Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1024/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1024
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței nr.539/16.06.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal-restituire taxă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 8 octombrie 2008 ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice T,solicitând anularea actului administrativ, chitanta seria - nr.-, Serie CIV F - emisa de Trezoreria Municipiului la data de 03.07.2007 prin care reclamantul achitat suma de 5728 lei, taxa speciala la prima inmatriculare; restituirea sumei de 5728 lei plătită cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare și obligarea pârâtei la plata de dobânzi aferente acestei sume, actualizate, începând cu data de 03.07.2007, până la restituirea efectiva.
În motivare, reclamantul a arătat că în cursul lunii iunie 2007 achiziționat autoturismul marca VOLKSWAGEN PASSAT, an de fabricație 2002, din Franța, cu nr. de identificare.
Pentru a finaliza însă procedura înmatriculării autoturismului în România, a fost obligat să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214(1) din Codul Fiscal, fiindu-i emisă chitanța chitanta seria - nr.-, Serie CIV F - emisa de Trezoreria Municipiului la data de 03.07.2007 prin care reclamantul achitat suma de 5728 lei, taxa speciala la prima inmatriculare:
Apreciind că această taxă este lipsită de temei legal reclamantul a formulat Contestatie, înregistrată la. T sub nr.7950/27.02.2008, însă, deși au trecut peste 30 de zile, nu a primit nici un răspuns până în prezent.
Față de acest aspect reclamantul a formulat prezenta acțiune, solicitând anularea ei pe motiv că actul normativ cere prevede obligația de plată a acestei taxe, respectiv Codul Fiscal art. 214(1) și următoarele, intră în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar potrivit art. 148 al.2 din Constituția României, prevederile din tratatele comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Administrația Finanțelor Publice a solicitat, în principal, pe cale de exceptii, inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ față de neefectuarea procedurii prealabile, excepția prematurității acțiunii, excepția tardivitatii formularii acțiunii și a inadmisibilitatii capătului de cerere privind restituirea taxei speciale.
Prin sentința civilă nr.539/16.06.2008, Tribunalul Timiș a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ față de neefectuarea procedurii prealabile, a respins exceția prematurității acțiunii, a respins excepția tardivității formulării acțiunii și a inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, formulate de T, a admis acțiunea formulată de reclamantul, formulată împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice T, a dispus anularea actului administrativ, chitanței seria - nr.-, Serie CIV F -, din data de 03.07.2007 emisă de Trezoreria Municipiului, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5728 lei RON, reprezentând taxa specială auto la prima înmatriculare achitată de reclamant cu chitanța seria - nr.-, Serie CIV F -, din data de 03.07.2007, actualizată cu dobanda legală, de la data de 03.07.2007, până la restituirea efectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în principal, rejudecând cauza în sensul admiterii excepțiilor formulate privind admisibilitatea și prematuritatea acțiunii, în subsidiar, pe fondul cauzei solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.728 lei achitată de contribuabil la data de 03.07.2007, cu titlu de taxă specială pentru autorturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și cuantumulo taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor art.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respingerea în rest a acțiunii și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății 03.07.2007, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că sentința civilă nr.539/16.06.2008 a Tribunalului Timișa fost dată cu încălcarea și aplicarea geșită a legii.
În principal susține că în mod netemeinic instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de nefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și urm. din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, întrucât reclamantul nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, iar, ca urmare, a neefectuării procedurii prealabile obligatorii de contestare a actului administrativ fiscal de impunere, vconsideră că prezenta acțiunii este inadmisbiliă.
Având în vedere faptul că, reclamantul, nu a făcut dovada că a formulat o contestație, în condițiile Titlului IX-Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria nr.- nr.-/03.07.2007 emisă de T în sumî de 5.728 lei, rezultă faptul că formularea prezentei acțiunii este prematură, datorită faptului că procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestașiei formulate.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.728 lei achitată de contribuabil la data de 03.07.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autevehicule și cuantumul taxei pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Învederează instanței că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tururor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederilre exprese ale art.11 din acest act normativ:
Art.11 "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuraie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilirii în normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății 03.07.2007, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.2 din nr.OG9/2000 privind nivelul dobânzii legale legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii: Art.2 " În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este putătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzi, se va plăti dobânda legal".
În speță, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobândă le nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codulo de procedură fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG9/2000 așa cum în mod nelegal solicitată reclamantul.
Mai mult, dobânda prevăzută de art.124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală se datorează începând din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar nu începând cu data de 03.07.2007, așa cum în mod erronat și nelegal a solicitat reclamantul. Reclamantul nu poate solicita decât acordarea dobânzii prevăzute de Codul d e procedură fiscală, începând cu data de 14.04.2008, data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art.70 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, calculat începând cu data de 27.02.2008, data comunicării la. Tac ererii de restituire a sumei achitate și numai pentru diferența de taxă menționată la punctul 3 din prezentul recurs.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul a solicitat instanțelor de contencios administrativ obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare plătite de domnia sa pentru înmatricularea în România, la data de 4.07.2007, a unui autoturism second hand (autoturismul fiind fabricat în 2002), achiziționat dintr-un stat al Uniunii Europene.
Cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare a fost respinsă anterior de Administrația Finanțelor Publice
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Timișa admis cererea reclamantului și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice la restituirea către reclamant a sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare plătită anterior de acesta.
Tribunalul Timișa motivat admiterea cererii, în esență, pe incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Având în vedere că recurenta a invocat mai multe excepții, Curtea le va examina anterior soluționării fondului, conform art. 137 Cod de Procedură Civilă.
1. Cu privire la excepția prematurității acțiunii pentru neefectuarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile, Curtea observă că autoritățile fiscale au invocat faptul că reclamantul nu a îndeplinit - anterior sesizării instanței de contencios administrativ - procedura prevăzută de art. 205 Cod de Procedură Fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Conform art. 205 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Curtea constată că reclamantul a sesizat Direcția Generală a Finanțelor Publice T cu o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare în litigiu și cu o contestație, înregistrate la data de 27.02.2008, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la fila 10-12 din dosarul Tribunalului Timiș.
Din datele dosarului nu rezultă că reclamantului i s-a comunicat un răspuns la această cerere.
Ulterior, reclamantul a sesizat Tribunalul Timiș cu prezenta cauză, la data de 8.05.2008, solicitând anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în litigiu, precum și restituirea acestei taxe.
În acest condiții, Curtea reține că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 205 Cod de Procedură Fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece a formulat contestația administrativă anterior sesizării instanței de contencios administrativ, excepția astfel invocată nefiind întemeiată.
2. Cu privire la excepția prematurității procedurii administrative prealabile, Curtea observă că autoritățile fiscale au invocat faptul că formularea acțiunii judiciare este prematură, întrucât procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Curtea reamintește că reclamantul a sesizat autoritățile fiscale la data de 27.02.2008, fără a exista dovada unui răspuns la această cerere, iar ulterior a sesizat Tribunalul Timiș la data de 8.05.2008, solicitând anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în litigiu, precum și restituirea acestei taxe.
În privința acestei excepții, Curtea precizează că, potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
În speță, reclamantul a așteptat expirarea acestui termen înainte de a sesiza instanța, astfel încât nu i se poate imputa declanșarea procedurii judiciare și nici faptul că autoritățile fiscale nu au respectat termenul legal de soluționare a cererii sale.
Curtea amintește că, în conformitate cu dispozițiile art. 12 Cod de Procedură Fiscală, "relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii". Acest principiu al bunei credințe împiedică organele fiscale să se prevaleze de propria culpă, respectiv de nesoluționarea cererii reclamantului în termenul legal.
Faptul că autoritățile fiscale emit cu întârziere (după expirarea termenului legal) sau refuză - implicit sau explicit - emiterea răspunsului la cererea contribuabilului nu poate conduce la reținerea prematurității sesizării instanței, în condițiile în care contribuabilul face dovada formulării cererii sale și a respectării termenului de soluționare a acestei cereri.
În consecință, Curtea apreciază că nici această excepție nu este întemeiată și nu poate conduce la modificarea soluției instanței de fond.
3. Cu privire la excepția tardivității procedurii administrative prealabile, Curtea observă că autoritățile fiscale au invocat faptul că reclamantul a formulat cererea de restituire a taxei cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
În această privință, Curtea precizează că, potrivit art. 207 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii".
Totodată, Curtea remarcă faptul că reclamantul a solicitat anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în litigiu, precum și restituirea acestei taxe.
De asemenea, Curtea precizează că termenul de 30 de zile impus de art. 207 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală începe să curgă "de ladata comunicării actului administrativ fiscal".
Or, autoritățile fiscale nu au comunicat reclamantului acest act.
Mai mult decât atât, Curtea observă că autoritățile fiscale nu au dovedit că s-a emis acest act, deși s-a încasat taxa de primă înmatriculare.
Or, nu se poate reține că reclamantul a luat cunoștință despre acest act prin efectuarea plății taxei de primă înmatriculare și emiterea chitanței care atestă această plată.
Curtea consideră că este necesar să se distingă în cauză între procedura stabilirii taxei de primă înmatriculare și procedura plății acestei taxe, deoarece Codul d e Procedură Fiscală prevede dispoziții clare în privința modalității de stabilire a taxelor datorate la bugetul de stat.
În privința procedurii de stabilire de către organele fiscale a taxei de primă înmatriculare, Curtea precizează că, potrivit art. 85 alin.1 Cod de Procedură Fiscală, "impozitele,taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
)prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
b)prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri".
Art. 82 Cod de Procedură Fiscală reglementează forma și conținutul declarației fiscale, precizând, la alineatul 2, că "în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege".
Art. 86 alin. 4 Cod de Procedură Fiscală reglementează decizia de impunere, și prevede, la alineatul 4, că declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
Așadar, aceste texte legale fac referire la două modalități de stabilire a unei taxe, respectiv prin declarație fiscală sau prin decizie de impunere.
În cazul taxei de primă înmatriculare, contribuabilii nu completează nici o declarație și nici nu li se pune în vedere să completeze vreuna.
Nici în normele metodologice de aplicare a Codului fiscal nu se face referire la obligativitatea depunerii unei declarații în vederea stabilirii taxei respective. Astfel, potrivit art. 311alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (norme aprobate prin nr.HG 44/2004), "taxa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revenind plătitorului. În documentul de plată la rubrica "Reprezentând" se va înscrie obligatoriu seria cărții de identitate a autoturismului sau a autovehiculului."
Așadar, textele legale citate nu fac referire la obligativitatea depunerii unei declarații în vederea stabilirii taxei respective, ci doar la faptul că revine plătitorului taxei " răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale". O asemenea răspundere presupune numai că eventualul cuantum al sumei ar fi apreciat de fiecare plătitor în parte, însă, în fapt, cuantumul sumei respective este indicat de persoanele angajate ale trezoreriei, care calculează cuantumul taxei conform uni program informatic afișat pe site-ul oficial al Ministerului Economiei și Finanțelor.
Or - întrucât legea nu impune depunerea unei declarații pentru stabilirea acestei taxe - singura modalitate legală de stabilire a acestei taxe este, potrivit art. 85 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, emiterea unei decizii de impunere în acest sens.
În absența deciziei de impunere prevăzute de lege, perceperea acesteia taxe apare ca nelegală prin însăși procedura de stabilire a acesteia.
În consecință, Curtea apreciază că - în condițiile în care termenul de 30 de zile impus de art. 207 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală începe să curgă "de la data comunicării actului administrativ fiscal" - nu se poate reține că reclamantul a sesizat instanța cu nerespectarea acestui termen, având în vedere că reclamantului nu i s-a comunicat actul prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare contestată, iar autoritățile fiscale pârâte nu au dovedit nici măcar că s-a emis un astfel de act.
Curtea subliniază că remiterea chitanței care atestă plata taxei de primă înmatriculare nu poate fi asimilată cu o comunicare a actului administrativ fiscal prin care se stabilește această taxă, acest act atestând numai efectuarea plății, iar nu și legalitatea stabilirii taxei în discuție.
În consecință, Curtea consideră nefondată și această excepție invocată de autoritățile fiscale pârâte.
4. Examinarea fondului litigiului:
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantului, invocând intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008
În privința efectelor intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește că în cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, și că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în acest context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor expuse în considerentele hotărârii recurate.
Cu privire la critica privind acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, Curtea observă că instanța de fond a dispus obligarea autorităților fiscale atât la plata taxei de primă înmatriculare, cât și la plata dobânzilor legale, de la data plății acestei taxe de către reclamant.
În această privință, Curtea subliniază că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul d e Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia "prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal", precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Așadar, Curtea reține că materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.
Potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, "prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".
Având în vedere că 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, Curtea reține că în cazul restituirii taxei de primă înmatriculare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei, iar nu de la data plății de către reclamant a taxei de primă înmatriculare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că autoritățile fiscale pârâte datorează dobânzi legale de la data plății de către reclamant a taxei de primă înmatriculare.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 539/CA/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că va obliga pârâta la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate, constatând legalitatea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 539/CA/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 539/CA/16.06.2008 a Tribunalului Timiș cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că obligă pârâta la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red. - 21.11.2008
Tehnored. /24.11.2008/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
