Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2487/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2487
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL TG J PRIN DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI TG J împotriva sentinței nr.1592 din 7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA G prin consilier juridic lipsind recurentul pârât CONSILIUL LOCAL TG J PRIN DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI TG J și intimata pârâtă PRIMĂRIA TG.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA G solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1592 din 7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Banca Națională a României - Sucursala G în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Tg-jiu, primarul municipiului Tg-jiu și Consiliul Local al municipiului Tg-jiu.
S-a anulat dispoziția primarului municipiului Tg-jiu nr.4143 din 11.05.2007 și actul administrativ de impunere nr.15384/11.04.2007 și a fost obligată pârâtul Consiliul Local al municipiului Tg-J să restituie reclamantei sumele de 40.069,86 lei reprezentând, impozite, majorări, penalizări aferente centralei termice și alarmă pentru perioada 2002 - trimestrul I - 2007 și respectiv de 289.755 lei reprezentând taxe și impozite locale pentru perioada 01.08.2004 - 31.12.2006.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea de față adresată la data de 29.05.2007 și înregistrată la nr-, reclamanta Banca Națională a României - Sucursala Gac hemat în judecată pârâții Primăria mun. Tg-J, primarul Municipiului Tg-J și Consiliul Local Tg-J, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, în temeiul art. 8 raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, anularea dispoziției primarului Municipiului Tg-J nr. 4143/11.05.2007, să-i fie recunoscut dreptul la scutirea de la plata impozitelor și taxelor locale în baza art. 250 alin.1 pct. 1 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu art. 1 alin.2 din Legea nr. 312/2004, privind statutul, să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor de 40.069,86 lei, reprezentând contravaloare impozite locale, majorări și penalizări, pentru centrala termică și sistemul de alarmă pentru perioada 2002 - trimestrul I 2007, respectiv de 289.755 lei, reprezentând taxe și impozite locale pentru clădire, teren, firmă, mijloace de transport, pentru perioada 01.08.2004- 31.12.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 24.04.2007 a depus contestația nr. 659 împotriva actului administrativ fiscal nr. 15384/11.04.2007 al Direcției Publice de Venituri din cadrul Consiliului Local Tg-J, respinsă prin dispoziția nr. 4143/11.05.2007 a Primarului Municipiului Tg-
Că, în mod eronat s-au introdus în baza de impozitare a clădirii sediului nou cele două obiective: centrala termică și sistemul de alarmă, încălcându-se disp. art. 253 pct. 52 alin.2 din Normele Metodologice la Codul Fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004.
În mod corect cele două obiective nu trebuiau să fie incuse în baza de impozitare conform art. 6 pct.6.08 din Normele Metodologice nr. 13/2002, date în aplicarea nr.OG 36/2002, în contabilitatea băncii centrala termică și sistemul de alarmă, figurează ca utilaje independente.
Reclamanta arată că pentru perioada 2002-01.08.2004, invocă Normele Metodologice nr. 13/2002, pentru aplicarea nr.OG 36/2002, iar pentru perioada 01.08.2004 -31.12.2006, invocă dispozițiile art. 250 alin.1 pct. 1, art. 257, art. 272 alin.1, din Codul Fiscal, coroborate cu art. 1 alin.11 și 12 din Legea nr. 312/2004, privind Statutul.
În ce privește suma de 289.755 lei, reprezentând taxe și impozite locale pentru perioada 01.08.2004 -31.12.2006, deși s-au făcut declarații rectificative prin scrisoarea nr. 3012/24.11.2006, răspunsul pârâților a fost negativ.
Pe fondul cauzei reclamanta arată că nu este comerciant, în viziunea Codului Comercial, ci este o instituție publică independentă, având drepturi și obligații stipulate într-o lege organică, Legea nr. 312/2004, prin care s-a aprobat statutul
Aceasta arată că multe primării din țară procedează la scutirea de impozite a sucursalelor județele ale, cum ar fi: A, H, B, D, B, invocând și practică judiciară în acest sens (decizia civilă nr. 718/16.06.2006, pronunțată în dosarul nr- a Curții de Apel Cluj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, sentința nr. 709/E/21.12.2005, pronunțată în dosar nr. 7363/2005 de Tribunalul Iași - Secția de Contencios Administrativ.
În dovedirea acțiunii reclamanta depune la dosar adresa nr. 20922/14.05.2007 a Consiliului local al mun. Tg-J, dispoziția nr. 4143/11.05.2007 a primarului Municipiului Tg-J, contestația reclamantei înregistrată sub nr. 17081/24.04.2007 la Primăria Municipiului Tg-J, document privind constituirea și plata impozitelor și taxelor locale, raportul de inspecție fiscală din 11.04.2007 nr. 15384/11.04.2007 înregistrat la Direcția Publică de Venituri a Consiliului Local Tg-J, calculul impozitului pe clădiri pe anii 2002-2007, decizia de impunere înregistrată la.- Sucursala G la nr. 623/16.04.2007, adresa către toate sucursalele, înregistrată la Sucursala G în 2006, adresa înaintată Consiliului local al mun. Tg-J și înregistrată sub nr. 39255/27.11.2006, cele două hotărâri judecătorești amintite mai sus.
Consiliul Local Tg-J - Direcția Publică de Venituri, depune la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în acest sens că prin sentința nr. 2247/18.06.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantei, similară cu cea dedusă judecății, reclamanta solicitând scutirea de la plata impozitelor și taxelor locale, solicitând anularea unei dispoziții a primarului din aprilie 2007 și invocându-se excepția autorității de lucru judecat.
Pârâta arată că nu figurează în nr.HG 44/2004, la punctul 21, unde sunt enumerate instituțiile care nu datorează impozite și taxe locale, este comerciant și datorează impozite și taxe locale, invocându-se astfel adresele primite de la Ministerul Finanțelor Publice în 2004, aflate în copie la dosarul cauzei, adresa din 17.01.2007.
Prin sentința civilă nr.2467 din 14.09.2007 a Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea, respinsă excepția autorității lucrului judecat, anulată dispoziția primarului mun. Tg-J nr.4413/2007, admisă contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală nr.15384/11.04.2007, absolvită reclamanta de plata sumei de 40.069, 86 lei și obligați reclamanții la restituirea sumei de 289.755 lei reprezentând taxe și impozite locale, percepute pentru perioada 01.08.2006 - 31.12.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul local al mun. Tg-J, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei compuneri a completului de judecată.
Cu această motivare, prin decizia nr.8415 din 05.12.2007 a Curții de APEL CRAIOVAa fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
La rejudecare probatoriul a fost suplimentat cu înscrisuri, sens în care reclamanta a depus, în fotocopie, decizia nr.8280 din 28.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția contencios administrativ și fiscal, adresa nr.14819 din 13.03.2008 emisă de Consiliul local al mun. g-J - Direcția Publică de Venituri, precum și dovada soluției de respingere a contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr.8280 din 28.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Excepția autorității lucrului judecat nu este întemeiată.
Astfel, cauza nr- are ca obiect de judecată anularea dispoziției primarului mun. Tg-J nr.3639/16.04.2007, precum și anularea dispoziției de impunere nr.11.190/19.03.2007, iar cauza de față are ca obiect anularea dispoziției primarului nr. 4143/11.05.2007.
Așa fiind, se constată că nu există identitate de obiect între cele două cauze.
Acțiunea este fondată.
Astfel, potrivit art.250 alin.1 pct.1 și 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, impozitele pe clădiri nu se datorează pentru clădirile instituțiilor publice, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice.
De asemenea, la pct.21 din nr.HG44/2004 se prevede că "Noțiunea de instituții publice, menționată la art.250 alin. Pct.1 din Codul fiscal, reprezintă o denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituții publice autonome, unitățile administrativ teritoriale, precum și instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare.
Potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr. 312/28.06.2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, aceasta este "o instituție publică independentă, cu sediul central în Municipiul B și poate avea sucursale și agenții atât în Municipiul B, cât și în alte localități din țară".
Așa fiind, este evident că Banca Națională a României, atât prin sediul său central, cât și prin sucursalele și agențiile sale din țară, este o instituție publică în înțelesul art.250 alin.1 pct.1 și 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Această instituție are o importanță deosebită, având în vedere obiectivul fundamental și anume, acela de asigurare și menținere a stabilității prețurilor (art. 2 alin.1). Acest act normativ evidențiază modalitățile prin care realizează obiectivul său fundamental, respectiv prin atribuțiile principale ale acestei instituții: elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb; autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare; emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României; stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acesteia; administrarea rezervelor internaționale ale României (art. 2 alin.2).
Din aceste dispoziții legale rezultă că este o instituție publică independentă, care sprijină politica economică generală a statului, dar acest sprijin se realizează fără prejudicierea obiectivului său fundamental.
În realizarea atribuțiilor sale colaborează cu alte instituții centrale, respectiv cu Ministerul Finanțelor Publice, realizează schimbul de informații, cu autoritățile responsabile, în domeniul financiar și al societăților de asigurări, încheie acorduri de colaborare cu autoritățile competente din alte țări, având obligația de a comunica Comisiei Europene, informațiile solicitate.
Mai mult decât atât poate participa în nume propriu sau în numele statului la tratative și negocieri externe, vizând anumite probleme financiare, monetare de curs de schimb, supravegherea și prudențialitatea instituțiilor de credit. Este unica instituție autorizată să emită însemnele monetare, elaborând și aplicând politica de curs de schimb, iar în cadrul acestei politici, poate acorda instituțiilor de credit, credite pe termen scurt, potrivit art. 19 și 20, deschizând și operând conturi ale instituțiilor de credit, ale Trezoreriei Statului.
acționează pentru prevenirea și limitarea riscurilor de plată și credit, supraveghind instituțiile de credit, având competență exclusivă de autorizare a acestora, pentru operarea în România, în conformitate cu Legea nr. 58/1998, privind activitatea bancară, cu modificările și completările ulterioare, ține în evidențele sale potrivit art. 27, contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis pe numele Ministerului Finanțelor Publice.
nu are calitatea de comerciant, așa cum este reglementată ea în Codul Comercial, scopul ei fundamental nu este obținerea de profit, ea monitorizează sistemele de plăți, instrumentele de plată, pentru a evita riscul sistemic, nu poate achiziționa titluri de stat de pe piața primară, ca instituție independentă asigură înfăptuirea politicii monetare a statului, a politicii de creditare, stabilește și menține rezerve internaționale, virează la bugetul statului o cotă de 80% din veniturile nete potrivit art. 43, operațiunile comerciale efectuate de, fiind supuse controlului Curții de Conturi.
Din observarea acestor dispoziții legale, rezultă în mod cert că, sucursalele sale, nu au calitatea de comerciant și nu datorează impozite și taxe locale. Nu există nici un dubiu că legiuitorul a înțeles să excludă această instituție de la obligația achitării impozitelor și taxelor locale.
Nu poate fi reținută susținerea intimatei Consiliul Local Tg-J - Direcția Publică de Venituri că este un conflict între Codul Fiscal și Legea nr. 312/2004, privind Statutul și ca atare acest conflict se soluționează potrivit art. 1 alin.3, capitolul I, titlul l din Legea nr. 571/2003, în sensul că în materie fiscală, dispozițiile Codului Fiscal, prevalează asupra oricăror prevederi din acte normative, în caz de conflict aplicându-se dispozițiile Codului Fiscal.
Instituțiile publice care nu datorează impozit pe clădiri, sunt enumerate la pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, iar adresele invocate de intimată, emise de Ministerul Finanțelor Publice, nu au relevanță juridică în cauză, deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de a interpreta dispoziții legale, prin aceste adrese expunându-se o părere care nu leagă instanța.
Legiuitorul român a stabilit că, este instituție publică independentă și ca atare, această instituție publică nu datorează impozit pe clădiri, beneficiază de scutiri de taxe și impozite locale, astfel că, decizia de impunere nr. 15.384, este nelegală și netemeinică.
Legea nr. 312/28.06.2004, a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial - Partea I, astfel că începând cu 01.08.2004, și sucursalele sale, nu datorează impozitul pe clădiri.
În consecință, - Sucursala Gaa chitat în mod eronat suma de 289.755 lei, reprezentând taxe și impozite locale (clădire teren și mijloace de transport), pentru perioada 01.08.2004- 31.12.2006, precum și suma de 40.069,86 lei reprezentând, impozite, majorări, penalizări aferente centralei termice și alarmă pentru perioada 2002 - trimestrul I - 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL TG J PRIN DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI TG
În motivarea recursului recurenta susține că potrivit disp. art. 6 alin.3 din Legea nr. 571/2003 comisia fiscală centrală este coordonată de secretarul de stat din Ministerul Finanțelor Publice iar punctul de vedere al acestuia este consemnat în adresa nr. -/17.01.2007 potrivit cu care BNR prin sucursale nu face parte din categoria intituțiilor publice scutite.Totodată se susține că nu sunt aplicabilșe prevederile art.250 alin.1, art. 257 lit.f și art.272 alin.1 din Legea nr. 571/2003 referitoare la scutirea de impozite, întrucât contestatoarea nu este o instituție publică care să beneficieze de aceste prevederi. De asemenea se arată că susținerea potrivit căreia BNR nu este înregistrată ca și comerciant în viziunea Codului Comercial este eonată întrucât conform art. 3 pct.11 din com. sunt fapte de comerț operațiunile de bancă și schimb.
Recursul nu este fondat și va fi respins.
Potrivit art. 250 alin. 1 pct. 1 și 2 din /2003 privind Codul Fiscal, "impozitele pe clădiri nu se datorează pentru clădirile instituțiilor publice cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice".
Pct. 21 din HG 44/2004 precizează că: "Noțiunea instituții publice, menționată la art.250 alin.(1) pct.1 din Codul Fiscal, reprezintă o denumire generică ce include: Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul,ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituții publice autonome, unitățile administrativ teritoriale, precum și instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare".
În conformitate cu art.1 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, Banca Națională a României este instituție publică independentă.
Față de cele de mai sus, este evident faptul că Banca Națională a României precum și agențiile și sucursalele sale, sunt instituții publice în înțelesul art.250 alin.1 pct.1 din Codul fiscal, iar pentru a opera scutirea de plata impozitului pe clădiri trebuie stabilit dacă în speță sediul sucursalei G este o incintă folosită pentru activități economice, caz în care impozitul ar fi datorat.
Chestiunea supusă rezolvării nu se referă la porțiunea închiriată din sediul sucursalei, pentru care însăși reclamanta admite că impozitul este datorat, ci la întregul sediu, și vizează lămurirea împrejurării dacă activitatea curentă a sucursalei poate fi calificată ca fiind o activitate economică.
Intimații precizează că art.3 din Codul Comercial include și faptele de comerț și operațiunile de bancă și schimb, operațiuni care sunt efectuate inclusiv de Banca Națională.
Această susținere nu este corectă. Așa cum rezultă din Legea nr.312/2004, Banca Națională a României este banca centrală a României, fiind totodată și unica bancă de emisiune din țară.
Din cuprinsul acestei legi rezultă cu claritate că Banca Națională a României nu desfășoară activități de bancă comercială, orice eventuale operațiuni de acest gen fiind doar accesorii și subsumate activității de bancă centrală, și urmăresc, în esență realizarea obiectivului fundamental al Băncii Naționale și a principalelor sale atribuții specificate în art.2 din statutul băncii.
Faptul că activitatea Băncii Naționale nu urmărește obținerea de profit, cum este cazul băncilor comerciale, este demonstrat și de faptul că veniturile sale nete sunt virate în proporție de 80% bugetului statului.
Având în vedere aceste aspecte, se poate conchide că, în speță nu se datorează impozit pe clădirea în care sucursala Gab ăncii își desfășoară activitatea, decât pentru eventuale incinte închiriate pentru desfășurarea de astfel de activități, recursul urmând să fie admis, iar hotărârea atacată modificată.
Față de cele arătate, conf. art. 312 recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL TG J PRIN DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI TG J împotriva sentinței nr.1592 din 7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
red.jud. -
08 2008
jud.fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel
