Anulare act administrativ fiscal. Sentința 263/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--24.09.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 263
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, din partea pârâtei o cerere de amânare a cauzei pe motiv că a fost citată fără copia cererii de chemare în judecată.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de pârâtă, având în vedere faptul că această cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Tribunalul Arad.
Instanța invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara în soluționarea acțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra excepției constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 2.07.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ, potrivit obligației de a face, de validare/invalidare a hotărârii nr. 4/26.01.2007 a comisiei Județene A pentru aplicarea Legii nr. 9/1998; fixarea unui termen de maxim 30 de zile calendaristice de la rămânerea definitivă a hotărârii în care să emită actul administrativ, urmând să plătească reclamantului penalități de întârziere în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data stabilită de instanță pentru îndeplinirea obligației până la data emiterii actului administrativ; fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale, pe care a găsit-o întemeiată, deoarece prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea unei autorități publice centrale să emită un act administrativ. Articolul 10 din Legea nr. 554/2004 stabilește competența instanței de judecată potrivit criteriului ce vizează poziția în sistem a emitentului actului, astfel că potrivit art. 3 al.1 Cod procedură civilă, competența materială în soluționarea cauzei revine Curții de Apel Timișoara Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 516/10.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara Secția Contencios Administrativ și Fiscal competența materială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru a fi obligată la emiterea unui act administrativ conform Legi nr. 9/1998.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la data de 24.09.2008.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Examinândcu prioritateexcepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu la termenul din 15.10.2008, instanța constată că din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă pretinsul refuz al comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 de validare a hotărârii nr. 4/26.01.2007 a Comisiei județene A pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
În această privință, instanța observă că drepturile reclamantei sunt reglementate prin Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. nr. 260 din -.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, "cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
În privința procedurii de acordare a acestor despăgubiri, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 prevede că "în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se constituie, prin ordin al prefectului, în fiecare județ și în municipiul B, câte o comisie pentru aplicarea legii, compusă din directorul general al direcției generale a finanțelor publice, directorul direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală, șeful direcției județene a Arhivelor Naționale, șeful inspectoratului teritorial în construcții, un consilier juridic desemnat de prefect și un notar public desemnat de Ministerul Justiției, la propunerea Uniunii Naționale a Notarilor Publici. Comisia va funcționa în cadrul prefecturii".
Conform art. 7 alin. 1 din legea citată, "comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului".
Art. 7 alin. 2 și 3 din Legea nr. 9/1998 reglementează dreptul petenților de a formula contestații împotriva hotărârilor emise de comisiile județene, precum și competența Comisiei centrale de a valida sau invalida măsurile dispuse de comisiile județene, stipulând:
"(2) în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.
(3) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice."
În privința controlului judecătoresc asupra acestor acte, art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 stabilește că " hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare,la secția de contencios administrativ a tribunaluluiîn raza căruia domiciliază solicitantul".
La rândul său, art. 30 din Ordonanța de Guvern nr. 94 din 26 august 2004, privind reglementarea unor măsuri financiare, prevede că "propunerile de validare/invalidare a hotărârilor emise de comisiile județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998, precum și pentru soluționarea contestațiilor, însoțite de avizul consultativ al Asociației Române a Victimelor - Secția, vor fi înaintate de către șeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin comunicat solicitanților".
În privința căilor de atac, art. 31 din Ordonanța de Guvern nr. 94/2004 prevede că "actele Cancelariei Primului-Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare,la secția de contencios administrativ a tribunaluluiîn raza căruia domiciliază solicitantul".
Examinând chestiunea competenței de soluționare a acestei cauze, Curtea constată că Tribunalul Arada declinat competența de soluționare a prezentei cauze în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reținând că reclamanta contestă un act emis de o autoritate administrativă centrală, respectiv de comisia centrală pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Curtea observă că, fiind în discuție un act emis de o autoritate centrală, competența soluționării litigiului în primă instanță ar aparține curții de apel.
Pe de altă parte, textul art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ permite derogări de la această regulă"dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Or, Curtea observă că, potrivit art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998, "hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare,la secția de contencios administrativ a tribunaluluiîn raza căruia domiciliază solicitantul".
Așadar, art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 impune competența de primă instanță a tribunalelor în cazul atacării hotărârilor comisiei centrale, fiind o dispoziție derogatorie de la regula stabilită prin 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ.
În aceste condiții, Curtea apreciază, pentru identitate de rațiune, că și în cazul în care se invocă refuzul comisiei centrale de a emite o astfel de hotărâre, competența de soluționare a cauzei revine tot secției de contencios administrativ a tribunalului, iar nu curții de apel.
În acest sens, Curtea subliniază că, în conformitate cu dispozițiile art. 978 Cod Civil, "când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul".
Din acest punct de vedere, Curtea consideră că - în condițiile în care legea specială impune competența de primă instanță a tribunalului în cazul verificării legalității hotărârilor comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 - competența soluționării cererilor privind constatarea refuzului emiterii unei astfel de hotărâri de către comisia centrală revine aceleiași instanțe, respectiv secției de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
O interpretare contrară (în sensul stabilirii competenței de fond a curții de apel în soluționarea refuzului emiterii de către comisia centrală) ar conduce la consecințe inacceptabile sub aspect logic și juridic, neexistând o justificare rațională a unei asemenea competențe divizate pentru soluționarea litigiilor referitoare la actele emise de aceeași instituție.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara și va declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal.
În condițiile în care Tribunalul Arad, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanța constată existența conflictului negativ de competență.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 21 Cod de Procedură Civilă, instanța va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, suspendând orice procedură de judecare a acestei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Constată existența conflictului negativ de competență.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./27.10.2008
Tehnored. /30.10.2008/2 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
