Anulare act administrativ fiscal. Decizia 252/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.252
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI A împotriva sentinței civile nr.1332/30.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanta - intimată, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - intimată, lipsă, mandatar, lipsă fiind pârâtele - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 17.02.2010 întâmpinare din partea reclamantei - intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - intimate pune concluzii de respingere a recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.05.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A și Direcția de Muncă și Protecție Socială A și a cerut instanței să anuleze ca nelegal răspunsul Agenției Județene pentru Prestații Sociale A dat cererii sale nr.387/14.01.2009; să constate nelegalitatea Deciziei nr.5858/01.07.2006 a Direcției de Muncă și Protecție Socială A, prin care s-a stabilit o singură indemnizație lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani în loc de două indemnizații lunare; să fie obligate pârâtele să îi plătească retroactiv, începând cu data de 28.06.2006 și până la 16.05.2008 suma de 14.790 lei.
În motivare se arată că prin cererea înregistrată la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A cu nr.387/14.01.2009 a solicitat în calitate de mamă a doi copii gemeni și a primit în perioada 28.06.2006 - 16.05.2008 o singură indemnizație de 600, respectiv 800 lei lunar și nu două indemnizație, dar prin răspunsul dat pârâta a comunicat că nr.OUG148/2005 nu prevede acordarea a două indemnizații în cazul nașterii de copii gemeni.
Reclamanta a considerat că este îndreptățită la plata a două indemnizații conform art.6 (1) din nr.OUG148/2005 care se referă la plata acestora și a altor stimulente pentru fiecare dintre primele 3 nașteri.
Mai a arătat reclamanta că prin Decizia nr.5858/01.07.2006 a Direcției de Muncă și Protecție Socială A care nu i-a fost comunicată niciodată, s-a stabilit că are dreptul la plata unei singure indemnizații și în temeiul art.4 (1) din Legea nr.554/2004 a invocat excepția de nelegalitate a acestei decizii.
Motivele de nelegalitate a deciziei invocate de reclamantă se referă la faptul că se bazează pe Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG148/2005 aprobată prin nr.HG1825/2006, respectiv art.2 (3) dispoziții care au fost constatate ca nelegale de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1947/04.04.2007.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 16.09.2009 (fila 55) reclamanta a precizat că prin acțiune a înțeles să ceară anularea Deciziei nr.5858/01.07.2006 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială A și obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A să emită decizie pentru acordarea a două indemnizații lunare de creștere a copilului câte una pentru fiecare copil și să oblige la plata sumei de 14.790 lei, reprezentând îndemnizația pentru al doilea copil în cuantum de 800 lei lunar pentru perioada 28.06.2006 - 31.12.2006 și 600 lei pentru perioada 01.01.2007 - 16.05.2008.
A precizat de asemenea că nu mai înțelege să invoce excepția de nelegalitate a Deciziei nr.5858/01.07.2006 emisă de Direcției de Muncă și Protecție Socială
Prin întâmpinare pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Aac erut respingerea acțiunii invocând lipsa calității sale procesuale pasive cu motivarea că începând cu data de 01.11.2008 s-a înființat Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A în baza nr.OUG116/2007cu modificările ulterioare și a nr.HG1285/2008, acte normative care prevăd că agenția nou înființată are ca scop administrarea și gestionarea tuturor prestațiilor sociale acordate.
Totodată, susține pârâta, A se în toate drepturile și obligațiile ce derivă din stabilirea și plata prestațiilor sociale.
Pârâta A prin întâmpinare a cerut respingere acțiunii invocând excepția de tardivitate cu motivarea că Decizia nr.5858/01.07.2006 a fost comunicat reclamantei care a contestat-o în termen de 30 de zile.
Pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta era îndreptățită la plata unei singure indemnizații de plată aceasta fiind raportată conform art.3 (1) din nr.HG1025/2006 la numărul de nașteri și nu la numărul de copii.
În temeiul art.1371Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, cercetarea în fond a cauzei.
În soluționarea excepției de tardivitate a acțiunii, instanța a reținut că deși pârâta A susține că reclamantei i-a fost comunicată Decizia nr. 5858/01.07.2006, nu a făcut dovada comunicării acesteia cu semnătura de primire.
Ca urmare instanța a respins excepția în condițiile în care decizia nr. 5858/01.07.2006 a fost comunicată reclamantei la data de 26.05.2009.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Muncă și Protecție Socială A întrucât prin acțiune s-a cerut anularea deciziei nr.5858/2006 emisă de către această autoritate și ca urmare emitentul actului are calitate procesuală pasivă chiar dacă ulterior atribuțiile privind administrarea și gestionarea prestațiilor sale acordate de la bugetul de stat au fost preluate de
Prin sentința civilă nr.1332/30.09.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Muncă și Protecția Socială
A respins excepția de tardivitate a acțiunii.
A admis acțiunea precizată formulată de reclamanta împotriva pârâtelor Direcției de Muncă și Protecția Socială A și Agenția Județeană A pentru Prestații Sociale A, a anulat Decizia nr.5858/01.07.2006 emisă de Direcției de Muncă și Protecția Socială A și a obligat pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A să emită o nouă decizie pentru două indemnizații, începând cu data de 01.07.2006 și să plătească reclamantei suma de 14.790 lei reprezentând indemnizația de 800 lei lunar pentru perioada 01.07.2006-31.12.2006 și 600 lei lunar pentru perioada 01.01.2007-16.05.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a născut la data de 16.04.2006 doi copii (filele 12, 13) într-o naștere concomitentă.
Ca urmare a cererii depuse de reclamantă pentru plata indemnizației prevăzute de art.1 (1) din nr.OUG148/2005 cu modificările ulterioare, de 600 lei lunar pentru fiecare copil pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Aae mis decizia nr.5858/01.07.2006 prin care a acordat reclamantei indemnizație de numai 600 lei, considerând că din prevederile legale respectiv nr.HG1025/2006 rezultă că indemnizația de 600 lei se referă la numărul de nașteri și nu la numărul de copii, iar reclamanta a născut copii într-o singură naștere.
Din interpretarea art.6 (1) din nr.OUG148/2005 acordarea indemnizației lunare a fost raportată la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prezentate condițiile și procedura de acordare a dreptului.
Faptul că prin art.2 (3) din nr.HG1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG148/2005 nașterea a fost definită ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai mulți copii vii, nu poate restrânge drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență ca act normativ superior hotărârii de guvern, iar pe de altă parte definiția stabilită pentru nașterea ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice fără să existe o justificare de ordin subiectiv.
Tocmai pentru a se înlătura orice altă interpretare care ar exclude al doilea sau al treilea copil născut printr-o naștere concomitentă art.2 din nr.OUG148/2005 a fost modificat prin Legea nr.239/10.06.2009 stabilindu-se clar că indemnizația de 600 lei se aplică și pentru acești copii.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită să primească indemnizația de 800, respectiv 600 lei lunar și pentru al doilea copil născut printr-o naștere concomitentă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâtele Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A și Direcția de Muncă și Protecție Socială
Prin recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A s-a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în principal prin admiterea excepției tardivității introducerii cererii în condițiile în care decizia nr.5858/01.07.2006 a fost comunicată petentei care a avut un termen de contestare de 30 de zile de la comunicare.
Pe fondul cauzei recurenta arată că dispozițiile nr.OUG148/2005 modificată nu stipulează acordarea a două indemnizații în cazul nașterii de copii gemeni nici expres și nici prin termeni folosiți iar mai mult o dovadă în acest sens o constituie faptul că prin Legea nr.239/2009 ce a modificat nr.OUG148/2005 este prevăzut expres faptul că indemnizația suplimentară se acordă în cazul în care se gemeni, tripleți, etc. dar această normă juridică produce efecte numai pe viitor și nu retroactiv.
Conform art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006 prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii și în concluzie normele metodologice sunt în concordanță cu nr.OUG148/2005. În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia decizia nr.1947/2007 a este general obligatorie, aceasta nu poate fi reținută întrucât prin această decizie a fost admisă o excepție de nelegaliate și nu a fost anulat un act administrativ cu caracter normativ.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, nr.OUG148/2005, nr.HG1285/2008.
Prin recursul declarat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială A se solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepțiilor invocate în fața primei instanțe și anume excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții câtă vreme începând cu 01.11.2008 s-a înființat Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A în baza nr.OUG116/2007 cu modificările ulterioare și a nr.HG1285/2008, acte normative care prevăd că agenția nou înființată se în toate drepturile și obligațiile ce derivă din stabilirea și plata prestațiilor sociale acordate în baza actelor normative menționate anterior.
În concluzie, anularea deciziei contestate trebuie să producă efecte față de A această instituție gestionând în prezent fondurile bugetului de stat și emițând decizii în aplicarea actelor normative incidente în speță.
Recurenta mai apreciază că se impunea și admiterea excepției tardivității introducerii acțiunii, întrucât nu se poate vorbi de necomunicarea actului administrativ, din moment ce la data de 14.01.2009 se contestă o decizie cunoscută, emisă în data de 01.07.2006 și comunicată ulterior pe bază de borderou.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, nr.OUG148/2005, modificată, nr.OUG116/2007, modificată și nr.HG1285/2008, modificată.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la excepția tardivității introducerii cererii solicită respingerea acesteia, întrucât Decizia nr.5858/01.07.2006 nu i-a fost comunicată și a luat cunoștință despre aceasta doar în fața instanței de fond iar pe de altă parte susținerea potrivit căreia decizia a fost comunicată pe baza de borderou nu a fost dovedită în caută întrucât aceasta presupunea o comunicare formală și oficială făcută în așa fel încât să se poată dovedi atât data primirii actului administrativ cât și persoana care atestă primirea.
Pe fondul cauzei se arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică cu atât mai mult cu cât prin decizia nr.147/04.04.2007 a s-a admis excepția de nelegalitate a art.2 din nr.HG1825/2005 reținându-se că prin definiția dată nașterii art.2 din normele metodologice completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcina simplă sau multiplă.
Intimata mai arată că prin dispozițiile nr.OUG148/2005 nu se definește nașterea în sensul reținut prin art.2 din normele metodologice aprobate prin nr.HG1825/2005 iar pe de altă parte dispozițiile art.5 alin.2 nu disting între primi trei copii ai persoanelor aflate în situația respectivă. Pe de altă parte, Curtea de Apel Timișoara prin sentința civilă nr.378/23.11.2009 a admis acțiunea reclamantei având ca obiect anularea dispozițiilor art.2 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a nr.OUG148/2005.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală după cum urmează:
Prin decizia nr.5858/01.07.2006 s-a stabilit plata sumei de 800 lei lunar începând cu 01.07.2006 către reclamanta în calitatea sa de titular a dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului.
Prin acțiunea ce a format obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat anularea acestei decizii ca netemeinică și nelegală ocazie cu care pârâtele au invocat excepția tardivității introducerii acțiunii în condițiile în care decizia a fost emisă la 01.07.2006 iar reclamanta nu a contestat-o în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Prima instanță în mod corect prin încheierea pronunțată la 24.06.2009 a respins excepția tardivității în condițiile în care pârâtele nu au făcut dovada comunicării deciziei nr.5858/01.07.2006, aceasta fiind comunicată reclamantei de către instanță în ședința de judecată din 27.05.2009.
Curtea mai reține astfel, că deși decizia atacată a fost pronunțată la 01.07.2006 termenul pentru contestarea acesteia este de 30 de zile de la comunicarea deciziei ori în speță pârâtele nu au făcut nici o dovadă privind modul în care au procedat la comunicarea acestui act administrativ fie prin remiterea directă sub semnătură către reclamantă fie prin comunicarea acesteia cu confirmare de primire, iar faptul că aceasta decizie a fost emisă în anul 2006 nu prezumă automat că a și fost comunicată în mod legal reclamantei. Chiar dacă reclamanta avea cunoștință de această decizie în mod indirect de vreme ce a încasat lunar indemnizația aferentă doar pentru unul din cei doi copii acest aspect nu are consecințe juridice în cauză întrucât contestarea deciziei se face într-un termen stabilit de lege care curge de la comunicarea deciziei iar nu de la data luării la cunoștință despre aceasta. Prin urmare, Curtea apreciază că pentru admiterea excepției tardivității se impunea ca partea ce a invocat-o să facă dovada comunicării deciziei către reclamantă cu atât mai mult cu cât pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială A avea calitatea de emitent a acestei decizii și în consecință calitatea de instituție obligată la comunicarea actului astfel emis iar în speță pârâta nu a fost în măsură să depună dovezile de comunicare solicitate astfel încât nefiind dovediră comunicarea deciziei reclamanta se află în termenul legal pentru contestarea acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei recurente Direcția de Muncă și Protecție Socială A, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins această excepție întrucât obiectul acțiunii l-a constituit anularea deciziei nr.5858/01.07.2006, decizie ce a fost emisă de către recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială A, iar faptul că ulterior emiterii deciziei au intervenit modificări ale actelor normative în domeniu, modificări ce dau în prezent în competența Agenției Județeană pentru Prestații Sociale A administrarea și gestionarea tuturor prestațiilor sociale acordate de la bugetul de stat conform modificărilor aduse la.OUG nr.148/2005 prin nr.OUG116/2007 cu modificările ulterioare nu este de natură a influența calitatea procesual pasivă a Direcției de Muncă și Protecție Socială A, calitate ce se reține numai în privința petitului privind anularea deciziei nr.5858/01.07.2006 emisă de această pârâtă.
Faptul că prima instanță a ținut cont de modificările legislative intervenite ulterior rezultă din aceea că a obligat la emiterea unei noi decizii pentru două indemnizații pe pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A iar nu Direcția de Muncă și Protecție Socială A care în prezent nu mai are atribuții în acest sens, astfel încât Curtea apreciază că se impune și respingerea excepției privind lipsa calității procesual pasive a Direcției de Muncă și Protecție Socială
Pe fondul cauzei Curtea reține că prin decizia nr.5858/01.07.2006 emisă de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială A s-a aprobat acordarea către reclamantă a unei indemnizații pentru creșterea copilului în sumă de 800 lei.
Reclamanta a formulat către pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A adresa înregistrată sub nr.387/14.01.2009 prin care a solicitat acordarea indemnizației lunare pentru fiecare dintre gemeni născuți la 16.05.2006 iar prin adresa de răspuns aflat la fila 11 dosar fond pârâta a precizat că reclamanta trebuia să formulele contestație împotriva deciziei în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
În mod corect prima instanță a procedat la anularea deciziei nr.5858/01.07.2006 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială A și a procedat la obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A să emită o nouă decizie pentru două indemnizații începând cu 01.07.2006 și să-i plătească suma de 14.790 lei diferența de indemnizație pentru celălalt copil.
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică realizându-se astfel o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță. Astfel este adevărat că potrivit art. 6 al.1 din nr.OUG148/2005 concediul și indemnizația lunară la care se referă art.1, respectiv art. 2 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau după caz pentru primi 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență, ori încredințați în vederea adopției. De asemenea Hotărârea Guvernului nr.1825/2006 de aprobare a Normelor Metodologice pentru aplicarea nr.OUG148/2005 definește nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mulți copii vii.
Din coroborarea celor 2 texte legale recurentele au reținut că indemnizația în cuantum de 800 lei, respectiv 600 lei se acordă pentru o singură naștere indiferent de numărul copiilor rezultați din aceasta, fiind un drept de care beneficiază părintele aflat în situația prevăzută de art.1 și 2 din nr.OUG148/2005.
O asemenea interpretare nu poate fii însușită de instanța de recurs, întrucât interpretarea corectă a dispozițiilor cuprinse la art. 6 al.1 din nr.OUG148/2005 trebuie să conducă la concluzia că acordarea indemnizației lunare se raportează la numărul de copii născuți și nu la numărul nașterilor, întrucât această din urmă interpretare este de natură a încălca evident principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o naștere simplă sau dintr-una multiplă.
Este de observat astfel că în prezent art.2 din nr.OUG148/2005 așa cum a fost modificat prin Legea nr.341/2009 prevede că plata indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți începând cu cel de al doilea copil. Chiar dacă aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță, neputând retroactiva în situația reclamantei, această modificare legislativă este de natură a confirma punctul de vedere emis de prima instanță și anume acela potrivit căruia cuantumul indemnizației trebuie raportat la numărul de copii născuți, iar nu la numărul nașterilor, modificarea legislativă intervenită ulterior dovedind astfel că legiuitorul a conștientizat carența ce rezulta din interpretarea dispozițiilor cuprinse în Hotărârea Guvernului nr.1825/2006 care definea nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Totodată în mod corect a reținut prima instanță că pârâtele nu se pot prevala în emiterea decizie atacate de dispozițiile art.8 al.1 și 2 din Hotărârea Guvernului nr.1825/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a nr.OUG148/2005 întrucât normele metodologice sunt emise în aplicarea unei legi și în nici un caz nu pot deroga de la dispozițiile legii și nici nu pot fi în contradicție cu acestea, ori modul în care este definită nașterea în cuprinsul normelor metodologice vine în contradicție cu scopul în sine al nr.OUG148/2005 ce urmărea astfel acordarea unor măsuri de protecție părinților în cazul nașterii unui copil, iar criteriul de determinare a acestui drept trebuie să-l constituie existența unui copil născut, dreptul la indemnizația lunară multiplicându-se în cazul gemenilor rezultați din aceiași naștere.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 al.1 teza a II a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursurile declarate de pârâte.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea intimatei,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A și Direcția de Muncă și Protecție Socială A împotriva sentinței civile nr.1332/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/09.03.10
TEHNORED:/09.03.10
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
