Anulare act administrativ fiscal. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.234/CA
Ședința publică de la 5 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în C,-,.27,.B,.3,.34, județul C, împotriva sentinței civile nr.1625 din 21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 1 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 5 iunie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURT E
Asupra recursului contencios-administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
Prin cererea adresată instanței - Tribunalul Constanța -Secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- reclamantul în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat ca prin hotărâre să se dispună: anularea deciziei nr.747/19.12.2007; obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să dispună rectificarea hotărârii nr.2546/13.02.2006 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.9/1998, în sensul de a dispune calcularea despăgubirilor și pentru suprafața de 2.155 mp teren intravilan, suprafață rămasă nedespăgubită; fixarea unui termen în care să fie obligată pârâta să emită hotărârea solicitată la pct.1, respectiv de 30 de zile de la pronunțarea sentinței și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 RON
pentru fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului ce se dispune pentru emitere și până la emiterea actului administrativ.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 13.02.2006 Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a emis Hotărârea nr.2546 prin care a aprobat cererea nr.1540/L/26.04.2005 și în baza documentației anexate la dosar a stabilit cuantumul compensațiilor pentru bunurile abandonate de autorul său în comuna, județul, pe teritoriul statului la momentul semnării Tratatului d l Craiova din 1940.
La data de 02.04.2007, arată reclamantul, a depus în termen la Instituția Prefectului cererea nr.499/L prin care a solicitat despăgubiri și pentru suprafața de 2.155 mp teren intravilan, suprafață ce nu era despăgubită prin Hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.9/1998.
Ca urmare a sentinței civile nr.939/23.10.2007 rămasă irevocabilă prin nerecurare, pârâta a emis la data de 19.12.2007, Decizia nr.747 (comunicată la 15.02.2008 prin care se validează Hotărârea nr.2546/13.02.2006 fără a se rectifica hotărârea).
Mai susține reclamantul că au fost acordate despăgubiri doar pentru 150 mp teren intravilan, iar în realitate conform actelor anexate a deținut în ia 2.305 mp intravilan curte, iar Comisia Județeană C ar fi trebuit să acorde despăgubiri pentru 1000 mp intravilan și 1305 mp teren în echivalent agricol.
2. Hotărârea tribunalului.
Prin sentința civilă nr.1625/2008 Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios-administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru a dispune astfel a reținut în esență prima instanță că potrivit situației româno-e autorul reclamantului a abandonat în ia 10 ha teren agricol, 1 casă și recolte neculese de 3,60 ha. porumb; în ce privește suprafața de 2305 mp. teren intravilan a reținut prima instanță că reclamantul nu a făcut dovada achitării bunului; nefiind întemeiat primul capăt de cerere prima instanță a considerat că e de prisos să mai analizeze legalitatea acordării daunelor cominatorii.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal reclamantul a declarat recurs criticând-o sub aspectele:
- prima instanță nu a observat actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafața de teren intravilan rămasă nedespăgubită, procesul verbal/12.07.1933, contractul de vânzare-cumpărare din 01.10.1934, procesul verbal aferent acestui contract nr.4217/01.10.1934;
-Prefectura C nu a analizat documentația depusă pentru suprafața de teren pentru care s-au solicitat despăgubiri;
- nu solicitat despăgubiri pentru bunurile recolonizate în țară la retragerea din ia însă prima instanță a analizat aceste aspecte, fără a fi sesizată în acest sens.
4. Curtea
Analizând criticile aduse Curtea va reține că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele:
Reclamantul învestit prima instanță cu o contestație împotriva deciziei nr.747/2007 emisă de solicitând emiterea unei noi decizii prin care să dispună rectificarea hotărârii nr.2546/2006 emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr.9/1998 în sensul de a dispune calcularea despăgubirilor pentru suprafața de 2155 mp. teren intravilan, teren pentru care nu a primit despăgubiri.
Prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, a arătat că nu s-a făcut dovada achitării prețului pentru terenul ce a fost primit la recolonizare în D de Nord.
Analizând coroborat probatoriile administrate în cauză, prima instanță a confirmat concluziile pârâtei, respingând contestația formulată.
Față de cele arătate, Curtea reține că nu sunt fondate criticile recurentului privind neanalizarea aspectelor cu care a fost sesizată instanța de judecată.
Este adevărat că în considerentele sale prima instanță face referire la contractul de vânzare-cumpărare existent la fila 21 și procesul verbal nr.6024/fila 45), însă aceste înscrisuri sunt dintre cele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafața de teren pentru care reclamantul solicită despăgubiri, respectiv 2155 mp.(2305 total curte - 105 mp. pentru care s-au calculat despăgubiri).
Că este așa rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat la 12 și 13 iulie 1933 (fila 23 dosar fond) ce atestă darea în primire colonistului lotul de 10 ha. teren dar și locul de casă de 2305 mp. situat pe moșia fosta proprietate a Statului Român.
Potrivit aceluiași proces verbal lucrarea este provizorie, ea urmând a se definitiva numai la facerea actului de vânzare-cumpărare.
În anul 1934, 1. a fost autentificată vânzarea-cumpărarea a 10 ha. teren și 2305 mp. loc de casă în comuna între Oficiul Național al ca reprezentant al Statului Român și.
Potrivit art.4 din contract plata prețului se va face potrivit dispozițiilor art.43 din Legea colonizării în 60 rate trimestriale egale.
În același timp, din procesul verbal întocmit la 20 iunie 1942 de Secretariatul de Stat al rezultă că a fost pus în posesie în baza actului de vânzare din 1.10.1934 cu 10 ha. teren arabil în mereaua satului.
Dispozițiile art.1 din Legea nr.766/1941 pentru colonizare în a proprietarilor agricoli evacuați din D Nouă în baza Tratatului Româno - din septembrie 1940, foștii coloniști proprietari de loturi din D Nouă evacuați în baza Tratatului Româno - din 7.09.1940 vor fi colonizați în D Veche pe terenurile și gospodăriile ce sunt azi, sau vor fi în viitor trecute în Fondul imobiliar al colonizării în măsura disponibilităților acestui fond și în condițiile prevăzute de lege.
Art.10 din acest act normativ arată că sumele datorate pentru coloniști ca preț al sumelor primite în baza legii de față, se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide și exigibile, ce au primit conform art.5 și 12 din Acordul româno -.
Prin urmare, se desprinde concluzia că bunurile primite în România după anul 1941 reprezintă compensații în natură pentru bunurile abandonate în ia ca urmare a Tratatului d l Craiova din septembrie 1940.
Față de împrejurarea că în situația întocmită de comisia mixtă româno - ă nu se regăsește suprafața de 2305 mp. teren intravilan coroborată cu faptul că deși autorul reclamantului primit în 1933 - 2305 mp teren în temeiul legii colonizării, totuși nu a probat achitarea prețului pentru acest teren, soluția primei instanțe este un temeinică și legală.
Nu prezintă relevanță critica recurentului conform cu care nu a solicitat despăgubiri pentru bunurile recolonizate în țară la retragerea din D și pentru cel abandonat în anul 1933 - întrucât potrivit dispozițiilor art.1 din legea nr.9/1998 cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia semnat la C în 1940, au dreptul la compensații stabilite de această lege în măsura în care nu a primit anterior sau au primit numai parțial compensații sau despăgubiri pentru bunurile imobile teren și construcții pe care le aveau în proprietate în județele și abandonate iei.
Cum pentru toate bunurile abandonate autorul reclamantului a primit atât teren agricol dar și intravilan, însă nu făcut dovada achitării prețului stabilit prin contract, se reține că recurentul nu mai are dreptul la despăgubiri pentru suprafața de teren intravilan considerându-se că primit compensații.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în C,-,.27,.B,.3,.34, județul C, împotriva sentinței civile nr.1625 din 21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Ptr. Judecător, - -, aflată în, semnează conf. art.261 alin.2 pr. civ. Peședinte instanță, |
Grefier, - - |
jud.fond.
red.dec.jud. /8.07.2009
Tehnored. 2 ex./13.07.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
