Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 119/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.119
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinarerecursul declarat de recurenții, (), (), împotriva sentinței civile nr. 1269/26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul orașul Chișineu C prin Primar, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea reclamanților recurenți.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat orașul Chișineu C prin Primar, în un exemplar.
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, precizări la concluzii scrise din partea reclamanților recurenți.
Reclamanta recurentă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, arată că reclamanții aveau dreptul la sporul de dispozitiv, drept care este prevăzut și în noua lege unică de salarizare a personalului bugetar.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 26.05.2009 și precizată, reclamanții, ( ), (), au chemat în judecată pe pârâții Orașul Chișineu C și Primarul Orașului Chișineu C și au solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la alocarea și plata drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, actualizată cu coeficientul ratei inflației până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Primăriei Orașului Chișineu C, iar drepturile salariale cerute prin acțiune au temei de drept în Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, dat în modificarea și completarea nr.275/2002, punctul 9.2, care prevede că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din aceste prevederi, au afirmat, a rezultat fără echivoc că beneficiar al "indemnizației de dispozitiv" este și personalul civil, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau anterior de respectiva indemnizație.
Reclamanții au considerat că prin Ordinul nr.496/2003 s-a urmărit pe de o parte ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea nr.138/1999, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar pe de altă parte, înlăturarea discrepanțelor în ce privește drepturile de natură salariale dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea ori îndrumarea, asigurându-se astfel egalitatea de natură salarială a personalului din cadrul aceleiași activități.
Reclamanții au mai arătat că dreptul la indemnizația de dispozitiv stabilită de art.13 din Legea nr.138/1999 a fost extins și la funcționarii publici din cadrul prin nr.496/28.07.2003, care la punctul 31.1 care definește noțiunea de personal civil cuprinsă în art.47 din Legea nr.138/1999, în sensul că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din și ca urmare refuzul pârâților de le plăți acest drept salarial este neîntemeiat.
Pârâtul Orașul Chișineu Cal ăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1269/26.08.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea precizată formulată de reclamanții, ( ), (), împotriva pârâților Primarul Orașului Chișineu C și Orașul Chișineu C pentru plata sporului de dispozitiv de 25% din salariul de bază și înscrierea sporului în carnetul de muncă. în contradictoriu cu pârâtul Orașul Chișineu C reprezentat prin Primar, pentru litigiu privind funcționarii publici, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei Orașului Chișineu C și că potrivit art.31 (3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, iar pe lângă drepturile salariale prevăzute de legile de salarizare ale funcționarilor publici, funcționarii publici beneficiază conform art.40 din nr.OG92/2004 de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege care se aplică potrivit art.1 personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției stabilește la art.13, pentru cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract de muncă și salariați civili, dreptul la o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, din indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază, funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publică și siguranța națională fiind prevăzute potrivit art.51 în anexa 6 legii.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, beneficiază conform art.47 din Legea nr.138/1999 de drepturi salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de această lege. Prin Ordinul nr.275/2002 au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.138/1999, care la pct.31 se interpretează art.47 din lege cu privire la personalul civil. Ca urmare a înființării Ministerului Administrației și Internelor prin nr.OUG63/2003 aprobată prin Legea nr.63/2003 cu atribuții conform art.14 (1) lit.a în domeniul administrației publice și lit.b în domeniul ordinii și siguranței publice, personalul acestui minister se compune din personalul fostului Minister al Administrației Publice și al fostului Minister de Interne art.17 (1) din ordonanță.
Personalul Ministerului Administrației și Internelor se compune din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate personal contractual, precum și militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract de muncă (art.16 din ordonanța de urgență).Conform art.17 (3) din nr.OUG63/2003, personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională. Aceste modificări în structura personalului din cadrul au determinat și modificarea nr.275/2002. Astfel, prin Ordinul nr.496/28.07.2003 pct.9.2, indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Ordinul nr.496/2003 a redefinit la pct.31.1 și noțiunea de personal civil în concordanță cu art.16 din nr.OUG63/2003, prin această noțiune înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației Publice, stabilind că personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar.
Instanța de fond a considerat că trebuie avut în vedere că Legea nr.138/1999 este o lege specială, care se aplică numai personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranță națională sau structurile de ordine și siguranță publică din cadrul Pentru a beneficia de indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, reclamanții trebuia să facă parte din structurile de ordine și siguranță publică din subordinea ( în prezent). Prima instanță a considerat că numai în această situație puteau beneficia conform art.40 din nr.OG92/2004, art.47 din Legea nr.138/1999, pct.9.2 și 31.1 din nr.496/2003 și art.17 (3) din nr.OUG63/2003 de indemnizația de dispozitiv, astfel că reclamanții fiind funcționari publici din structurile administrației publice, nu beneficiază de această indemnizație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în temei legal reclamanții solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că, hotărârea primei instanței este nelegală și netemeinică în condițiile în care recurenții au calitatea de funcționarii publici în cadrul orașului Chișinău C astfel că sunt îndreptățiți să beneficieze de indemnizația de dispozitiv conform prevederilor cuprinse în Ordinul nr. 496/2003.
În mod netemeinic prima instanță a apreciat că în aplicarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 personalul civil din cadrul Administrației Publice nu beneficiază de indemnizația de dispozitiv întrucât nu există nici o dispoziție legală care să susțină această opinie.
Astfel în mod greșit s-a reținut că pentru a beneficia de îndemnizația de dispozitiv prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999 reclamanții trebuiau să facă parte din structurile de ordine și siguranță publică din subordinea întrucât Ordinul nr. 496/2003 acordă dreptul respectiv și funcționarilor din Administrația Publică, urmărind prin emiterea sa două scopuri principale și anume: să fie inclus și personalul care își desfășoară activitatea în domeniul Administrației Publice pentru a se înlătura discrepanțele de natură salarială dintre personalul aflat în subordinea asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Recurenții mai arată faptul că indemnizația de dispozitiv este acordată în prezent întregului personal ce funcționează în cadrul, în structurile evidenței informatizate a persoanei precum și angajaților Consiliilor Locale și Județene care au obținut recunoașterea acestui drept prin hotărâri judecătorești irevocabile.
În condițiile în care Ordinul nr. 496/2003 este emis de Ministerul Administrației și Internelor este normal ca salariații din administrația publică să beneficieze de dreptul la indemnizația de dispozitiv stabilit prin Ordinul respectivului minister, cu atât mai mult cu cât în bugetul pe anul 2009 au fost prevăzute fondurile necesare pentru plata acestor sporuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punctul 9.pr.civ. art. 13 din Legea nr. 138, 199, art. 11din Legea nr. 188/1999, Legea nr. 137/2000 și Legea nr. 554/2004.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Recurenții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei Orașului Chișineu C apreciind că această calitate îi îndreptățește la plata indemnizației de dispozitiv prevăzută de Ordinul nr. 496/2003 cu raportare la art. 13 din Legea nr. 138/1999.
Prima instanță în mod corect a respins acțiunea reclamanților reținând în esență faptul că pentru a beneficia de drepturile salariale invocate trebuiau să facă parte din structurile de ordine și siguranță publică din subordinea întrucât dispozițiile Legii nr. 138/1999 se aplică numai personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranță națională sau structurile de ordine și siguranță publică din cadrul
Raportat la pretenția reclamanților de plata "indemnizației de dispozitiv" Curtea reține că prin art.13 din Legea nr. 138/99 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
În aplicarea acestei legi s-a emis Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/5.06.2002 care a fost modificat și completat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003. Este adevărat ca prin acest ordin s-a introdus punctul 9.2. care arată că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Această prevedere nu poate fi însă desprinsă din întregul conținut al celor 2 ordine anterior menționate câtă vreme prin același ordin personalul civil este definit ca fiind ansamblul funcționarilor publici și al personalului contractual din Definiția este una restrictiva si se referă numai la angajații Ministerului Administrației si Internelor si nu poate fi extinsa și la angajații din administrația publică locală. Faptul că la pct. 31.2.din ordin se prevede ca personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. la art. 13 din lege nu justifica admiterea acțiunii reclamanților întrucât chiar dacă nu se face nici o distincție între administrația publică centrală și locală instanța apreciază că o asemenea distincție nici nu este necesară in cauza întrucât dispoziția de la pct. 9.2. se coroborează obligatoriu cu dispoziția de la pct. 31.1. iar prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor care conform art.1 din OUG 30/2007 este organ de specialitate al administrației publice centrale.
Între autoritățile publice centrale ale statului și autoritățile administrației locale nu există raporturi de subordonare și ca atare reclamanții nu pot pretinde să le fie aplicabil Ordinul 496/2003 care în fapt este un act administrativ cu caracter individual, ce se adresează exclusiv personalului la care face referire L 138/99.
Prin OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației si Internelor se prevede la art. 13 care sunt instituțiile publice si organele de specialitate din domeniul administrației publice care se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Conform art. 2 din L 215/2001 administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează in temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, aceasta fiind una administrativă și financiară conform art. 4 al 1 din aceeași lege. Ca atare chiar dacă primarii și consiliile locale reprezintă autorități ale administrației publice prin aceasta se exercită autonomia locală conform art. 23 al.1.din L 215/2001 și chiar dacă fac parte din administrația publică, ele reprezintă autorități ale administrației publice locale cărora nu li se pot aplica prin extrapolare dispozițiile emise de o autoritate publică centrală, cum este în speța, dispoziții care pot fi aplicabile numai unităților subordonate conform art. 11 OUG 63/2003.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate instanța de recurs reține că personalul civil la care face referire Ordinul 496/2003 nu se asimilează funcționarilor publici din administrația publică locală, astfel că în mod corect Tribunalul Arada procedat la respingerea acțiunii având ca obiect plata indemnizației de dispozitiv pretinse de reclamanți.
Această soluție este confirmată de altfel și de faptul că prin Decizia nr. 37/14.12.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerul Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Prin urmare reclamanții ce au calitate de funcționari publici în cadrul Primăria CHIȘINEU C nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv pretinsă, decizia pronunțată în recursul în interesul legii stabilind în mod expres categoriile de personal ce beneficiază de acest drept.
Referitor la susținerea recurenților potrivit căreia se impune acordarea dreptului solicitat în condițiile în care în alte cauze similare instanțele au acordat altor persoane drepturile bănești privind indemnizația de dispozitiv, Curtea constată că în cauza Beian contra României, s-a reținut existența unei jurisprudențe naționale neunitare, la originea căreia se afla însăși instanța supremă ( Înalta Curte de Casație și Justiție) care deși avea rolul de a unifica practica a pronunțat ea însăși soluții contradictorii în chestiunea respectivă și ca atare s-a reținut că reclamantul, la inițierea demersului judiciar, avea o "speranță legitimă" în a obține recunoașterea drepturilor pretinse ținând cont tocmai de faptul că la nivelul instanței supreme existau și soluții de admitere a unor cererii similare cu cea a reclamantului.
În speță însă în materia drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv recurenții nu au fost în măsură să indice hotărâri ale instanței supreme ce sunt contradictorii pe această chestiune pentru a conduce astfel la concluzia că se aduce atingere principiului securității juridice. Însăși CEDO a reținut în aceeași motivare faptul că divergențele de jurisprudență constituie prin natura lor o consecință inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond cu autoritate asupra competenței lor teritoriale însă, nu acest aspect a fost sancționat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ci lipsa rolului instanței supreme pentru unificarea jurisprudenței.
În aceste condiții Curtea reține că nu se poate vorbi despre o "speranță legitimă" a reclamanților în recunoașterea dreptului la plata indemnizației de dispozitiv în condițiile în care rezultă existența unei practici neunitare la nivelul instanțelor de fond privind interpretarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 iar în prezent instanța supremă a intervenit prin admiterea recursului în interesul legii conform Decizie nr. 37/14.12.2009 reglementând aceste aspecte de practică, decizie ce sete obligatorie pentru instanță conform art. 329 aliniatul 3.pr.civ.
Văzând și dispozițiile art. 312 aliniatul 1 teza a-II-a Cod procedură civilă și apreciind totodată că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii recurate, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții, (), (), împotriva sentinței civile nr. 1269/26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul orașul Chișineu C prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./12.02.20010
Tehnored. / 23.02.2010/2 ex.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Belicariu Maria, Pokker
