Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2488/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2488
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea SC SRL împotriva sentinței nr.1651 din 4 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA C-SERVICIUL DE IMPOZITE ȘI TAXE prin consilier juridic lipsind recurenta contestatoare SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimații MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA C-SERVICIUL DE IMPOZITE ȘI TAXE solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1651 din 4 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- s-a respins contestația formulată de SC SRL în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 13.06.2006, contestatoarea a formulat contestație împotriva Raportului de Inspecții Fiscală întocmit la data de 21.12.2005 și înregistrat sub nr. -/02.02.2006 la Primăria Municipiului C - Direcția Taxe și Impozite Locale, solicitând anularea acestui act fiscal ca fiind nelegal.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că actul fiscal contestat a fost întocmit prin aplicarea greșită a dispozițiilor legii în materia impozitelor pe spectacole.
În acest sens, contestatoarea a arătat că, pe de o parte, dispozițiile Codului Fiscal (Legea nr. 571/2003) au fost aplicate retroactiv, pentru obligațiile fiscale aferente anului 2003, deși legea a intrat în vigoare la data de 23.12.2003, iar, pe de altă parte, raportul de control fiscal este criticabil și sub aspectul cuantumului reținut drept impozit.
Sub acest din urmă aspect, contestatoarea a arătat că anual, în perioada 1 mai - 15 septembrie, activitatea clubului se suspendă, funcționând numai terasa, iar, în celelalte luni ale anului, veniturile realizate din spectacole au fost înregistrate în contabilitate și impozitate în mod corespunzător, contestatoarea achitând obligațiile fiscale astfel stabilite.
La termenul din 13.10.2006, cauza a fost suspendată în baza art. 242, alin. 1, pct. 2,. fiind repusă pe rol la cererea contestatoarei, la data de 16.04.2007.
Prin sentința civilă nr.9011 din 15 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea SC SRL și s-a anulat raportul de Inspecție Fiscală nr.-/02.02.2006, emis de Primăria Municipiului C -Direcția Taxe și Impozite Locale.
S-a luat act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că suma stabilită prin actul fiscal contestat este nelegal imputată, în speță neputându-se dovedi temeinicia modului de calcul al impozitului.
Împotriva sentinței civile nr.9011/2007 a Judecătoriei Craiovaa formulat recurs intimata Primăria Municipiului C prin Primar, reprezentant și al unității administrativ-teritoriale, criticând- ca nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenta arată că împotriva actului administrativ-fiscal s-a formulat contestație, soluționată prin Dispoziția Primarului nr.8941/03.05.2006, comunicată la data de 17.05.2006, definitivă și executorie, nefiind exercitată calea de atac prevăzută de lege împotriva acesteia.
Se susține, în acest sens că, instanța de contencios administrativ era competentă să soluționeze contestația debitorului nemulțumit de inspecția fiscală, motiv pentru care acțiunea este inadmisibilă față de dispozițiile art.137 raportat la art.159 pr.civ. și art.188 pr.fiscală.
De asemenea, se precizează că pârâta-recurentă nu are calitate procesuală pasivă, calitate având unitatea administrativ - teritorială prin primar.
Pe fond, recurenta susține că nu s-a făcut dovada calcului greșit al masei impozabile, astfel că acțiunea este neîntemeiată.
Se precizează că actul fiscal a fost întocmit pe baza balanței analitice ce poartă semnătura contabilului și directorului, precum și ștampilă, și că singura probă utilă și concludentă în cauză, expertiza tehnică, nu a fost solicitată de reclamant.
Au fost depuse la dosar Dispoziția 894/03.05.2006 emisă de Primarul Municipiului C, confirmarea de primire a acesteia, contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală, referat nr.-/2006.
În ședința publică din 31.01.2008, au fost supuse dezbaterii părților excepția inadmisibilității față de faptul că recurenta nu a fost parte în dosarul de fond, precum și excepția de necompetență.
Prin decizia nr. 143 din 31.01.2008 Tribunalul Dolj - secția civilă a admis recursul declarat de recurentul Municipiul C prin Primar împotriva sentinței civile nr. 9011/15 06 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea SC SRL și intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE și a casat sentința civilă și a reținut cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reținând că:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța consideră neîntemeiată excepția inadmisibilității, având în vedere că recursul formulat de Primar poartă antetul Primăriei Municipiului C ce are calitate de pârâtă la judecarea în fond a pricinii.
Precizarea calității de reprezentant al unității administrativ teritoriale din cuprinsul motivelor de recurs a fost introdusă pentru a justifica excepția invocată de recurentă, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, față de dispozițiile art.21 și 62 Legii 215/2001.
Excepția necompetenței instanței ce a judecat în fond pricina este întemeiată, având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art.205 pr.fiscală și art.2 pct.1 lit. d pr.civ.
Se constată că obiectul contestației privește raportul Inspecției Fiscale întocmit la 21.12.2005, act administrativ a cărui legalitate poate fi analizată de instanța de contencioas-administrativ, potrivit dispozițiile art.205 pr.fiscală.
Prin urmare, se constată că prima instanță a soluționat cauza cu nesocotirea normelor de competență materială, fiind astfel incidente în cauză disp.art.312 alin.6 pr.civ.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art.172 pr.fiscală, întrucât contestația la executare silită poate fi făcută împotriva titlului executoriu numai în condițiile în care titlul executoriu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Ori, titlul de creanță poate fi contestat în temeiul art.205 pr.fiscală.
Primind cauza spre competentă soluționare a fost înregistrată sub nr- și s-a acordat termen pentru când s-a dispus citarea părților.
Prin raportul de inspecție fiscală din 29.12.2005, organele de control din cadrul Primăriei C - Direcția de Impozite și Taxe, s-a reținut că SC SRL C datorează impozit pe spectacol în sumă de 12.140 lei, din care 2.526 lei dobânzi și 763 lei penalități.
Se reține că unitatea controlată nu a depus la organul fiscal decont de impunere privind stabilirea impozitului în cazul manifestărilor artistice, pe perioada 2003 - 2005.
Unitatea controlată, a refuzat să semneze raportul de inspecție fiscală.
Reclamanta a formulat contestație pe cale administrativă sub nr. -/03.03.2006, iar prin Decizia nr. 8941/03.05.2006, emise de Primar, s-a respins contestația.
În fapt, prin acțiunea introdusă în instanță, contestatorul invocă faptul că obligațiile fiscale determinate de intimată sunt calculate ținând cont de prevederile art. 275 alin.1,2 cod fiscal, care dispune numai pentru viitor și nu retroactiv.
În plus, arată reclamantul, raportul de control fiscal este certificatul și sub aspectul cuantumului reținut drept impozit, dobânzi și penalități aferente anilor 2004 și 2005.
Susținerile reclamantului sunt nefondate.
Astfel, impozitul pe spectacole pentru anul 2003 este reglementat de art. 33 din OG36/2002 - primind impozitele și taxele locale, acesta fiind calculat conform acestor dispoziții legale în vigoare.
Conform Normelor Metodologice de aplicare a OG36/2002, persoanele juridice care organizează manifestări artistice, datorează impozit pe spectacole, iar conform art. 35 acesta se stabilește în funcție de suprafața incintei în care se organizează spectacolul și se calculează de către comisiile locale.
Se reține că unitatea, începând cu anul 2002, a depus cerere de înregistrare a biletelor de intrare la spectacole, conform Legii 147/1998 (lege abrogată de OG36/2002).
Totodată, regulile speciale privind impozitul pe spectacole pentru 2004 și 2005 au fost preluate de art. 275 din codul fiscal, iar calculul impozitului, declararea acestuia la organul fiscal și plata, de către art. 277.
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin.4 din Codul Fiscal, persoanele care datorează impozit pe spectacole stabilit, au obligația de a depune o declarație la autoritatea administrației publice locale, până la 15 ale lunii, a lunii precedente, iar conform art. 277 alin.3, acestea răspund de calculul impozitului, depunerea la timp a declarației și plata la timp a impozitului.
Se mai reține că inspecția fiscală, în mod corect a stabilit că incinta unde au loc spectacole respectă prevederile art. 178 din HG 44/2004, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Instanța reține că, criteriile și modul de calcul, în baza cărora a fost stabilit cuantumul impozitului și accesoriile, au fost determinate, în mod corect, în anexele Raportului fiscal întocmit.
De fapt, reclamantul, prin cererea nr. -/11.01.2006, precizează că suprafața localului este de 195,62 mp, iar ocazional organizează spectacole.
Invocarea faptului că, acesta (reclamantul) nu a fost notificat niciodată de către intimat asupra modificării bazei de calcul (în materia impozitului pe spectacole) este neîntemeiată, întrucât însăși reclamantul a depus releveul incintei, cu suprafețele utile afectate activității desfășurate, după care organul fiscal a calculat obligațiile fiscale datorate (adresa nr. -/11.01.2006), ca atare reclamantul și-a asumat răspunderea cu privire la suprafața de 196 mp, luată în calcul.
Pe timpul desfășurării procesului la această instanță (Secția Contencios Administrativ și Fiscal), reclamantul nu a înțeles să fie prezentă la cele trei termene de judecată (procedura de citare fiind legal îndeplinită), pentru a produce noi probe, față de cele invocate prin contestația formulată.
Cum reclamantul nu a produs probe, care să combată cele reținute de intimat, cu excepția unor afirmații de ordin general (contestă cuantumul și modul de calcul), s-a constatat că acțiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea SC SRL,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este rezultatul aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente în materie. Astfel, se artată că societatea are ca obiect principal de activitate comercializarea băuturilor alcoolice și doar ocazional organizarea de spectacole, pe bază de vânzare de bilete pentru intrare. Conform dispozițiilor legale în materie impozitul de spectacole se calculează în raport de suprafața utilă afectată acestei activități distractive și de numărul de zile de activități distractive, factori ce se stabilesc în funcție de declarația societății pe răspundere proprie răspundere (art.275-277 fiscal). Pentru că societatea nu a dat o astfel de declarație din care să rezulte numărul de zile în care au avut astfel de spectacole, nu se putea calcula impozitul imputat.
O altă critică a recurentei vizează cuantumul impozitului care a fost calculat în raport de suprafața utilă de 196 mp deși aceasta era de 195,62 mp.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Critica recurentei vizând imposibilitatea calculării impozitului de spectacole în lipsa unei declarații date în conformitate cu disp. art.275 alin.4 din fic. este neîntemeiată în condițiile în care din verificările organului de control rezultă că pe perioada supusă controlului reclamanta a desfășurat spectacole iar potrivit dipozițiilor legale invocate, persoanele care datorează impozitul pe spectacole au obligația de a depune o declarație la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale privind spectacolele programate pe durata unei luni calendaristice. Declarația se depune până la data de 15, inclusiv, a lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.
Așadar, reclamantei îi revenea obligația legală de a depune asemenea declarații în raport de care urmau a se calcula sumele aferente impozitului, neîndeplinirea acestei obligații fiindu-i imputabilă, conform art.277 alin.3 fisc.
A susține că în lipsa declarației, organul de control nu putea stabili în sarcina sa obligația de a achita impozitul pe spectacole echivalează cu invocarea propriei culpe în scopul eludării prevederilor legale incidente în materia impozitului pe spectacole.
Neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale atrage impunerea de penalități și dobânzi.
Suprafața de 196 mp în raport de care s-a calculat cuantumul impozitului a fost preluată de către inspectorul fiscal din releveul întocmit de societate pe proprie răspundere și purtând ștampila unității, releveu anexat adresei nr. -/11.01.2006.
Față de cele arătate, în conformitate cu prevederile art.312 recursul va fi respins ca nefondat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC SRL împotriva sentinței nr.1651 din 4 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
red.jud.
08.12. 2008
jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel
