Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2579/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2579
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.12.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanții, și și de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3538/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 30.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 07.12.2009
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3538/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, Și în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a fost anulată decizia nr.1402/2008 emisă de pârâtă și a fost obligată să emită în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, decizia de validare a hotărârii nr.849/24.01.2007 a Comisei județene T de aplicare a Lg.9/1998 sub sancțiunea de penalități de întârziere de 100 lei/zi până la executarea efectivă.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata de daune morale de 5.000 lei către fiecare reclamant și a fost respins petitul privind obligarea la plata sumei stabilite prin hotărârea nr.849/2007, ca prematur.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în baza probatoriului administrat în cauză că ordinul nr.1849/17.03.2006 prin care au fost stabilite despăgubiri în baza Lg.9/1998 în favoarea reclamanților a fost analizat de două ori de către pârâtă. Astfel că sunt îndeplinite condițiile prev.de disp.art.1 din Lg.554/2004, rap.la art.6 și art.1 Protocol nr.4 din CEDO, constatând că este întemeiată acțiunea reclamanților.
Totodată, instanța a dispus în temeiul art.24 al.1 din Lg.554/2004 obligarea pârâtei la îndeplinirea obligației de a emite în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, decizia de validare a hotărârii nr.849/24.01.2007 a Comisiei județene T de aplicare a Lg.9/1998, sub acțiunea de penalități, până la executarea efectivă, acordând totodată și daune morale fiecărui reclamant, având în vedere nerespectarea termenelor legale cât și a termenului rezonabil pentru soluționarea cererii reclamanților, fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale ca și dovada prejudiciului moral cauzat acestora.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cât și reclamanții, Și.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 și pct.9 cod pr.civ. pârâta a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii pronunțate că se încearcă tergiversarea dosarului, întrucât soluționarea acestuia presupune examinarea îndeplinirii condițiilor legale de acordare a despăgubirilor de către mai multe persoane, și constatându-se necesitatea completării dosarului cu alte documente s-a dispus invalidarea hotărârii emise de către Comisia județului T, conform disp.art.28 din Ordonanța nr.94/2004 cât și a HG 1643/2004.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.7 și 8 cod pr.civ. Lg.9/1998, HG 753/1998, HG 286/2004, OG 94/2004.
În motivarea recursului formulat de către reclamanți, recurenții au criticat soluția instanței de fond în sensul că deși au solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr.849/24.01. 2007 emisă de Comisia județeană T pentru aplicarea Lg.9/1998 actualizate la data plății, instanța a dispus obligarea pârâtei la validarea respectivei hotărâri, deși conform disp.art.35 alin.2 lit.d) și art.352alin.5 din Normele de aplicarea Lg.9/1998, validarea se realizează prin emiterea deciziei de plată.
În drept au fost invocate disp.art.299, art.312 alin.1 și 3 rap.la art.304 pct.6 și art.3041cod pr.civ.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul disp.art.3041cod pr.civ. Curtea constată că ambele recursuri formulate împotriva sentinței nr.1886/7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, sunt nefondate.
Astfel, cu privire la recursul formulat de către pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat și a reținut prin sentința atacată faptul că se impune anularea deciziei nr.1402/12.08.2008 prin care s-a dispus invalidarea hotărârii nr.849/24.01.2007, întrucât astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, conform disp.art.5 alin.1 din Lg.9/1998, reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care s-au solicitat compensații, prin înscrisuri.
Totodată, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză, a disp.art.6 CEDO întrucât dreptul reclamanților de a se rezolva cererea privind compensațiile în procedura administrativă, într-un termen rezonabil a fost încălcat având în vedere că durata acestei proceduri a fost de aproape 11 ani.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că susținerile recurentei privind aplicarea procedurilor stabilite prin HG 1643/2004 și OG 94/2004, sunt neîntemeiate, iar recursul formulat în cauză este nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de către reclamanți, Curtea constată că este nefondat întrucât criticile acestora cu privire la soluția instanței de fond prin care s-a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare a hotărârii nr.849/24.01.2007 în loc să emită o decizie de plată a despăgubirilor stabilite, sunt nefondate.
În fapt, în conformitate cu disp.art.7 alin.3 din Lg.9/1998 cu modificările ulterioare, pârâta a fost obligată la emiterea actului administrativ, respectiv a deciziei de validare a compensațiilor acordate prin hotărârea Comisiei județene T, stabilind totodată și un termen de executare a acesteia sub sancțiunea unor penalități de întârziere, în conf.cu disp.art.24 alin.1 din Lg.554/2004.
Astfel fiind Curtea, constatând că sentința pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare a acesteia, în temeiul disp.art.312 al.1 cod pr.civ. va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanții, și și de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3538/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
4.01.2010
Tr.-09
Jud.
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
