Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2210/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2210
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în S,-,. 82,. B,.16, jud. S,împotriva sentinței nr. 1647 din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, cu sediul în B, Calea, nr. 202
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanta recurentă, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În susținerea concluziilor sale recurenta învederează instanței că prin chitanțele aflate la dosar a făcut dovada că părinții săi au plătit taxe și impozite pe pământ și clădiri, deci implicit aceștia au deținut aceste terenuri și clădiri. Dacă aceste bunuri nu au fi existat nu se putea plăti impozit.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 24.03.2009, sub nr-, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr.355/03.02.2009 emisă de pârâtă.
În motivare, reclamanta a arătat că, decizia contestată a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege, motivat de faptul că în mod greșit s-a reținut că nu a făcut dovada calității de refugiat a autorilor săi, arătând că din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei este dovedită calitatea de refugiat a tatălui său.
În dovedire au fost anexate în copie înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că aceasta nu a făcut dovada calității de refugiat a autorilor săi.
În motivare, pârâta arată că din declarația pe proprie răspundere a petentei rezultă că aceasta s-a refugiat împreună cu părinții săi la data de 25.03.1944 în orașul Făgăraș, dar din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că autorii săi s-au refugiat în anul 1941 și că în luna august 1941 s-au întors în comuna, jud. Ucraina.
În drept au fost invocate dispozițiile art.114 cod procedură civilă, art.696 cod civil, Legea nr.290/2003, HG nr.1120/2006.
Prin sentința nr. 1647 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că în mod greșit pârâta a reținut că reclamanta nu a făcut dovada refugiului autorilor săi. Din mențiunile înscrisului atașat la fila 25 dosar fonf, rezultă că în anul 1941(31 ianuarie) autorii reclamantei s-au refugiat în comuna, jud. Într-adevăr, există indicii că în august 1941 autorul s-ar fi întors în comuna, jud. Astfel, din înscrisul atașat la fila 28 dosar rezultă că numitul a solicitat eliberarea unui permis pentru a-l transporta pe autorul din comuna, jud.S în comuna, jud. Ucraina.
Cu toate acestea, din tabelul nominal cuprinzând persoanele refugiate din și (fila 62 dosar fond) rezultă că autorul s-a reîntors în România la data de 25.03.1944, prin urmare, in mod nejustificat a apreciat pârâta că reclamanta nu a făcut dovada refugiului autorilor săi.
Instanța de fond a reținut însă că reclamanta nu a făcut dovada proprietății bunurilor solicitate la momentul refugiului după autorii menționați în cerere. Dispozițiile art.2 al.4 din HG nr.1120/2006 prevăd că cererile de acordare de despăgubiri sau compensații sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate.
Din adeverința de arhivă atașată la fila 16 dosar rezultă că în anul 1941 numitul și nu a avut în proprietatea sa o casă din lemn cu 2 camere. De asemenea, din înscrisul aflat la fila 17 dosar rezultă că documentele fondului de arhivă din cadrul Primăriei comunei, jud., în perioada1918-1941 și 1941-1944 nu s-au găsit informații cu privire la bunurile lui și. Nici copia după contractul de vânzare-cumpărare atașată la fila 40 dosar nu face dovada proprietății motivat de faptul că tranzacția este încheiată între numitul în calitate de vânzător și a, nu de; reclamanta nu a depus un alt înscris din care să rezulte transferul proprietății parcelei care a făcut obiectul contractului mai sus-menționat în patrimoniul autorului.
În fine, instanța de fond a mai reținut că la dosarul cauzei nu există mijloace probatorii alternative prevăzute de HG nr.1120/2006 cu privire la bunurile avute în proprietate de autori la momentul refugiului, și anume declarația autentică a petentei însoțită de declarațiile autentice ale doi martori, cu toate că prin adresa nr.6714/11.10.2004(fila 37 dosar) Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 i-a pus în vedere să-și completeze dosarul, printre altele referitor la bunuri cu declarația autentică a petentei însoțită de declarațiile autentice a doi martori, or la dosarul cauzei nu există astfel de înscrisuri.
Împotriva acestei sentința a formulat recurs reclamanta arătând că, în mod greșit s-a menționat în sentința tribunalului că a lipsit la apelul nominal, deoarece ea a fost prezentă în instanță, dar nu apărea pe nici o listă de ședință, astfel încât nu și-a putut susține cauza.
Recurenta mai arată că a făcut dovada refugiului, autorilor săi, prin actele existente la dosar, mai mult decât atât la termenele anterioare, când a fost prezentă în instanță nu i s-a adus la cunoștință că trebuie să completeze probatoriu.
Motivele de recurs invocate de reclamantă cu trimitere la prevederile art. 304 (9) Cod procedură civilă sunt nefondate.
Despăgubirile bănești în baza Legii nr. 290/2003 - republicată - se acordă, potrivit art. 1 (1) din Lege "cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord si a, precum si ca urmare a de al II-lea Mondial si a aplicării Tratatului de între România si Aliate si Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum si pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile acestei legi".
Potrivit art. 2 (1) din HG1120/2006, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.
În speță, reclamanta însă nu a făcut dovada cu înscrisuri oficiale a proprietății bunurilor solicitate, la dosar neexistând o declarație autentică a petentei și nici ale martorilor, prima instanță reținând în mod corect că actele de proprietate atașate la dosar sunt pe numele altei persoane, respectiv a lui, reclamanta nefăcând dovada transferului proprietății de la acesta către autorul reclamantei .
Înscrisurile prezentate, chitanțe adeverind plata impozitului, nu pot fi considerate ca justificative câtă vreme ele nu evidențiază bunurile imobilelor impozabile.
Așa fiind, cum nu există înscrisuri doveditoare ale proprietății deținute de autorii recurente, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, prin sentința Tribunalul Suceava s-a respins cererea, fapt pentru care în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de declarat de reclamanta, cu domiciliul în S,-,. 82,. B,.16, jud. S,împotriva sentinței nr. 1647 din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/21.12.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grapini Carmen, Turculeț Ana
