Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1025/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--21.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1025
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă - SRL T, împotriva sentinței nr.544/16.06.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu pârâtelor intimate Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate, în încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2008 ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta -" SRL chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, solicitând anularea deciziei nr.31761/2007 emisă de către pârâta Administrația Finanțelor Publice, anularea deciziei 632/2007 emisă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, obligarea pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei de 358.415 lei reținută de către pârâte cu titlu de accesorii la plata TVA, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr.31761/23.04.2007 a Ta fost obligată la plata sumei de 358.415 lei cu titlu de accesorii la plata taxei pe valorarea adăugata calculate pentru obligațiile de plata aferente perioadei martie 2006-februarie 2007.
Menționează că, în data de 23.03.2006 a formulat cerere de rambursare de TVA, cerere înregistrata la T sub nr.4575/23.03.2006 prin care a solicitat rambursarea TVA-uui care i se cuvenea in cuantum de 11.759.403 lei. Cerere care nu a fost soluționata in termen de 45 zile asa cu prevede disp. Codului d e procedura fiscala, ci in termen de 1 an si 2 luni, in data de 15.05.2007 printr-un control fiscal efectuat la acea data.
Pe perioada martie 2006-iulie 2007 se efectuează alt control la sediul societatii prin care i se calculează accesorii la plata taxei pe valoarea adăugata in cuantum de 358.415 lei.
Din toate înscrisurile pe care le-a pus la dispoziția organelor de control, rezulta fara faptul ca pe toata perioada menționata, societatea avea de încasat mai mult de la bugetul de stat decât cuantumul obligațiilor de plata catre stat, iar accesoriile calculate in acest sens, nu au obiect.
Mai arată, că organul fiscal a încălcat dispozițiile Codului d e procedura fiscală preferând să stabilească penalități și dobânzi decât să efectueze compensarea, așa cum era normal să o facă.
Menționează, de asemenea că societatea nu a făcut uz de prevederile art.120 din Codul d e procedura fiscală, respectiv, și nu a solicitat obligarea organului fiscal la plata dobânzilor de 0,1 % care i s-ar fi cuvenit pentru nerambursarea în termen a TVA-ului, dar in schimb a fost sancționată de către T cu accesorii la plata taxei pe valoarea adăugata.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative atacate, întrucât în perioada anterioară, reclamanta avea TVA de rambursat în sumă de 11.759.403 lei, aferent perioadei martie 2005-februarie 2006.
Această suma a fost solicitată la rambursare prin decontul nr.4575/23.03.2006, care nu a fost soluționat până la data emiterii deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr.31761/23.04.2007.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Administrația Finanțelor Publice T a arătat că își menține pct.de vedere exprimate pe larg în cuprinsul Deciziei nr.632/175/04.10.2007 emisă de DGFP T, drept pentru care susține și respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că societatea datorează în mod legal obligațiile de plată accesorii în suma totală de 358.415 lei, reprezentând accesorii de plată TVA.
Prin sentința civilă nr.544/16.06.2008, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta " " împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta " ", solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică și în consecință admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că a formulat o cerere de rambursare a taxei pe valoarea adăugată înregistrată la Administrația Finanțelor Publice T la data de 23.03.2006, solicitând rambursarea sumei de 11.759.403 lei, cerere care a fost soluționată de autoritățile fiscale abia un și două luni, iar nu în termenul de 45 de zile impus de lege.
În perioada ulterioară înregistrării cererii reclamantei, autoritățile fiscale au procedat la efectuarea unui control la sediul reclamantei, control în urma căruia au stabilit că " " datorează suma de 358.415 RON, cu titlul de accesorii la plata taxei pe valoarea adăugată.
Reclamanta a apreciat ca inadmisibilă calcularea unor accesorii la un debit datorat de aceasta autorităților fiscale, câtă vreme acestea nu au soluționat în termenul legal cererea reclamantei de rambursare a unei sume cu mult mai mare, sumă care i se cuvenea reclamantei cu titlul de rambursare a taxei pe valoarea adăugată.
Conform art. 112 alin. 4 Cod de Procedură Fiscală, autorităților fiscale aveau să efectueze compensarea din oficiu a sumelor datorate de reclamantă la bugetul de stat cu sumele datorate reclamantei de la acest buget.
La rândul lor, Administrația Finanțelor Publice Taa dmis că " " avea dreptul, la sfârșitul anului 2006, la rambursarea sumei de 1.554.853 lei, dar reclamanta nu a solicitat rambursarea acestei sume prin deconturile lunare depuse în perioada respectivă.
Reiterează excepția invocată la prima instanță și pe cale de excepție, solicită anularea Deciziei nr.632/175/04.10.2007 emisă de către pârâta T, pentru neîndeplinrea obligațiilor imperative prevăzute de art.211 din nr.OG92/2003 actualizată.
Potrivit acetuis text de lege menționat, decizia atacată trebuia să cuprindă în mod obligatoriu și expres "soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poată fi exercitată și instanța competentă".
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezentul litigiu, reclamant " " a solicitat anularea deciziei prin care autoritățile fiscale au reținut suma de 358.415 RON, cu titlul de accesorii la plata taxei pe valoarea adăugată calculate pentru perioada martie 2006-februarie 2007.
Reclamanta a arătat că a formulat o cerere de rambursare a taxei pe valoarea adăugată înregistrată la Administrația Finanțelor Publice T la data de 23.03.2006, solicitând rambursarea sumei de 11.759.403 lei, cerere care a fost soluționată de autoritățile fiscale abia un și două luni, iar nu în termenul de 45 de zile impus de lege.
Cu toate acestea, autoritățile fiscale au procedat în perioada ulterioară înregistrării cererii reclamantei, la efectuarea unui control la sediul reclamantei, control în urma căruia au stabilit că " " datorează suma de 358.415 RON, cu titlul de accesorii la plata taxei pe valoarea adăugată.
Reclamanta a apreciat ca inadmisibilă calcularea unor accesorii la un debit datorat de aceasta autorităților fiscale, câtă vreme acestea nu au soluționat în termenul legal cererea reclamantei de rambursare a unei sume cu mult mai mare, sumă care i se cuvenea reclamantei cu titlul de rambursare a taxei pe valoarea adăugată.
În acest sens, " " a invocat dispozițiile art. 112 alin. 4 Cod de Procedură Fiscală, care permiteau autorităților fiscale să efectueze compensarea din oficiu a sumelor datorate de reclamantă la bugetul de stat cu sumele datorate reclamantei de la acest buget.
La rândul lor, Administrația Finanțelor Publice Taa dmis că " " avea dreptul, la sfârșitul anului 2006, la rambursarea sumei de 1.554.853 lei, dar reclamanta nu a solicitat rambursarea acestei sume prin deconturile lunare depuse în perioada respectivă.
Cu privire la excepția nulității actelor administrativ fiscale contestate pentru omisiunea indicării căii de atac și a termenul în care poate fi atacată, Curtea observă că, într-adevăr, nu sunt indicate aceste informații în decizia de soluționare a contestației administrative prealabile, iar art. 211 alin. 4 Cod de Procedură Fiscală prevede că dispozitivul deciziei respective trebuie să conțină, între alte mențiuni, "calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și instanța competentă".
În privința desființării actelor administrativ fiscale, art. 47 Cod de Procedură Fiscală prevede că "actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desființat în condițiile prezentului cod", iar potrivit art. 2 alin. 3 Cod de Procedură Fiscală, "unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului d e procedură civilă".
În consecință, Curtea reține că dispozițiile privind nulitatea actelor administrativ fiscale sunt guvernate, în lipsa reglementărilor din Codul d e Procedură Fiscală, de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Acest text legal reglementează regimul juridic general al nulității, regim conform căruia actele juridice întocmite cu nerespectarea legii se anulează numai în cazul în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor persoanei în cauză iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
Din acest punct de vedere, instanța reține că nerespectarea legii nu poate fi admisă ca o condiție suficientă în anularea actului administrativ atacat, dacă nu se dovedește atât vătămarea, cât și imposibilitatea remedierii acestei vătămări prin alte mijloace decât desființarea acelui act.
Reținând aplicabilitatea art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă în cauză, instanța subliniază că orice pretinsă nelegalitate a deciziei contestate atrage nulitatea acestui act numai în măsura în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor reclamantei, iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
Or, Curtea remarcă în prezenta cauză că reclamanta nu a fost împiedicată să conteste în instanță actele respective, iar omisiunea menționării în dispozitivul deciziei a căii de atac și a termenului în care poate fi atacată nu a condus la depășirea acestui termen sau la formularea unei căi de atac cu nerespectarea legii.
În consecință, Curtea reține că reclamanta nu a fost vătămată prin omisiunea menționării în dispozitivul deciziei a căii de atac și a termenului în care poate fi atacată, astfel încât nu se poate reține îndeplinirea condițiilor legale pentru anularea actelor administrativ fiscale contestate pentru acest motiv.
Cu privire la fondul litigiului, Curtea constată că " " avea dreptul, la sfârșitul anului 2006, la rambursarea sumei de 1.554.853 lei, dar reclamanta nu a solicitat rambursarea acestei sume prin deconturile lunare depuse în perioada respectivă.
Or, în privința regimului majorărilor de întârziere, art. 122 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală prevede că "în cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel:
a) pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;
b) pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operației de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare întocmite de către organul competent;
c) pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire."
Curtea apreciază că în prezenta speță este incidentă ipoteza de la lit. c) din art. 122 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, respectiv că "data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire".
Or, câtă vreme reclamanta nu a solicitat rambursarea sumei prin deconturile lunare depuse în perioada respectivă, nu se poate reține caracterul exigibil al obligației de rambursare de la buget și, implicit, nici cererea de compensare a datoriilor reciproce.
În consecință, Curtea apreciază că în mod legal autoritățile fiscale au apreciat că nu este exigibilă obligația de restituire a sumelor datorate reclamantei de la bugetul de stat, câtă vreme aceasta nu a solicitat rambursarea soldului negativ al taxei pe valoarea adăugată, iar conform art. 116 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "prin compensare se sting creanțele administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurența celei mai mici sume,când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel".
Întrucât reclamanta nu a dobândit calitatea de creditor, deoarece nu a solicitat rambursarea soldului negativ al taxei pe valoarea adăugată, calcularea accesoriilor la sumele datorate la bugetul de stat este legală.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de " " urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr. 544/CA/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
RED. -20.11.2008
Tehnored. /24.11.2008/ 2 ex.
Prima instanță Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
