Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 2234/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2234
Ședința publică din18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rolul instanței se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorul, domiciliat în municipiul D,-,. 5, județul B,împotriva deciziei nr. 767 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatorul și consilier juridic pentru intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Contestatorul, învederează instanței că a formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Suceava, motivat de faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui motiv de casare prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Contestatorul a mai invocat motive de critică a deciziei nr. 767/23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, cu referire la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, reiterând motivele din concluziile scrise depuse la dosar. În concluzie, solicită instanței admiterea contestației în anulare cu pronunțarea instanței pe excepția de nulitate absolută invocată și în fine, repunerea sa în drepturi.
Consilier juridic, pentru intimată, depune la dosar "concluzii scrise" și solicită instanței respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, motivat de faptul că aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 13.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene B pentru refuzul nejustificat al acesteia de a rezolva unele cereri în termenul legal, constând în neacordarea unor drepturi pretinse și în refuzul de a-1 despăgubi pentru pagubele pricinuite prin actele sale.
Reclamantul a arătat că nu există nici un act administrativ din care să rezulte încetarea raporturilor sale de serviciu și că nu există nici o explicație pentru care pârâta a refuzat să-i răspundă la o serie de adrese ce i-au fost comunicate în scris.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 52 din Constituție, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 și Codul muncii.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat ca reclamantul să-și precizeze acțiunea, arătând că raporturile acestuia de serviciu au încetat în baza Deciziei nr. 11/30.01.2007 - decizie care nu a fost contestată de acesta pe fond, ci față de care reclamantul a cerut doar suspendarea executării, solicitare care a fost respinsă prin sentința nr. 286/2007 a Tribunalului Botoșani și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 554/2007 a Curții de Apel Suceava.
Ulterior reclamantul și-a completat acțiunea solicitând constatarea nelegalității Deciziei nr. 11/2007 și acordarea drepturilor bănești cuvenite de la data de 8.08.2007, când nu a mai depus certificate medicale și până la data reintegrării efective pe funcția publică avută anterior emiterii Deciziei nr. 11/2007.
Față de completarea acțiunii, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate și ca nefondată a acțiunii formulate, motivat de faptul că reclamantul nu se mai află în raporturi de serviciu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene B, ca efect al Deciziei nr. 11/2007.
Reclamantul a mai făcut o serie de precizări la acțiune, arătând că renunță la introducerea în cauză a funcționarilor publici responsabili - fapt despre care s-a luat act prin încheierea din 18.02.2009.
Prinsentința nr. 298 din 27 februarie 2009Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 11/30.01.2007 și ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâta până la producerea efectelor Deciziei nr. 11/30.01.2007 prin care s-a dispus eliberarea din funcție a acestuia pentru incompetență profesională, în conformitate cu disp. art. 84 din Legea nr. 188/1999 - act administrativ care a avut ca efect încetarea raportului de serviciu după expirarea perioadei de preaviz prevăzută prin art. 1 din aceeași decizie.
Din preambulul acestei decizii s-a reținut că această măsură a fost dispusă având în vedere calificativul nesatisfăcător obținut în anul 2005, precum și hotărârile judecătorești pronunțate față de contestarea acestuia, respectiv sentința nr. 482/2006 a Tribunalului Botoșani, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3/2007 a Curții de Apel Suceava. Prin urmare, instanța a constatat că la momentul formulării de către reclamant a tuturor cererilor vizând refuzul nejustificat de soluționare, acesta nu se mai afla în raporturi de serviciu cu pârâta - neputând fi considerat că pârâta a refuzat cu exces de putere soluționarea acestora.
Practic, ca efect al Deciziei nr. 11/30.01.2007, raportul de serviciu al reclamantului a încetat, iar drepturile solicitate prin adresele formulate de reclamant nu mai puteau fi soluționate de către pârâtă, care nu mai avea calitatea de angajator.
Reclamantul a invocat în cursul judecății excepția de nelegalitate Deciziei nr. 11/30.01.2007, întemeiată pe disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepție față de care instanța de fond a reținut că în conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ individual poate fi cercetată oricând, pe cale de excepție, atunci când instanța constată că de acel act depinde soluționarea litigiului pe fond. Iar în ceea ce privește efectele admiterii unei astfel de excepții, art. 4 aliniat 4 din lege prevede că instanța va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată.
In speță, acțiunea are ca obiect refuzul nejustificat al soluționării unei cereri, astfel încât instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale excepției invocate, întrucât refuzul soluționării cererilor nu poate fi raportat decât la momentul când acele cereri au fost adresate pârâtei - fapt care nu poate fi modificat prin invocarea și eventual admiterea unei excepții de nelegalitatea deciziei prin care s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului.
Instanța de fond a mai reținut că refuzul nesoluționării cererilor ar fi putut fi invocat numai dacă Decizia nr. 11/2007 ar fi fost deja anulată, ori aceasta nu a fost contestată pe fond de reclamant în modalitatea introducerii unei acțiuni în contencios administrativ, cu respectarea procedurii și a termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004. Considerând altminteri că o astfel de cerere ar putea fi admisă - excepția de nelegalitate ar fi transformată într-o veritabilă acțiune directă, pierzându-și astfel natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății - raționament care a stat la baza admiterii excepției de neconstituționalitate a disp. art. 9 din Legea nr. 554/2004 de către Curtea Constituțională, decizie care, deși nu este incidență în cauza de față, poate constitui un reper pentru soluționarea excepției invocate. Mai mult decât atât, chiar dacă în soluționarea cauzei nu s-ar ține seama de Decizia nr. 11/2007 - în eventualitatea admiterii excepției și producerii efectelor prevăzute de art. 4 aliniat 4 din Legea nr. 554/2004 - aceasta nu ar conduce la o soluționare diferită a cauzei, având în vedere că decizia contestată a fost emisă în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul.
În motivare, recurentul critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
argumentele invocate la instanța de fond, recurentul arată în esență că respingându-i acțiunea, prima instanță a încălcat principiile procesului civil și are "suspiciunea și bănuiala legitimă a unor fapte de corupție din partea judecătoarei", motiv pentru care s-a adresat instituțiilor abilitate.
Prin recursul declarat, reclamantul face referiri la judecătorul fondului acuzându-l de rea - credință.
Concluzionează recurentul că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, conține motive contradictorii și străine de natura pricinii, s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Prindecizia nr. 767/23.04.2009, Curtea de Apel Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, pentru următoarele considerente:
Referirile recurentului privind judecătorul care a pronunțat sentința atacată nu pot fi primite, neconstituind motive circumscrise art. 304 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivul vizând nelegalitatea sentinței atacate constând în încălcarea, de către instanța de fond a principiilor procesului civil, instanța de control judiciar constată de asemenea că nu este întemeiat, recurentul neprecizând de altfel concret, care dintre principiile procesual - civile (al dreptului de apărare al contradictorialității, al continuității, al disponibilității, oralității, publicității, etc), i-au fost încălcate.
Nici argumentele recurentului vizând aplicarea greșită a legii nu pot fi primite întrucât analizând actele aflate la dosar, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a soluționat cauza raportându-se la disp. art. 4 alin. 4 și art. 2 lit. "i" din Legea nr. 554/2004 și luând în considerare hotărârile judecătorești pronunțate în urma contestării, de către recurent a calificativului "nesatisfăcător", obținut în anul 2005, respectiv sentința nr. 482/2006 a Tribunalului Botoșani, rămasă irevocabilă, prin Decizia nr. 3/2007 a Curții de Apel Suceava, precum și faptul că Decizia nr. 11 din 30.01.2007 emisă de pârâtă era în vigoare la data introducerii acțiunii de față, producându-și astfel efectele juridice, nefiind contestată anterior.
Nici motivele de recurs conform cărora sentința atacată conține motive contradictorii și străine de natura pricinii și că s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății nu pot fi reținute, întrucât considerentele sentinței cuprind motive de fapt și de drept care au fost avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de fond care a calificat corect din punct de vedere juridic cererile reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul, invocând motivul prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, constând în omisiunea instanței de recurs de a cerceta un motiv de casare - respectiv excepția nulității absolute a deciziei nr. 11/30 ianuarie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene
A mai arătat că instanța de recurs nu a luat în considerare textele de lege precum și jurisprudența în materie.
Ca o consecință a admiterii contestației în anulare, s-a solicitat rejudecarea recursului și admiterea acțiunii, constatându-se pertinența criticilor formulate.
Prin întâmpinare (filele 40 - 43 dosar) intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Bas olicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă.
În vederea soluționării contestației s-a dispus din oficiu atașarea dosarului nr- al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat decizia nr. 767 din 23 aprilie 2009.
Contestația este nefondată.
Această cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, cazurile ce justifică promovarea contestației în anulare speciale sunt stipulate în art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, text conform căruia "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În speță, contestatorul a invocat omisiunea de examinare a unui motiv de recurs.
Această ipoteză prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă presupune neanalizarea motivelor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, neavând în vedere toate argumentele de drept și de fapt invocate de către recurent. Instanța de recurs are posibilitatea de a grupa argumentele aduse de parte, nefiind ținută a analiza fiecare argument separat, ci doar motivele de recurs. În speță, instanța de control judiciar și-a îndeplinit această obligație, răspunzând argumentelor invocate în susținerea fiecărui motiv de recurs prin câte un considerent comun.
Ca urmare, va fi respinsă contestația ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de către contestatorul, domiciliat în municipiul D,-,. 5, județul B,împotriva deciziei nr. 767 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2/05.01.2010
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Turculeț Ana Maria, Artene
