Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2470/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2470
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI se prezintă procuror.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de SC ȘI SRL împotriva deciziei civile nr.1414 din data de 25.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII -a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PRIMARUL SECTORULUI 1 AL MUNICIPIULUI B și COMISIA DE VÂNZARE A COMERCIALE PROPRIETATE PRIVATĂ A STATULUI ȘI A CELOR DE PRESTĂRI SERVICII CONFORM LEGII 550/2002 SECTOR 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea SC ȘI SRL prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că SC ȘI SRL a depus la dosar, la data de 16.11.2009, concluzii scrise.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată prin întâmpinare.
Apărătorul contestatoarei solicită respingerea excepției.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției apreciind că motivele invocate nu se încadrează în cazurile prev. de art.317-318.pr.civ.
Curtea acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea, prin apărător, solicită admiterea contestației în anulare arătând că spațiul se află în proprietatea privată a Municipiului B și că nu este un spațiu de interes public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca nefondată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.747/24.02.2009 a Tribunalului București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea reclamantului Primarul sectorului 1 B în contradictoriu cu pârâții Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii conform Lg.550/2002 a sectorului 1 B și SC și SRL, a anulat decizia nr.48/20.02.2008 a Comisiei pentru vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii conform Lg.550/2002 a sectorului 1 B și a respins ca neîntemeiat, capătul de cerere de suspendare a executării deciziei.
Instanța de fond a apreciat că pârâtul are interes în contestarea actului administrativ, iar criticile de nelegalitate ale deciziei contestate sunt întemeiate, întrucât actul a fost emis cu încălcarea disp.rt.1 alin.6 din Lg.554/2004 precum și cu ignorarea sentinței civile nr.4934/2006 a Tribunalul București -Secția a VIII- prin care a fost respinsă acțiunea SC și SRL de anulare a deciziei nr.412/2006 și de obligare a Comisiei să vândă prin metoda negocierii directe a spațiului comercial și de prestări servicii din B,-, sector 1, cu motivarea că spațiul respectiv are regimul juridic al unui bun proprietate publică.
Prin decizia civilă nr.1414/25.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă SC și SRL.
Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2009 sub nr- SC și SRL a formulat contestație în anulare în temeiul disp.art.317-321 cod pr.civ. împotriva deciziei civile nr.1414/25.05.2009 în dosarul nr.47801/- a Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, arătând că decizia contestată este nelegală, întrucât dezlegarea dată de instanța de recurs speței deduse judecății este, pe de o parte, rezultatul unei greșeli materiale, iar pe de altă parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare.
În acest sens, contestatoarea arată că o primă greșeală materială comisă de către instanța de recurs a fost aceea că a apreciat în mod eronat faptul că primarul sectorului 1 are calitate procesuală activă să acționeze împotriva actelor emise de Comisie, această dezlegare fiind rezultatul unei greșeli materiale.
Contestatoarea a susținut că o altă greșeală materială a instanței de recurs a fost comisă la aprecierea asupra excepției prescripției, având în vedere faptul că plângerea prealabilă formulată de primar a fost formulată după 8 luni de la data emiterii deciziei.
Consideră contestatoarea că greșeala materială a instanței de recurs constă în aceea că s-a reținut aplicabilitatea în cauză a disp.art.27 din Lg.550/2002, potrivit cărora pentru alte litigii decât cele prev. la art.8, 9 și 10 nu este obligatorie procedura prealabilă, deși obiectul litigiului îl reprezintă tocmai unul din cazurile prevăzute de aceste dispoziții legale.
A mai susținut contestatoarea faptul că o altă greșeală a instanței de recurs a fost aceea că nu a luat în considerare faptul că din adresa emisă de către proprietarul spațiului, reiese foarte clar, că spațiul respectiv este proprietate privată și nu proprietate publică, cum în mod greșit reținuse într-o primă fază Comisia și apoi instanța de judecată prin sentința civilă nr.4934/2006.
O altă critică a contestatoarei vizează faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare, respectiv a omis a se pronunța cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantului.
În drept au fost invocate disp.art.317-321 cod pr.civ.
Intimatul Primarul sectorului 1 B, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea opera vreun motiv de contestație în anulare.
Pe fondul cauzei, intimatul a susținut că în mod eronat contestatoarea a considerat că decizia pronunțată de către instanța de recurs ar fi rezultatul unei greșeli materiale sau că aceasta a omis să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare, arătând că în fapt motivele invocate sunt aceleași ca și cele din cererea de recurs și solicitând respingerea ca nefondată a contestației în anulare.
Curtea în temeiul disp.art.137 al.1 cod pr.civ. urmează a analiza cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de intimatul Primarul sectorului 1 B, excepție care urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât contestația în anulare formulată îndeplinește condițiile legale de admisibilitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, decizia contestată, având în vedere motivele invocate, Curtea apreciază ca fiind nefondată contestația în anulare formulată, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare s-a întemeiat pe disp.art.318 teza I-a și a II-a, respectiv când dezlegarea dată, este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Astfel, Curtea constată că susținerile contestatoarei cu privire la erorile materiale invocate, sunt nefondate și nu pot fi reținute întrucât disp.art.318 cod pr.civ. mai sus menționate, se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, erori pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, astfel cum s-a statuat și în practica judiciară a instanțelor judecătorești, inclusiv a Înaltei C de Casație și Justiție.
În fapt, contestația în anulare fiind o cale de atac extraordinară de retractare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de interpretare a unor dispoziții legale, legiuitorul având în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau date materiale importante.
În speță, Curtea constată că greșelile materiale invocate de către contestatoare reiterează în fapt motivele de recurs, fiind nemulțumită de dezlegarea dată prin decizia atacată.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv invocat în susținerea contestației în anulare, Curtea constată că și acesta este nefondat, din examinarea deciziei contestate rezultând faptul că instanța de recurs a analizat toate motivele de modificare invocate prin cererea de recurs.
Susținerile contestatoarei cu privire la omisiunea instanței de recurs de a se pronunța cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantului nu pot fi reținute, întrucât din motivarea deciziei atacate rezultă în mod echivoc faptul că instanța a analizat acest motiv de recurs, pronunțându-se cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantului și în consecință și asupra interesului acestuia în promovarea acțiunii respective, între aceste aspecte existând o strânsă legătură determinată de calitatea de primar a acestuia și de atribuțiile legale ale acestuia.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de disp.art.318 cod pr.civ. și în temeiul disp.art.320 cod pr.civ. va respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile 1414/25.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de SC ȘI SRL împotriva deciziei civile nr.1414 din data de 25.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII -a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PRIMARUL SECTORULUI 1 AL MUNICIPIULUI B și COMISIA DE VÂNZARE A COMERCIALE PROPRIETATE PRIVATĂ A STATULUI ȘI A CELOR DE PRESTĂRI SERVICII CONFORM LEGII 550/2002 SECTOR 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
11.01.2010
Tr.B-09
Jud.CI
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
