Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2410/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2410
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă - -Y SRL, împotriva sentinței civile nr.1802/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 48544/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat, cu împuternicire pe care o depune în ședință publică și intimatele-pârate Autoritatea națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, prin consilier juridic cu delegație la dosar și intimata-pârâtă DGFPMB, prin consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar dispuse prin rezoluție și le anulează, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, acordă cuvântul părților pe recurs.
Recurenta-reclamantă, prin apărător, solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și trimiterea spre rejudecare a cauzei, deoarece Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a omis să se pronunțe asupra capetelor 2 și 3 de cerere. În subsidiar, solicită modificarea în tot a sentinței civile nr. 1802/12.05.2009, în sensul admiterii acțiunii în ceea ce privește primul capăt de cerere. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata-pârâtă Autoritatea națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 1802/12.05.2009. Arată că, în speța de față, recurenta-reclamantă a urmat procedura prealabilă, formulând contestație la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, contestație ce a fost înaintată Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului B - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor, ce a fost soluționată în sensul suspendării soluționării acesteia până la pronunțarea unei soluții pe latură penală. Astfel, instanța de contencios administrativ se află în imposibilitate de a se pronunța asupra legalității Deciziei nr. 320/25.09.2008, deoarece autoritatea administrativă nu a soluționat, în fond, contestația.
Recurenta-reclamantă, prin apărător, învederează instanței că societății - SRL nu i s-au pus la dispoziție facturile comunicate de autoritatea vamală din Olanda, facturi externe pe care organul vamal le-a considerat neconforme cu cele prezentate de către recurentă în vama română, în sensul că s-au constatat diferențe semnificative, valorarea de tranzacție prezentate în vama română fiind mult mai mici în raport cu valorile de tranzacție prezentate în vama olandeză. Consideră că documentele externe comunicate de către autoritatea vamală din Olanda nu în sunt opozabile, nefiindu-i adresate, nefiind acceptate, și totodată, contravaloarea acestora nefiind niciodată achitată.
Intimata-pârâtă DGFPMB, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile contestate. Arată că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate cele trei capete ale cererii introductive formulate de către recurenta-reclamantă. Totodată, instanța de fond a apreciat, în mod corect, faptul că, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 și cu art. 214 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, decizia de suspendare a soluționării contestației este legală.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.Pr.Civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.1802/12.05.2009 a Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecații și excepția inadmisibilității și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - -Y SRL, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - Direcția Regionala Pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - -Y SRL în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, a solicitat anularea deciziei nr.320/25.09.2008 a DGFPMB și obligarea acesteia să soluționeze pe fond contestația reclamantei, cu consecința anulării procesului-verbal de control nr.16581//CV/07.08.2008 și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.90/7.08.2008, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că prin decizia contestată s-a dispus în mod nelegal suspendarea soluționării contestației reclamantei, nefiind îndeplinite condițiile art.214 alin.l lit.a din OG nr.92/2003, întrucât sesizarea organelor penale nu a fost efectuată de organele care au efectuat controlul și nu rezultă înrâurirea hotărâtoare a infracțiunii cercetate asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă. De asemenea, decizia contestată nu este motivată, nu se menționează faptele cercetate, încadrarea juridica ori raportul de cauzalitate dintre infracțiuni și debitul stabilit in sarcina reclamantei, în mod nelegal, întrucât reclamanta deținea documentele corespunzătoare tranzacțiilor efectuate
S-au depus la dosar, în copie, decizia de soluționare a contestației și acte care au stat la baza emiterii acesteia.
Pârâta a formulat întimpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă, nefiind epuizată procedura administrativă în condițiile în care partea a optat pentru aceasta și nu a notificat renunțarea la procedura administrativă.
DGFPMB a formulat la rândul său întimpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea procesului-verbal de control și a deciziei de regularizare, cât timp a fost suspendată soluționarea contestației administrative.
Pârâtele au mai solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 al. l pct.2 pr.civ. până la soluționarea cauzei penale, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, suspendarea soluționării contestației fiind conformă dispozițiilor legale incidente.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.320/25.09.2008 a DGFPMB - filele 18-22 dosar fond, s-a dispus suspendarea contestației formulate de reclamantă împotriva stabilirii obligațiilor vamale de 370.343,16 lei, până la pronunțarea unei soluții pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluate la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Peaspectul inadmisibilității, instanța de fond a considerat că excepția susținuta decătre pârâte esteneîntemeiata și o va respinge. Astfel, chiar dacă nu s-a pronunțat o soluție pe fondul contestației reclamantei, cu privire la procesul-verbal de control ori decizia de regularizare, s-a dispus suspendarea soluționării acestei contestații, ceea ce reprezintă o măsură ce poate fi contestată la instanța de contencios administrativ, fără a mai fi necesară derularea altei proceduri prealabile, iar cercetarea legalității procesului-verbal de control și a deciziei de regularizare ar reprezenta o consecință firească a dispunerii continuării procedurii de soluționare a contestației. De altfel, chiar în cuprinsul deciziei contestate, la pct.4 al dispozitivului, se menționează că decizia poete fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă.
Tribunalul va respinge ca neîntemeiata șicererea pârâtelor de suspendare a judecații înbaza art.244 alin.l pct.2 pr.civ.având în vedere că reclamanta contestă tocmai legalitatea suspendării procedurii administrative pentru derularea cercetărilor penale, astfel ca ar fi excesiv ca instanța sesizată cu analizarea condițiilor suspendării procedurii administrative să suspende ea însăși soluționarea cauzei. De asemenea, art.28 alin.2 din legea nr.554/2004 prevede că instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul stăruie în continuarea judecării pricinii.
Cu privire la legalitatea deciziei de suspendare a soluționării contestației reclamantei, tribunalul apreciază că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Potrivit art.214 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003, organul de soluționare competent poete suspenda, prin decizie motivată, soluționarea contestației administrative atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrative.
Este irelevant dacă verificările au avut loc la inițiativa organelor penale sau vamale, fiind evident din înscrisurile depuse la dosar că între acestea a existat o corespondență cu privire efectuarea de cercetări pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals în legătură cu documentele prezentate pentru stabilirea obligațiilor vamale. Nu poete fi primit argumentul reclamantei în sensul ca procedura administrativă ar putea fi suspendată numai dacă sesizarea organelor penale s-a făcut de către organele vamale, ceea ce ar denotă un formalism excesiv.
Condiția impusă de dispozițiile legale menționate se referă numai la existența unei cauze penale, fiind mai puțin important cine este persoana sau autoritatea care a declanșat urmărirea penală. Din adresa DIICOT depusă la dosar - file 226 dosar fond, rezultă că organele penale au sesizate cu privire la existenta unor indicii de săvârșire a unor infracțiuni în legătură cu documentele prezentate organelor vamale, deci este îndeplinită cerința existentei unei cauze penale în cercetare.
In mod firesc, organele vamale au decis că este oportun sa aștepte finalizarea cercetărilor penale înainte de a soluționa pe fond contestația formulată de reclamantă cu privire la debitul stabilit în sarcina sa și pe care încercă să îl înlăture cu documentele supuse cercetărilor penale, dacă este întrunită condiția înrâuririi hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativa.
Decizia de suspendare este suficient motivată pentru ca reclamanta să cunoască exact motivul suspendării, iar stabilirea în concret a infracțiunilor comise, cu încadrarea acestora în drept și identificarea autorilor nu poate fi făcută decât după finalizarea cercetărilor penale.
De altfel, reclamanta este cea care a optat pentru inițierea și derularea procedurii administrative, cerând tribunalului se dispună continuarea acestei proceduri, astfel că trebuie să se supună regulilor ce guvernează procedura administrativă, cât timp nu înțelege să renunțe la această cale potrivit art.6 alin.4 din legea nr.554/2004.
Prin urmare,în raport de disp. art. l din legea nr.554/2004 și art.214 alin.l lit.a din OG nr.92/2003, decizia de suspendare a soluționării contestației este corectă, iar cererea dedusă judecații este considerată de către tribunal neîntemeiată și va fi respinsă, nefiind justificată solicitarea reclamantei de reluare a procedurii și analizare a contestației pe fond, cu consecința anularii procesului-verbal de control și a deciziei de regularizare, urmând a fi respinsă și cererea accesorie privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal reclamanta - -Y SRL a promovat recurs, criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, nu s-a pronunțat cu privire la capetele de cererenr. 2 si 3
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanției de fond: anularea Procesului-verbal de control nr. 16581/1// CV/07.08.2008 (în baza căruia a fost emisă Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 90/07.08.2008), pentru suma de 370.343,16 RON; în cazul în care se va admite capătul 2 de cerere, anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 90/07.08.2008 ca act subsecvent procesului-verbal atacat, emis în baza acestuia."
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată ăi din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, aceste 2 capete de cerere vizau situația în care instanța de fond hotărî respingerea primului capăt de cerere.
Instanța de fond, la soluționarea cauzei, nu a avut În vedere solicitările reclamantei de la capetele 2 si 3 de cerere, în soluția pronunțată negăsindu-se nicio referire la acestea.
Sub acest aspect, reclamanta apreciază că se impune casarea cu trimiterea a Sentinței atacate, in temeiul art. 312, alin. 3.proc.civ.
2. Instanta de fond, în mod netemeinic și nelegal a respins cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta a solicitat: anularea Deciziei nr. 320/25.09.2008 a Serviciului Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generate a Finanțelor Publice a Municipiului B și obligarea pârâtului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B să soluționeze pe fond contestația împotriva măsurilor dispuse prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 90/07.08.2008 emisă în baza Procesului-verbal de control nr. 16581/1//CV/07.08.2008, prin care au fost stabilite în sarcina noastră obligații de plată suplimentare în sumă totală de 370.343,16 RON; anularea Procesului-verbal de control nr. -/CV/07.08.2008 (în baza căruia a fost emisă Decizia pentru regularizarea situației privind obligatiile suplimentare stabilite, de controlul vamal nr. 90/07.08.2008), pentru suma de 370.343,16 RON; în cazul în care se va admite capatul 2 de cerere, anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 90/07.08.2008 ca act subsecvent procesului-verbal atacat, emis în baza acestuia."
Cu privire la primul capăt de cerere, reclamanta solicită să se constate că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Astfel, în mod vădit eronat Tribunalul Bucureștia apreciat ca sunt îndeplinite cerințele art. 214, alin. 1, lit. a) din Codul d e procedară fiscală.
Potrivit acestor dispoziții (de stricta interpretare), citam:
"Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată,soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele îndrept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatarear avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată înprocedura administrativă;"
Așa cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată, legiuitorul a dat posibilitatea organului competent să soluționeze contestația pe cale administrativă să suspende aceasta procedare, fără a institui în sarcina acestuia o obligație în acest sens.
Pe de altă parte, posibilitatea suspendării soluționării contestației este condiționata de câteva elemente:
- organul care a efectuat controlul a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni;
- infracțiunea ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrative;
- in cauza penala sa se fi dispus începerea urmăririi penale, iar la dosarul cauzei sa existe dovada ca s-a dispus acest lucru.
Pentru a ne poziționa în circumstanțele descrise de art. 214, alin. 1, lit. a din Codul d e procedură fiscală, în ce privește sesizarea organelor în drept, este obligatoriu ca, anterior, organele de control să fi întocmit procesul-verbal la care face referire art. 108, alin. 2 din același act normativ și să comunice acest fapt organelor competente în soluționarea contestației, la întocmirea referatului cu propuneri de soluționare a contestației.
Din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că organul de control a întocmit procesul-verbal conform dispozițiilor art. 108, alin. 2 din nr.OG 92/2003.
Acest prove-verbal, chiar dacă ar fi fost întocmit, nu a fost niciodată comunicat societarii noastre, astfel ca, potrivit dispozițiilor art. 45 din Codul d e protură fiscala, nu îi este opozabil.
De asemenea, în Referatul cu propuneri de soluționare a contestației, înregistrat la Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale B sub nr. 19341/1912//05.09.2008, se menționează în mod vădit neadevărat ca prin adresa nr. 16581//CV/13.08.2008 a fost sesizata DIICOT - Serviciul Teritorial București pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire de documente falsificate la autoritățile vamale. In realitate, prin adresa menționata nu se face nicio sesizare si nicio referire la cele arătate în Referat, ci doar se comunica faptul ca au fost încheiate actele de control, iar în măsura în care se vor primi noi documente de la autoritățile olandeze se vor încheia documentele specifice prevăzute de Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr. 7521/2006.
Tot sub aspectul sesizării organelor în drept, in condițiile art. 214, alin. 1, lit. a) din nr.OG -, s-a arătat instanței de fond canu organul careefectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire laexistenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar aveaînrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în proceduraadministrativă ci, dimpotrivă, controlul vamal a fost efectuat la solicitareaDirecțieideInvestigareInfracțiunilordeCriminalitate Organizata siTerorism - Serviciul Teritorial București.", prin adresa nr. 67/D/P/2006.
Mai mult, prin chiar adresa nr. 67D/P/2006 din 10.03.2009, depusă de pârâți la dosarul cauzei, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial București, precizează că,Avandinvederecainitiereacorespondentei dumneavoastracuautoritatile vamale omoloaqesiactivitatile de control au avut la bazasolicitareanoastra, consideram ca puteti mentions acestlucru in raspunsuldvs.fara a anexa adresele primite de la parchet, deoarece instants esteinvestita cu iudecarea modului in care ati efectuat activitatile de control si nu cuprivire la modul de sesizare pentru desfasurarea activitatilor specifice ,se aratade către aceasta instituție caacest control a fost demarat la cererea DIICOT,ceea ce duce, încă o dată, la concluzia că nu sunt îndeplinite cerințele privindsesizarea organelor in drept, așa cum prevede art. 214, alin.1lit.a) dinOG. nr.92/2003.
Dispozițiile art. 214, alin. 1, lit. a) din Codul d e procedura fiscala suntde stricta interpretare si, ca stare, va rugam sa constatați faptul ca în moderonat instanța de fond a apreciat ca nu este relevant daca verificările șisesizarea s-au făcut din inițiativa organelor penale sau vamale si tot in moderonat a apreciat ca organele penale au fost sesizate de organele vamale,în condițiile legii.
In ce privește faptul că infracțiunea ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativa, instanța de fond, în mod netemeinic a apreciat ca este întrunita condiția înrâuririi hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativa, întrucât reclamanta, prin contestația împotriva debitului stabilit în sarcina să, încercă să înlăture acest debit cu documentele supuse cercetărilor penale, astfel ca organele de soluționare au procedat corect când au hotărât suspendarea soluționare contestației.
Altfel spus, prin simplul fapt ca s-a uzat de procedurile pe care legea le pune la dispoziție (si anume contestarea Procesului-verbal de control nr. 16581/1//CV/07.08.2008 si a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 90/07.08.2008, in condițiile Codului d e procedură fiscala), societatea noastră se face vinovata de intenția de a înlătura debitul contestat cu documente supuse cercetărilor penale si, astfel, rezulta înrâurirea hotărâtoare asupra soluției ce urma a fi data in procedură administrativă. Or, o asemenea interpretare nu poate fi socotita decât netemeinica și nelegală.
In cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că organul de soluționare pe cale administrative competent nu poate suspenda soluționarea cauzei ca urmare a existentei oricărei infracțiuni, ci doar aunei infracțiuni a cărei constatare araveao înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în proceduraadministrativă).
Or, atât din motivarea Deciziei nr. 320/25.09.2008, cât și din motivarea sentinței atacate nu rezulta că infracțiunea pretins săvârșita ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Decizia nr. 320/25.09.2008 nu este motivată, nu menționează pretinsele fapte săvârșite, nu face încadrarea juridica a acestora, nu stabilește raportul de cauzalitate ce ar putea exista între elementele constitutive ale infracțiunilor și sumele de bani determinate in sarcina societarii noastre (taxe vamale, comision vamal si TVA, precum si accesoriile acestora).
In ce privește motivarea deciziei de suspendare, reclamanta susține că nu este suficient motivată. Decizia nr. 320/25.09.2008 nu face referire la pretinsele fapte săvârșite (se retine doar că în Referatul cu propuneri de soluționare organul vamal a precizat că a sesizat DIICOT - Serviciul Teritorial București pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire de documente falsificate la autoritățile vamale și, de asemenea, se reține ca prin adresa nr. 16581/1//CV/13.08.2008 a fost sesizată aceasta instituție cu privire la actele de control și datoria vamală stabilită în sarcina TRANSPORT 2000 ). Or, din chiar cele reținute de către Serviciul de Soluționare Contestații în Decizia nr. 320/25.09.2008 rezulta fără echivoc faptul că niciodată nu s-a făcut o sesizare a organului judiciar, întrucât prin adresa nr. 16581/1//CV/13.08.2008 nu s-a făcut nicio sesizare, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, iar prin Referat s-a făcut doar o afirmație (neprobata) potrivit căreia a fost sesizat organul judiciar.
Mai mult, Decizia nr. 320/25.09.2008 nu se stabilește raportul de cauzalitate ce ar putea exista intre elementele constitutive ale infracțiunilor și sumele de bani determinate în sarcina societății noastre (taxe vamale, comision vamal si TVA, precum si accesoriile acestora), nu face încadrarea juridica a acestor fapte, nu face referire la persoanele care le-au săvârșit.
In acest context, motivarea instanței de fond potrivit căreia, citam:"Deciziade suspendare este suficient motivată pentru ca reclamanta să cunoască exactmotivul suspendării, iar stabilirea în concret a infracțiunilor comise, cu încadrareaîn drept a acestora și identificarea autorilor nu poate fi făcuta decât dupăfinalizarea cercetărilor penale"este netemeinică și nelegală.
Mai mult, instanța de fond este într-o permanenta eroare când vorbește despre "cercetările penale" si "urmărirea penală".
Pentru ca dispozițiile art. 214, alin.1, lit. a) din Codul d e procedură fiscală să fie incidente în spata este necesar, pe lângă îndeplinirea condițiilor de mai sus, că în cauza penală să se fi dispus începerea urmăririi penale, iar la dosarul cauzei să existe dovada în acest sens.
Va rugam să constatați că în speța, deși nu este îndeplinita nici această condiție, Tribunalul Bucureștia apreciat vădit netemeinic si nelegal că sunt împlinite cerințele art. 214, alin. 1, lit. a).
Din toate actele aflate la dosarul cauzei nu rezulta faptul ca în comiterea infracțiunilor ar fi implicate conducerea societății de la acel moment. Totuși, chiar și în ipoteza în care conducerea unitarii ar fi implicate în săvârșirea vreunei infracțiuni în legătură cu operațiunile vamale de import supuse verificării, acest fapt nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să fie dată de instanța de fond, în soluționarea acțiunii reclamantei.
Ținând seama de valoarea mare a obligațiilor fiscale care fac obiectul cauzei, măsura suspendării dispusă de organul de soluționare pe cale administrativă poate avea consecințe negative atât în ceea ce privește recuperarea creanțelor financiar-fiscale ale statului, cât și în ceea ce privește rezultatele financiare ale unității plătitoare, acestea din urme fiind grevate de majorările de întârziere care vor curge pe toată durata soluționării cauzei penale.
De altfel, practice Instanței Supreme, este în sensul ca simplul fapt al sesizării organului de urmărire penala nu înseamnă și dovedirea existentei acelor indicii de săvârșirea unor infracțiuni, determinante în soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât nu există nici o confirmare din partea acestora, în sensul ca s-ar fi început urmărirea penale.
Astfel, simpla afirmație că a fost sesizat DIICOT - Serviciul Teritorial București, în vederea stabilirii existentei sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, nu era de natură să determine menținerea deciziei de suspendare, fiind necesar a se solicită probe, în sensul că în cauză s-a început urmărirea penală.
Având în vedere toate cele expuse mai sus reclamanta solicită admiterea recursului împotriva Sentinței civile nr. 1802/12.05.2009, pronunțata de către Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. -, să modificați în tot hotărârea atacata, în sensul admiterii cererii noastre de chemare in judecata în ce privește primul capăt de cerere.
Fată de toate cele arătate mai sus, reclamanta solicită, în principal, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare fondului către Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal, iar, în subsidiar, în situația în care se va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, solicită modificarea în tot a sentinței civile nr. 1801/12.05.2009, în sensul admiterii acțiunii în ce privește primul capăt de cerere.
De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
În temeiul art. 242, alin. 2.proc.civ. solicită judecarea recursului chiar și în lipsa noastră.
In drept: art. 20 din Legea nr. 554/2004; art. 299 si urm. proc.civ.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s- constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentele recursuri, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că la capătul 1 al cererii de chemare în judecată, recurenta reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr.320/25.09.2008 a intimatei pârâte și obligarea acesteia spă soluționeze pe fond contestația împotriva măsurilor dispuse prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.90/07.08.2008 emisă în baza Procesului - verbal de control nr.16581/1//CV/07.08.2008, prin care au fost stabilite în sarcina obligației de plată suplimentare în sumă totală de 370.343,16 Ron, iar la capetele 2 și 3 ale cererii s-a solicitat anularea Procesului verbal de control nr.16581/1//CV/07.08.2008 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.90/07.08.2008 ca act subsecvent procesului verbal atacat, emis în baza acestuia.
Se observă că instanța de fond a fost pusă în situația să considere fie că petitul acțiunii a fost formulat în mod contradictoriu, capătul 1 al cererii excluzând capetele 2 și 3 de cerere, întrucât ar fi abuziv, ilogic, să obligi autoritatea intimată să soluționeze contestația împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr.90/07.08.2008 emisă în baza Procesului verbal de control nr.16581/1//CV/07.08.2008 și în același timp să anuleze instanța aceste din urmă două acte administrative, situație în care, într-adevăr, excepția inadmisibilității în privința petitelor 2 și 3 era întemeiată pentru neparcurgerea procedurii administrative prealabile, care constituie o condiție esențială pentru exercițiul dreptului la acțiune, fie că petitele 2 și 3 au fost formulate în sensul unor consecințe ale admiterii petitului 1, respectiv că anularea celor două acte administrative a fpst solicitată ca o consecință a soluționării pe fond a contestației administrative.
Desigur, ambele variante sunt criticabile, dar instanța de fond a calificat în mod corect, în conformitate cu art.84 Cod procedură civilă, acțiunea în sensul celei de-a doua variante, dând eficiență principiului general de drept consacrat de adagiulactus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat(art.978 Cod civil).
Prin urmare, având în vedere calificarea dată acțiunii de către instanța de fond, se constată că prin respingerea acțiunii în întregul ei și motivele expuse în susținerea soluției adoptate, aceasta s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, inclusiv asupra petitelor 2 și 3, întrucât prin menționarea expresă a faptului că anularea actelor administrative a fost cerută în cadrul acestor din urmă capete de cerere doar ca o consecință a soluționării pe fond a contestației administrative și prin argumentația soluției de respingere a cererii de obligare a autorității initimate la aceasta, practic instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și și-a motivat în mod rezonabil soluția adoptată.
Pe de altă parte, Curtea constată că nu sunt întemeiate susținerile recurentei privind neîndeplinirea cerințelor art.214 alin.1 lit.a Cod procedură fiscală. Din interpretarea legico - sistematică și teleologică a acestui text de lege, rezultă, fără echivoc, că el este incident atât în ipoteza în care sesizarea organelor în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni are loc din inițiativa exclusivă a organelor fiscale, cât și în ipoteza în care indiciile sunt aduse la cunoștința organelor în drept în urma unor verificări efectuate chiar la inițiativa organelor penale, precum în speță, întrucât termenul sesizare are aici un sens mai larg decât cel utilizat de legea procesual penală.
Pe de altă parte, contrar celor susținute de recurentă, art.214 alin.1 lit.a Cod procedură fiscală nu impune condiția începerii urmăririi penale în cauza penală, ci doar existența unei astfel de cauze privnd o infracțiune a cărui constatare ar avea o întârziere hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă, condiții pe deplin îndeplinite în cauză, având în vedere existența unor indicții de săvârșire a unor infracțiuni în legătură cu documentele prezentate organelor vamale, în baza cărora s-au stabilit obligațiile fiscale ce fac obiectul actelor administrative fiscale contestate de recurentă.
În această situație, în mod firesc și cu respectarea legii, organele fiscale au decis că este oportun să aștepte finalizarea cercetîrilor penale înainte de a soluționa pe fond contestația formulată de recurentă cu privire la debitul stabilit în sarcina sa și pe care a încercat să îl înlăture cu documentele supuse cercetărilor penale.
Rezultă, deci că, în mod legal și temeinic a stabilit instanța de fond că decizia administrativă de suspendare este suficient argumentată pentru ca recurenta reclamantă să cunoască exact motivul suspendării, criticile recurentei sub acest aspect fiind vădit neîntemeiate. Prin urmare, asupra anulării actelor administrative fiscale în discuție se va pronunța organul competent după reluarea, în condițiile legii, a procedurii administrative și soluționarea pe fond a contestației.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de modificare sau de casare a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, se va respinge recursul ca nefundat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă - -Y SRL, împotriva sentinței civile nr.1802/ 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 48544/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR -DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.HV
Gh./2 ex.
16.04.2010
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
