taxi, dar i s-a comunicat că autorizațiile nu pot fi preschimbate și că au fost reținute de către intimată. Recurenta a procedat în mai multe rânduri la schimbarea autovehiculelor autorizate cu altele noi, pentru a crește calitatea serviciilor prestate, în autorizații făcându-se mențiunile cuvenite de către autoritatea de autorizare, astfel încât la momentul depunerii documentației autorizațiile vechi erau valabile și își păstrează valabilitatea până la preschimbarea cu altele noi, conform prevederilor art. IV din Legea nr.265/2007.
Măsura retragerii autorizațiilor este nelegală deoarece cazurile de retragere sunt cele prevăzute de Legea nr.38/2003, modificată prin Legea nr.265/2007 și OUG nr.153/2007, respectiv cazurile prevăzute la art. 12 alin.3, 14 ind.3 al.1 și art.14 ind.3 al.5, iar în speță nu este aplicabil nici unul din aceste cazuri.
De asemenea, măsura retragerii poate fi luată în condițiile prevăzute de Legea nr.265/2007 doar de autoritatea de autorizare care este definită de art.1 ind.1 din Legea nr.38/2003 ca fiind compartimentul sau serviciul de transport din cadrul primăriei localității sau municipiului B, licențiat în acest scop de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, iar la momentul retragerii autorizațiilor, primăria nu avea licența, după cum au recunoscut chiar reprezentanții Primăriei.
Referitor la contractele de asociere în participațiune, recurenta arată că acestea sunt recunoscute de dispozițiile art.251 - 256 din Codul Comercial, operațiunile îndeplinite în temeiul lor fiind legale, iar prin încheierea acestor contracte nu au fost transmise autorizațiile taxi, ele rămânând titularilor.
Referitor la retragerea autorizațiilor taxi nr.127, 128 și 133, recurenta arată că nu este de acord cu motivarea primei instanțe, conform căreia aceste autorizații au fost eliberate pe numele recurentei reclamante, dar au fost folosite de alte firme, fiind astfel transmise, deoarece între recurentă și - SRL, - SRL și - SRL s-au încheiat contracte de asociere în participațiune, contracte recunoscute ca fiind valabil încheiate chiar de către intimată printr-o notă internă și prin consemnarea modificărilor pe originalul autorizațiilor. Dealtfel, caracterul netrasmisibil al autorizațiilor a fost prevăzut doar prin modificările intervenite prin Legea nr.265/2007, text legal intrat în vigoare la data de 06.08.2007, dată la care contractele de asociere în participațiune erau deja încheiate. Prima instanță a neglijat aceste aspecte și a făcut aplicarea unui text legal care astfel retroactivează.
Referitor la autorizațiile taxi nr. 131,132 și 134 recurenta arată că: autorizația nr.131 a fost eliberată pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare -, deținut cu contract de închiriere, iar ulterior recurenta a solicitat schimbarea autovehiculului cu un altul cu nr. de înmatriculare BH - 76 - pentru a se înnoi parcul auto, autoturism pe care recurenta îl deținea în baza unui contract de leasing; autorizația nr.132 a fost eliberată pentru autoturismul cu nr. provizoriu SJ - 6552, iar după expirarea perioadei de leasing autoturismul a fost înmatriculat definitiv cu nr. BH - 08 -; în privința autorizației nr. 134 s-a efectuat schimbul de mașini, lucru care s-a consemnat pe autorizație, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.265/2007, situație în care nici în acest caz legea nu putea retroactiva.
Conform dispozițiilor art. VIII al.5 din Legea nr.265/2007, autorizațiile rămase neschimbate începând cu data de 01.12.2007, vor fi atribuite deținătorilor autovehiculelor, iar recurenta este proprietara autovehiculelor. Autorizațiile au rămas neschimbate deoarece prin Ordonanța nr.94/2008 a fost suspendată procedura reatribuirii către alți operatori taxi, ceea ce face aplicabile prevederile legale invocate anterior.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către intimată, se solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.304 Cod Procedură Civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Refuzul intimatei de a preschimba, la cererea recurentei reclamante, a autorizațiilor taxi este întemeiat, autorizațiile taxi emise pe numele acesteia, cu nr.127,129,133,131,132,134, fiind retrase în mod legal de către intimată.
Atât autorizația de transport nr.- emisă pentru recurentă cât și autorizațiile taxi respective au fost eliberate de Primarul Municipiului O, fiind semnate și ștampilate de către acesta (filele 27 - 30), situație în care la momentul eliberării lor acesta era autoritatea de autorizare în domeniu, astfel că reținerea autorizațiilor taxi și retragerea acestora tot de către primar, adică de autoritatea emitentă, s-a făcut în condiții legale.
Dispozițiile art.1 ind.1 lit.d) din Legea nr.265/2007, care prevăd condiția licențierii de către a autorității de autorizare, au intrat în vigoare la 06.08.2007, situație în care deținerea licenței nu era prevăzută la momentul emiterii autorizațiilor respective.
Referitor la autorizațiile taxi nr.127,128 și 133 (filele 27-29-30), se constată că pe aceste autorizații sunt trecute alte societăți comerciale decât societatea recurentă, pentru care au fost inițial eliberate aceste autorizații, fiind trasă linie peste numele societății recurente și scris olograf numele - SRL și - SRL. Recurenta a recunoscut de altfel faptul că aceste autorizații taxi au fost folosite de către societățile comerciale respective.
Aceste autorizații taxi au fost eliberate la data de 30.11.2004, situație în care legalitatea acestora trebuie verificată prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, astfel:
Dispozițiile art.3 al.3 din Legea nr.38/2003, în forma actualizată până la data de 09.08.2004, prevăd că serviciile publice de transport în regim de taxi pot fi efectuate de către operatorul de transport cu autovehicule deținute cu orice titlu, cu excepția contractului de comodat.
Dispozițiile art.7 din aceeași lege prevăd că transporturile de persoane sau bunuri în regim de taxi se pot executa numai pe baza autorizației pentru transport în regim taxi.
Dispozițiile art.9 prevăd că autorizația de transport se emite pe baza unei documentații minime care trebuie să conțină: a). copie de pe certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului al operatorului de transport; b). copie de pe licența de transport respectiv licența taxi; c). copiile licențelor de execuție pe vehicul ale taxiurilor utilizate, licențe eliberate de ARR pe baza licenței de transport sau licenței taxi; d). dovada că fiecare taximetrist este angajat al operatorului de transport.
De asemenea, dispozițiile art.10 din aceeași lege prevăd că autorizația pentru transport în regim de taxieste unicăși pe baza acesteia se elibereazăcâte o autorizație taxi pentru fiecare licență de execuție pe vehicul deținută.
Având în vedere aceste reglementări, rezultă faptul că autorizația taxi se eliberează pentru fiecare autovehicul pe care operatorul de transport îl folosește în activitatea de taximetrie și pe careîl deține cu orice titlu, mai puțin contract de comodat. Prin urmare, persoana juridică care desfășoară activitatea de taximetrie, trebuie să fieoperator de transport taxi, adicăsă aibă autorizație de transport, ceea ce presupune mai întâi să deținălicență de transport și licență de execuție pe vehicul, or, prin înscrisurile de la dosar nu rezultă faptul că - SRL, - SRL și - SRL erau operatori de transport, astfel că doar recurenta putea să folosească autorizațiile taxi cu nr. 127,128 și 133, iar înscrierea olografă pe aceste autorizații a celorlalte societăți s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale.
De altfel, chiar autorizațiile taxi respective cuprind mențiunea că " autorizația este netransmisibilă ".
Încheierea unui contract de asociere în participațiune nu suplinește nedeținerea de către cele trei societăți comerciale, cu care recurenta a încheiat contractele de asociere în participațiune, a documentelor arătate anterior.
Referitor la autorizația taxi nr.131 (fila 30) instanța constată că, conform dispozițiilor art.14 (12) din Legea nr.38/2003, în forma actualizată până la data de 09.08.2004, înlocuirea autoturismului se face de către posesorul autorizației de transport doar dinmotive justificate, și cu un altautovehicul agreat,r, în speță nu s-a făcut dovada că această înlocuire a autoturismului s-a făcut în condițiile legale, din actele dosarului rezultând doar că această înlocuire s-a făcut prin simpla înscriere olografă pe autorizație a unui alt număr de înmatriculare și trasă linie peste numărul de înmatriculare scris inițial.
Autorizațiile taxi nr.132 și 134 (fila 28), au fost retrase de către intimată deoarece pentru autovehiculele precizate că vor fi înlocuite nu s-au depus dosarele complete, situație în care instanța reține că din înscrisurile de la dosar rezultă că aceste autorizații au fost emise pentru alte autoturisme decât cele pentru care s-a solicitat autorizarea, ori, în cazul în care recurenta nu a depus întreaga documentație prevăzută de lege în vedere schimbării autoturismelor pentru care au fost emise aceste autorizații cu alte autoturisme, măsura dispusă de către intimată este legală.
Recurenta arată că a solicitat preschimbarea autorizației nr.132 deoarece a fost eliberată inițial pentru un autoturism care avea nr. de înmatriculare provizoriu ( SJ- 6552) achiziționat în leasing, iar după expirarea perioadei de leasing a fost înmatriculat cu nr. BH - 08-, iar acest autoturism este proprietatea recurentei, dar din certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului (filele 7,19) rezultă că deținătorul acestui autoturism este numitul și nu recurenta - SRL.
Pe autorizația nr.134 apare trasă linie peste numărul de înmatriculare trecut inițial și pentru care a fost eliberată autorizația și trecut olograf un alt număr de înmatriculare și un alt tip de autoturism al cărui deținător este, conform certificatului de înmatriculare aflat la dosar (fila 16) numitul.
Legea nr.38/2003, modificată prin Legea nr.265/2007, prevede la art. VIII alin.1 că în termen de o lună de la intrarea în vigoare a acestei legi, toți operatorii deținători ai autorizațiilor taxi obținute, în condițiile deținerii autovehiculelor respective pe baza unor contracte de închiriere, se vor prezenta cu aceste documente la autoritatea de autorizare pentru verificarea valabilității acestora, iar autorizațiile taxi găsite neconforme, vor fi reținute de autoritatea de autorizare.
Dispozițiile art.43 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.38/2003 prevăd că toate autorizațiile taxi și ecusoanele pe care deținătorii legali ai acestora le-au transferat, sub orice formă, pentru executarea serviciului respectiv altei persoane juridice sau fizice se rețin și se retrag de autoritatea de autorizare.
Prin urmare intimata a procedat legal prin reținerea și retragerea autorizațiilor taxi găsite neconforme, în baza textelor legale invocate anterior.
Dispozițiile art.VIII alin.5 din Legea nr.265/2007 invocate în motivele de recurs nu sunt aplicabile în speță deoarece se referă la autorizațiile taxi valabile, rămase în funcțiune după verificarea valabilității acestora de către autoritatea de autorizare, or în speță intimata a reținut și retras autorizațiile eliberate recurentei, constatându-se că nu sunt valabile, nefiind în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Prin Ordonanța nr.94/CA/2008 s-a dispus suspendarea procedurii de reatribuire a autorizațiilor reținute, dar în speță nici nu s-a făcut dovada reatribuirii autorizațiilor taxi nr.127, 129,131,133, 132 și 134 către alți operatori de transport.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de către recurenta reclamantă sunt neîntemeiate, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod Procedură Civilă va fi respins recursul și păstrată în totalitate hotărârea atacată, ca fiind temeinică și legală.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL O, cu sediul în O, str. - nr. 16, - 16,.17 împotrivaSentinței nr.539/CA/2008 din data de 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihorîn contradictoriu cu intimații reclamanți PRIMĂRIA MUNCIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în O, nr.1, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Dată în ședința publică azi, 15 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec. în concept - S - 28.04.2009
Jud. fond
Tehnored.N- 30.04.2009- 2 ex.
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
