Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2577/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2577
Ședința publică de la 07.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă INTERNATIONAL, împotriva încheierii de ședință din data de 22.10.2008 și a sentinței civile nr.2971/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ IMPRIMERIA NAȚIONALĂ SA.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 16.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la 23.11.2009, la 30.11.2009 apoi la 07.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2971/05.11.2008 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - Internațional în contradictoriu cu Compania Națională Imprimeria Națională SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 18.12.2000 pârâta organizat licitație pentru achiziționarea a trei utilaje fiind emisă hotărârea nr. 40411 din 28.12.2000 prin care a fost declarată câștigătoare altă societate. Această hotărârea a fost desființată de instanțele de judecată cu privire la anumite utilaje. Motivul desființării este legat de evaluarea incorectă ofertelor însă instanța nu a stabilit că reclamanta ar fi câștigătoare ci impus reverificarea ofertelor.
În baza acestei decizii, pârâta întocmit proces-verbal din data de 25.05.2006 prin care a fost declarată câștigătoare aceiași societate, fapt care face ca reclamanta să nu mai aibă șansă reală de câștiga contractul de achiziție publică. De asemenea, instanța a reținut că nu există nicio faptă ilicită cât timp au fost reanalizate ofertele și s-a decis că nu reclamanta trebuia să câștige licitația și nu există un prejudiciu care să trebuiască reparat.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului se arată că decizia civilă nr. 150/2003 Curții de Apel București stabilit în mod clar că dacă s-ar fi evaluat în moc corect ofertele, societatea - AG nu ar mai fi fost declarată câștigătoare.
Așadar, instanța a stabilit în mod clar în ce sens trebuie reevaluate ofertele de către autoritatea contractantă.
În ceea ce privește procesul-verbal din data de 25.05.2006, acesta procedează la modificare punctajelor nu doar în sensul indicat de instanța de judecată ci modifică și punctajul reclamantei, punctaj care nu a fost contestat de nicio societate. Acest proces-verbal nu trebuia contestat întrucât nu are valoarea unui act al comisiei de licitație nefiind un act de refacere al licitației.
În ceea ce privește șansa reală de câștigare licitației, recurenta arată că invocarea OUG nr. 34/2006 de către instanța de fond este nejustificată întrucât licitația a avut loc anterior momentului intrării în vigoare a acestui text de lege, contestarea procesului-verbal nu era necesară întrucât șansa reală reclamantei rezulta din decizia civilă nr. 150/2003.
Referitor la fapta ilicită se arată că pârâta ar fi trebuit să reevalueze ofertele în raport de dispozițiile civile nr. 150/2003 și nu putea să procedeze la diminuarea punctajelor celorlalți ofertanți.
Cât privește prejudiciul reclamanta arată că ar fi trebuit să câștige licitația ceea ce ar fi avut drept consecință obținerea unui beneficiu egal cu diferența între costurile pentru achiziționarea utilajelor și prețul la care au fost licitate respectivele utilaje. Pentru evaluarea prejudiciului fost depusă expertiză extrajudiciară.
Recurenta mai pretinde și restituirea tuturor taxelor de timbru întrucât în materie de contencios administrativ se achită taxele de timbru de la acțiunile neevaluabile în bani.
Intimata Compania Națională Imprimeria Națională SA formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. În ceea ce privește taxele de timbru se consideră că acestea au fost legal achitate fiind vorba de un litigiu privind un contract administrativ și ar fi trebuit formulată cerere de reexaminare.
De asemenea, se invocă faptul că acțiunea era prescrisă în raport de disp. Legii nr. 554/2004.
Pe fond se arată că recurenta nu a fost desemnată câștigătoare licitației iar prin procesul-verbal din 25.05.2006 s- constatat că evaluarea corectă ofertelor ar fi dus la declararea aceleiași societăți ca câștigătoare.
Procesul-verbal respectiv nu a fost contestat în conformitate cu procedura privind achizițiile publice.
În consecință, nu există o faptă ilicită și nici nu există un prejudiciu cert.
În ceea ce privește taxele de timbru, Curtea constată că acestea au fost legal achitate la instanța de fond din două motive: în primul rând că acțiunea a fost inițial adresată instanței comerciale și pentru a se putea ajunge la discutarea necompetenței instanței era necesară plata în prealabil taxei de timbru în raport cu calificarea dată acțiunii de reclamantă. În al doilea rând, se observă că litigiul se referă la un prejudiciu decurgând din refuzul de încheiere al unui contract administrativ astfel încât taxa de timbru nu trebuia stabilită în raport de dispozițiile privind taxarea acțiunilor neevaluabile în bani.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este fondat.
În ceea ce privește problema prescripției, prima instanță a reținut în mod corect că termenul de prescripție început să curgă sub imperiul Legii nr. 29/1990 astfel încât împlinirea lui se face în raport de dispozițiile aceleiași legi nu în raport de dispozițiile legii noi, respectiv, Legea nr. 554/2004.
Cum Legea nr. 29/1990 reglementa posibilitatea formulării acțiunii în despăgubiri ulterior momentului formulării acțiunii în anulare fără a stabili și un termen, rezultă că sub imperiul acestei legi, termenul pentru acțiunea în despăgubiri este termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr. 167/1958.
Instanța de fond a constatat în mod corect că la data introducerii acțiunii acest termen nu era împlinit.
În ceea ce privește șansa reală a reclamantei recurente de câștiga licitația aceasta decurge în mod cert din dispozițiile deciziei civile nr. 150/2003.
Prin această decizie Curtea de Apel București a reținut că punctajul acordat societății câștigătoare a fost incorect calculat și dacă oferta acesteia ar fi fost corect apreciată societatea "nu ar mai fi fost declarată câștigătoare".
Este adevărat că instanța nu a stabilit că reclamanta ar fi câștigătoare ci impus reevaluarea ofertelor. Autoritatea contractantă nu a procedat însă la o astfel de reevaluare ofertelor ci întocmit un act care nu este prevăzut de nicio procedură de achiziții publice prin care a depunctat societatea câștigătoare în conformitate cu dispozițiile deciziei Curții de Apel București dar a procedat și la o depunctare tardivă a reclamantei.
Nefiind vorba de un act emis după reluarea procedurii de licitație procesul-verbal din data de 25.05.2006 apare ca un act menit să acopere ilegalitate săvârșită în cadrul procedurii de licitație. Acestui proces-verbal nu i se poate conferi valoare juridică întrucât nu este reglementat de nicio normă privind procedura achizițiilor publice și prin conținutul său apare ca fiind întocmit "pro causa".
În aceste condiții, Curtea constată că recurenta reclamantă beneficiază în raport de dispozițiile deciziei nr. 150/2003 de prezumția că dacă licitația ar fi fost organizată corect ea ar fi fost câștigătoarea licitației. Prezumția ar fi putut fi răsturnată de autoritatea contractantă doar prin reluarea procedurii de achiziție publică nu prin întocmirea unui proces-verbal lipsit de fundament juridic și prin care se procedează la o depunctare a societății reclamante cu scopul vădit de a justifica un act pe care instanțele de judecată l-au considerat nelegal.
În măsura în care reclamanta ar fi câștigat licitația ea ar fi beneficiat de un câștig care apare ca diferență între toate costurile legate de achiziționarea produselor ofertate și prețul la care aceste produse ar fi fost vândute autorității contractante.
În consecință, autoritatea contractantă i- produs reclamantei prin actele sale nelegale un prejudiciu egal cu valoarea acestui câștig.
Recurenta a pretins ca valoarea acestui prejudiciu să fie stabilită pe baza unei expertize extrajudiciare însă această probă nu poate fi primită de instanța de recurs existând riscul ca rezultatul acestei expertize să fi fost calculat de manieră părtinitoare în condițiile în care expertul a fost angajat și plătit în mod direct de partea în litigiu.
Curtea consideră că pentru evaluarea prejudiciului se impune efectuarea unei expertize contabile judiciare, fapt care nu se poate realiza decât în fața instanței de fond.
Pentru efectuarea expertizei judiciare prin care să se stabilească prejudiciul suferit de reclamantă ca diferență între prețul la care ofertat utilajele și costurile totale pe care le-ar fi angajat în achiziționarea acestor utilaje se impune casarea sentinței cu trimitere la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă INTERNATIONAL, împotriva încheierii de ședință din data de 22.10.2008 și a sentinței civile nr.2971/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ IMPRIMERIA NAȚIONALĂ SA.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S
GREFIER
Red.DS
Tehnored. CB/2ex.
18.12.2009
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
